ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3819/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

de fond

Prin sentința nr. 188

din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Galați a fost admisă cererea de

suspendare formulată de reclamanta SC S. SRL Brăila, în sensul că s-a dispus

suspendarea executării deciziei de impunere din 20 iunie 2013, a raportului de inspecție

fiscală din 20 iunie 2013 și a dispoziției din 20 iunie 2013 emise de D.G.F.P.

Brăila, până la pronunțarea instanței de fond.

2.1. Motivele de

casare

Prin cererea de

recurs formulată de D.G.R.F.P. Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor

Publice Brăila a fost criticată hotărârea instanței de fond ca nelegală și

netemeinică. Recurenta a justificat calitatea sa de parte în cauză având în

vedere dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 74/2013 și ale H.G. nr. 520/2013, în

conformitate cu care această autoritate publică s-a subrogat în toate

drepturile și obligațiile procesuale ale fostei D.G.F.P. Brăila.

Recurenta a solicitat

admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare,

respingerea cererii de suspendare formulate de SC S. SRL Brăila.

Au fost indicate ca

motive de recurs dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susținându-se că

au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material, respectiv

dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. d) și lit. e) C. proc. civ., precum și

dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Principalele

argumente invocate

Recurenta a susținut

că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu

încălcarea prevederilor legale și în lipsa unor motive temeinice și a unui

probatoriu care să demonstreze întrunirea condițiilor de admisibilitate a

cererii de suspendare, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei

pagube iminente.

S-a susținut că

reclamanta nu a motivat în fapt și în drept și nu a putut proba, iar instanța

nu a reținut în considerente motive temeinice și legale privind îndoiala

puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ

atacat.

Recurenta a susținut

că actul administrativ atacat nu a fost pus în executare, nefiind astfel un caz

bine justificat și nici posibilitatea producerii unei pagube iminente.

S-a susținut că

emiterea actelor administrativ-fiscale atacate s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, iar reclamanta nu și-a motivat și nu a dovedit

paguba iminentă și pretinsa prejudiciere a debitorului.

intimatei

A susținut faptul că

a dovedit în cauză îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru

suspendarea actului administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba

iminentă, susținând că atât timp cât procedura administrativă este suspendată,

iar executarea se poate face, acesta reprezintă un caz bine justificat. Cu

privire la paguba iminentă a arătat că prin blocarea conturilor nu se poate

plăti arenda, creditele, furnizorii și proprii salariați, ceea ce reprezintă o

pagubă iminentă pentru societate.

soluționare a recursului

4.1. Cu privire la

examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în

cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) noul C. proc.

civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în

baza încheierii de ședință din data de 24 martie 2014, în

conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Reclamanta a depus

punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra

admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din

26 mai 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul

raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește

condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a

declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art.

493 alin. (7) noul C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a

recursului.

4.2. Cu privire la

fondul recursului

4.2.1. Argumentele de

fapt și de drept relevante .

Înalta Curte constată

că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele

administrativ-fiscale a căror suspendare s-a dispus în cauză, oferă indicii

suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucurau

respectivele acte și fac verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de

reparat, în cazul particular supus evaluării.

Astfel, Înalta Curte

constată că instanța de fond, în raport de susținerile părților, dar

și de înscrisurile depuse la dosar, a realizat o examinare sumară a

situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamantă pe care le-a considerat,

în mod justificat, ca fiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actelor administrativ-fiscale în privința cărora s-a solicitat

suspendarea executării, așa încât nu va fi primit argumentul recurentei

referitor la soluționarea cauzei doar în baza unor simple afirmații

neînsoțite de dovezi în susținerea îndeplinirii celor două

condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite

prin art. 2 lit. ș) și lit. t) din aceeași lege.

În acest sens, Înalta

Curte constată că în mod justificat instanța de fond a reținut, ca fiind

îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, în sensul art. 2 lit.

t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care din analiza sumară, a actelor

administrativ-fiscale contestate, s-a conturat o situație și o

modalitate de calcul a obligațiilor fiscale reținute în sarcina

intimatei, prezumtiv incorecte, ce se impune a fi clarificată cu ocazia cercetării

fondului respectivelor acte.

De asemenea, se

impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită

cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea

prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să

poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul

și în situația dedusă prezentei judecăți.

În consecință, Înalta

Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15

din Legea nr. 544/2004 pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de

intimată, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488

alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

4.2.2.

Soluția

instanței de recurs

.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 496 noul C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu

există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de D.G.R.F.P. Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Brăila împotriva sentinței nr. 188 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2014.