ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4685/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la data de 05 aprilie 2011, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamata O.T. a chemat în judecată pârâții A.N.C. și E.N.E. - președintele A.N.C., solicitând să se constate nesoluționarea în termenul legal de către pârâte a cererii de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâtelor să-i soluționeze cererea și să-i emită și să-i comunice, de îndată, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 6335 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect, și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând, în esență, următoarele: Prin Ordinul nr. 999/ P din 10 octombrie 2011 emis de președintele A.N.C. a fost aprobată cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române, numele acesteia figurând în anexa 1 la ordin care cuprinde lista persoanelor care solicită redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate. Cu referire la cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, în raport cu dispozițiile art. 275 C. proc.

civ. și art. 1079 alin. (2) pct. 3 C. civ. (în forma în vigoare la data sesizării instanței), Curtea de apel a apreciat că pârâții nu au fost puși în întârziere înainte de introducerea prezentei acțiuni, având în vedere că cererea de redobândire a cetățeniei române a fost depusă la data de 03 noiembrie 2010, iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 05 aprilie 2011. Este adevărat că între cele două date este un interval de timp de 5 luni, dar termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 nu este reglementat pentru soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române cu tot ceea ce presupune aceasta (verificare îndeplinire condiții, emitere ordin, comunicare ordin).

Acest termen este termenul pe care președintele Comisiei trebuie să îl fixeze pentru verificarea îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române și curge de la data înregistrării cererii la secretariatul Comisiei. În condițiile în care Legea nr. 21/1991 nu reglementează obligația A.N.C. de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române în termen de 5 luni de la data depunerii la A.N.C., nu se poate considera că pârâții au fost puși în întârziere înainte de data sesizării instanței cu prezenta acțiune, astfel că, recunoscând pretențiile reclamantei la primul termen de judecată, nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată. 2. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta O.T., în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, recurenta-reclamantă critică soluția primei instanțe numai sub aspectul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. În acest sens, recurenta arată că pârâta A.N.C. nu a recunoscut pretențiile din acțiune, întrucât, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Totodată, recurenta invocă termenul prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 și arată că nu există nici un text de lege care să permită Comisiei pentru acordarea cetățeniei să acorde mai multe termene pentru verificarea condițiilor de acordare a cetățeniei. și invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că A.N.C.

are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor în teremenul prevăzut de lege, precum și jurisprudența C.E.D.O. în cauza Beian. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele - reclamante și a prevederilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată nesoluționarea în termenul legal de către pârâte a cererii de redobândire a cetățeniei române, solicitând obligarea pârâtelor să-i soluționeze cererea și să-i emită și să-i comunice, de îndată, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales.

Înalta Curte constată că reclamanta a depus cererea de redobândire a cetățeniei la data de 3 noiembrie 2010, a introdus acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze la data de 5 aprilie 2011, iar, la data de 10 octombrie 2011, a fost emis Ordinul nr. 999 al președintele A.N.C., prin care a fost aprobată cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române. Instanța de control judiciar reține că soluția primei instanțe cu referire la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată este temeinică și legală, întrucât, raport la dispozițiile art. 275 C. proc. civ. și art. 1079 alin. (2) pct. 3 C. civ., pârâții nu au fost puiși în întârziere, iar, la prima zi de înfățișare, chiar reclamanta, prin apărător, a pus concluzii în sensul respingerii acțiunii, ca rămasă fără obiect.

În ceea ce privește termenul de 5 luni prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, Înalta Curte reține, în sensul jurisprudenței sale anterioare (Decizia nr. 1312/2012), că acesta este stabilit de legiuitor pentru verificarea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române și se calculează de la data înregistrării cererii, a cărui prelungire este necesară uneori atunci când își găsește justificarea în aspecte legate de complexitatea cererii sau a procedurii.

În speță, se constată că cererea recurentei-reclamante a fost înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 03 noiembrie 2010 și a fost verificată sub aspectul îndeplinirii condițiilor în termenul de 5 luni prevăzut de lege, la data de 09 februarie 2011, precum și, ulterior, la data de 21 iulie 2011, când s-a constatat că lipseau unele dintre relațiile solicitate instituțiilor publice abilitate, astfel că nu a fost posibilă avizarea cererii, și a fost acordat termenul din 26 septembrie 2011, când cererea a fost avizată pozitiv de către Comisie, ulterior fiind emis ordinul susmenționat. În atare condiții, instanța de control judiciara achiesează la soluția primei instanțe și reține că pârâtele nu au fost puse în întârziere anterior introducerii acțiunii.

În sensul aceleiași jurisprudențe anterioare, Înalta Curte reține Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004, împrejurare care nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea acestor cereri. Dar, câtă vreme, în prezenta cauză, toate etapele prevăzute de lege au fost parcurse, inclusiv emiterea ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române pentru reclamantă, nu există motive pentru a califica eventualele întârzieri ca nerezonabile care să fundamenteze o culpă procesuală a pârâților.

2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.T. împotriva Sentinței civile nr. 6335 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2012.