ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4685/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4685/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cererea de chemare
în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 05
aprilie 2011, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, reclamata O.T. a chemat în judecată pârâții A.N.C. și E.N.E.
- președintele A.N.C., solicitând să se constate nesoluționarea în termenul
legal de către pârâte a cererii de redobândire a cetățeniei române și obligarea
pârâtelor să-i soluționeze cererea și să-i emită și să-i comunice, de îndată,
ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire la sediul ales.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința civilă nr.
6335 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca rămasă
fără obiect, și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată,
reținând, în esență, următoarele:
Prin Ordinul nr. 999/
P din 10 octombrie 2011 emis de președintele A.N.C. a fost aprobată cererea
reclamantei de redobândire a cetățeniei române, numele acesteia figurând în
anexa 1 la ordin care cuprinde lista persoanelor care solicită redobândirea
cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate.
Cu referire la cererea
reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, în raport cu dispozițiile art.
275 C. proc. civ. și art. 1079 alin. (2) pct. 3 C. civ. (în forma în vigoare la
data sesizării instanței), Curtea de apel a apreciat că pârâții nu au fost puși
în întârziere înainte de introducerea prezentei acțiuni, având în vedere că
cererea de redobândire a cetățeniei române a fost depusă la data de 03
noiembrie 2010, iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de
05 aprilie 2011. Este adevărat că între cele două date este un interval de timp
de 5 luni, dar termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din
Legea nr. 21/1991 nu este reglementat pentru soluționarea cererii de
redobândire a cetățeniei române cu tot ceea ce presupune aceasta (verificare
îndeplinire condiții, emitere ordin, comunicare ordin). Acest termen este
termenul pe care președintele Comisiei trebuie să îl fixeze pentru verificarea
îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române
și curge de la data înregistrării cererii la secretariatul Comisiei. În
condițiile în care Legea nr. 21/1991 nu reglementează obligația A.N.C. de a
soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române în termen de 5 luni de la
data depunerii la A.N.C., nu se poate considera că pârâții au fost puși în
întârziere înainte de data sesizării instanței cu prezenta acțiune, astfel că,
recunoscând pretențiile reclamantei la primul termen de judecată, nu pot fi
obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Calea de atac
exercitată împotriva hotărârii primei instanțe
Împotriva sentinței pronunțate
de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta O.T., în temeiul art.
304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, recurenta-reclamantă
critică soluția primei instanțe numai sub aspectul respingerii cererii de
acordare a cheltuielilor de judecată.
În acest sens,
recurenta arată că pârâta A.N.C. nu a recunoscut pretențiile din acțiune,
întrucât, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Totodată, recurenta invocă termenul prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea
nr. 21/1991 și arată că nu există nici un text de lege care să permită Comisiei
pentru acordarea cetățeniei să acorde mai multe termene pentru verificarea
condițiilor de acordare a cetățeniei. și invocă jurisprudența Înaltei Curți de
Casație și Justiție în sensul că A.N.C. are obligația de a verifica
îndeplinirea condițiilor în teremenul prevăzut de lege, precum și jurisprudența
C.E.D.O. în cauza Beian.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma motivelor invocate de recurentele - reclamante și a prevederilor art. 304
și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu
este fondat.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
După cum rezultă din
expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamanta a învestit instanța de contencios
administrativ cu o acțiune întemeiată nesoluționarea în termenul legal de către
pârâte a cererii de redobândire a cetățeniei române, solicitând obligarea
pârâtelor să-i soluționeze cererea și să-i emită și să-i comunice, de îndată,
ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire la sediul ales.
Înalta Curte constată
că reclamanta a depus cererea de redobândire a cetățeniei la data de 3
noiembrie 2010, a introdus acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze la
data de 5 aprilie 2011, iar, la data de 10 octombrie 2011, a fost emis Ordinul nr.
999 al președintele A.N.C., prin care a fost aprobată cererea reclamantei de
redobândire a cetățeniei române.
Instanța de control
judiciar reține că soluția primei instanțe cu referire la capătul de cerere
privind acordarea cheltuielilor de judecată este temeinică și legală, întrucât,
raport la dispozițiile art. 275 C. proc. civ. și art. 1079 alin. (2) pct. 3 C.
civ., pârâții nu au fost puiși în întârziere, iar, la prima zi de înfățișare,
chiar reclamanta, prin apărător, a pus concluzii în sensul respingerii
acțiunii, ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește termenul
de 5 luni prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991,
Înalta Curte reține, în sensul jurisprudenței sale anterioare (Decizia nr. 1312/2012),
că acesta este stabilit de legiuitor pentru verificarea condițiilor necesare
acordării sau redobândirii cetățeniei române și se calculează de la data
înregistrării cererii, a cărui prelungire este necesară uneori atunci când își
găsește justificarea în aspecte legate de complexitatea cererii sau a
procedurii.
În
speță, se constată că cererea recurentei-reclamante a fost înregistrată la
autoritatea pârâtă la data de 03 noiembrie 2010 și a fost verificată sub
aspectul îndeplinirii condițiilor în termenul de 5 luni prevăzut de lege, la
data de 09 februarie 2011, precum și, ulterior, la data de 21 iulie 2011, când
s-a constatat că lipseau unele dintre relațiile solicitate instituțiilor
publice abilitate, astfel că nu a fost posibilă avizarea cererii, și a fost
acordat termenul din 26 septembrie 2011, când cererea a fost avizată pozitiv de
către Comisie, ulterior fiind emis ordinul susmenționat.
În atare condiții,
instanța de control judiciara achiesează la soluția primei instanțe și reține
că pârâtele nu au fost puse în întârziere anterior introducerii acțiunii.
În sensul aceleiași
jurisprudențe anterioare, Înalta Curte reține Legea nr. 21/1991 nu prevede un
termen pentru soluționarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei
române, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența
termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h)
din Legea 554/2004, împrejurare care nu poate încuraja însă autoritatea
competentă în tergiversarea acestor cereri. Dar, câtă vreme, în prezenta cauză,
toate etapele prevăzute de lege au fost parcurse, inclusiv emiterea ordinului
privind aprobarea redobândirii cetățeniei române pentru reclamantă, nu există
motive pentru a califica eventualele întârzieri ca nerezonabile care să
fundamenteze o culpă procesuală a pârâților.
Temeiul de drept al
soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate
aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de O.T. împotriva Sentinței civile nr. 6335 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 9 noiembrie 2012.