ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4685/2012

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 05

aprilie 2011, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamata O.T. a chemat în judecată pârâții A.N.C. și E.N.E.

- președintele A.N.C., solicitând să se constate nesoluționarea în termenul

legal de către pârâte a cererii de redobândire a cetățeniei române și obligarea

pârâtelor să-i soluționeze cererea și să-i emită și să-i comunice, de îndată,

ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu

confirmare de primire la sediul ales.

instanțe

Prin Sentința civilă nr.

6335 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca rămasă

fără obiect, și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată,

reținând, în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr. 999/

P din 10 octombrie 2011 emis de președintele A.N.C. a fost aprobată cererea

reclamantei de redobândire a cetățeniei române, numele acesteia figurând în

anexa 1 la ordin care cuprinde lista persoanelor care solicită redobândirea

cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate.

Cu referire la cererea

reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, în raport cu dispozițiile art.

275 C. proc. civ. și art. 1079 alin. (2) pct. 3 C. civ. (în forma în vigoare la

data sesizării instanței), Curtea de apel a apreciat că pârâții nu au fost puși

în întârziere înainte de introducerea prezentei acțiuni, având în vedere că

cererea de redobândire a cetățeniei române a fost depusă la data de 03

noiembrie 2010, iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de

05 aprilie 2011. Este adevărat că între cele două date este un interval de timp

de 5 luni, dar termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din

Legea nr. 21/1991 nu este reglementat pentru soluționarea cererii de

redobândire a cetățeniei române cu tot ceea ce presupune aceasta (verificare

îndeplinire condiții, emitere ordin, comunicare ordin). Acest termen este

termenul pe care președintele Comisiei trebuie să îl fixeze pentru verificarea

îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române

și curge de la data înregistrării cererii la secretariatul Comisiei. În

condițiile în care Legea nr. 21/1991 nu reglementează obligația A.N.C. de a

soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române în termen de 5 luni de la

data depunerii la A.N.C., nu se poate considera că pârâții au fost puși în

întârziere înainte de data sesizării instanței cu prezenta acțiune, astfel că,

recunoscând pretențiile reclamantei la primul termen de judecată, nu pot fi

obligați la plata cheltuielilor de judecată.

exercitată împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta O.T., în temeiul art.

304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurenta-reclamantă

critică soluția primei instanțe numai sub aspectul respingerii cererii de

acordare a cheltuielilor de judecată.

În acest sens,

recurenta arată că pârâta A.N.C. nu a recunoscut pretențiile din acțiune,

întrucât, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Totodată, recurenta invocă termenul prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea

nr. 21/1991 și arată că nu există nici un text de lege care să permită Comisiei

pentru acordarea cetățeniei să acorde mai multe termene pentru verificarea

condițiilor de acordare a cetățeniei. și invocă jurisprudența Înaltei Curți de

Casație și Justiție în sensul că A.N.C. are obligația de a verifica

îndeplinirea condițiilor în teremenul prevăzut de lege, precum și jurisprudența

C.E.D.O. în cauza Beian.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurentele - reclamante și a prevederilor art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat.

fapt și de drept relevante

După cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamanta a învestit instanța de contencios

administrativ cu o acțiune întemeiată nesoluționarea în termenul legal de către

pârâte a cererii de redobândire a cetățeniei române, solicitând obligarea

pârâtelor să-i soluționeze cererea și să-i emită și să-i comunice, de îndată,

ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu

confirmare de primire la sediul ales.

Înalta Curte constată

că reclamanta a depus cererea de redobândire a cetățeniei la data de 3

noiembrie 2010, a introdus acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze la

data de 5 aprilie 2011, iar, la data de 10 octombrie 2011, a fost emis Ordinul nr.

999 al președintele A.N.C., prin care a fost aprobată cererea reclamantei de

redobândire a cetățeniei române.

Instanța de control

judiciar reține că soluția primei instanțe cu referire la capătul de cerere

privind acordarea cheltuielilor de judecată este temeinică și legală, întrucât,

raport la dispozițiile art. 275 C. proc. civ. și art. 1079 alin. (2) pct. 3 C.

civ., pârâții nu au fost puiși în întârziere, iar, la prima zi de înfățișare,

chiar reclamanta, prin apărător, a pus concluzii în sensul respingerii

acțiunii, ca rămasă fără obiect.

În ceea ce privește termenul

de 5 luni prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991,

Înalta Curte reține, în sensul jurisprudenței sale anterioare (Decizia nr. 1312/2012),

că acesta este stabilit de legiuitor pentru verificarea condițiilor necesare

acordării sau redobândirii cetățeniei române și se calculează de la data

înregistrării cererii, a cărui prelungire este necesară uneori atunci când își

găsește justificarea în aspecte legate de complexitatea cererii sau a

procedurii.

În

speță, se constată că cererea recurentei-reclamante a fost înregistrată la

autoritatea pârâtă la data de 03 noiembrie 2010 și a fost verificată sub

aspectul îndeplinirii condițiilor în termenul de 5 luni prevăzut de lege, la

data de 09 februarie 2011, precum și, ulterior, la data de 21 iulie 2011, când

s-a constatat că lipseau unele dintre relațiile solicitate instituțiilor

publice abilitate, astfel că nu a fost posibilă avizarea cererii, și a fost

acordat termenul din 26 septembrie 2011, când cererea a fost avizată pozitiv de

către Comisie, ulterior fiind emis ordinul susmenționat.

În atare condiții,

instanța de control judiciara achiesează la soluția primei instanțe și reține

că pârâtele nu au fost puse în întârziere anterior introducerii acțiunii.

În sensul aceleiași

jurisprudențe anterioare, Înalta Curte reține Legea nr. 21/1991 nu prevede un

termen pentru soluționarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei

române, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența

termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h)

din Legea 554/2004, împrejurare care nu poate încuraja însă autoritatea

competentă în tergiversarea acestor cereri. Dar, câtă vreme, în prezenta cauză,

toate etapele prevăzute de lege au fost parcurse, inclusiv emiterea ordinului

privind aprobarea redobândirii cetățeniei române pentru reclamantă, nu există

motive pentru a califica eventualele întârzieri ca nerezonabile care să

fundamenteze o culpă procesuală a pârâților.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de O.T. împotriva Sentinței civile nr. 6335 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 9 noiembrie 2012.