ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3819/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința nr. 188 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Galați a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta SC S. SRL Brăila, în sensul că s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere din 20 iunie 2013, a raportului de inspecție fiscală din 20 iunie 2013 și a dispoziției din 20 iunie 2013 emise de D.G.F.P. Brăila, până la pronunțarea instanței de fond. 2. Cererea de recurs 2.1. Motivele de casare Prin cererea de recurs formulată de D.G.R.F.P. Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila a fost criticată hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a justificat calitatea sa de parte în cauză având în vedere dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 74/2013 și ale H.G. nr. 520/2013, în conformitate cu care această autoritate publică s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale fostei D.G.F.P. Brăila. Recurenta a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare formulate de SC S. SRL Brăila. Au fost indicate ca motive de recurs dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susținându-se că au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material, respectiv dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. d) și lit. e) C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Principalele argumente invocate Recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale și în lipsa unor motive temeinice și a unui probatoriu care să demonstreze întrunirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube iminente. S-a susținut că reclamanta nu a motivat în fapt și în drept și nu a putut proba, iar instanța nu a reținut în considerente motive temeinice și legale privind îndoiala puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ atacat. Recurenta a susținut că actul administrativ atacat nu a fost pus în executare, nefiind astfel un caz bine justificat și nici posibilitatea producerii unei pagube iminente.

S-a susținut că emiterea actelor administrativ-fiscale atacate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, iar reclamanta nu și-a motivat și nu a dovedit paguba iminentă și pretinsa prejudiciere a debitorului. 3. Apărările intimatei A susținut faptul că a dovedit în cauză îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, susținând că atât timp cât procedura administrativă este suspendată, iar executarea se poate face, acesta reprezintă un caz bine justificat. Cu privire la paguba iminentă a arătat că prin blocarea conturilor nu se poate plăti arenda, creditele, furnizorii și proprii salariați, ceea ce reprezintă o pagubă iminentă pentru societate.

4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 martie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ. Reclamanta a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 26 mai 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc.

civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante . Înalta Curte constată că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele administrativ-fiscale a căror suspendare s-a dispus în cauză, oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucurau respectivele acte și fac verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond, în raport de susținerile părților, dar și de înscrisurile depuse la dosar, a realizat o examinare sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamantă pe care le-a considerat, în mod justificat, ca fiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrativ-fiscale în privința cărora s-a solicitat suspendarea executării, așa încât nu va fi primit argumentul recurentei referitor la soluționarea cauzei doar în baza unor simple afirmații neînsoțite de dovezi în susținerea îndeplinirii celor două condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și lit. t) din aceeași lege.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod justificat instanța de fond a reținut, ca fiind îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care din analiza sumară, a actelor administrativ-fiscale contestate, s-a conturat o situație și o modalitate de calcul a obligațiilor fiscale reținute în sarcina intimatei, prezumtiv incorecte, ce se impune a fi clarificată cu ocazia cercetării fondului respectivelor acte. De asemenea, se impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 544/2004 pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de intimată, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. 4.2.2. Soluția instanței de recurs . Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de D.G.R.F.P. Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila împotriva sentinței nr. 188 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014.