ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 968/2014

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14 din 3 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 31 ianuarie 2014, de către autoritățile judiciare din Spania, respectiv judecător-magistrat P.O.R. de la Judecătoria Penală nr. 1 din Badajoz în procedura abreviată împotriva persoanei solicitate M.R.I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art. 368 și art. 369 alin. (1) C. pen. spaniol.

S-a dispus revocarea măsurii controlului judiciar luată prin încheierea penală 2014 din 21 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj față de persoana solicitată M.R.I.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat instanța cu o cerere de executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătoria penală nr. 1 din Badajoz, la data de 31 ianuarie 2014, prin care se solicită arestarea și predarea către autoritățile judiciare spaniole a persoanei solicitate M.R.I., în vederea efectuării cercetării penale împotriva acesteia. Persoana solicitată a fost acuzată de următoarele: la data de 22 martie 2010, în jurul orei de 5:30, fiind oprit în trafic pe raza localității Fte. De Cantos (Badajos) în timp ce se afla în autovehiculul care circula în direcția Gilon, a fost depistat în timp ce transporta în interiorul corpului său substanțe narcotice, care nu cauzează daune grave sănătății, respectiv 19 capsule de hașiș (642 grame).

La data de 21 februarie 2014, procurorul a procedat la identificarea persoanei solicitate în prezența apărătorului desemnat din oficiu, aducându-i-se la cunoștință fapta reținută în sarcina sa și încadrarea juridică a acesteia, conform procesului verbal de identificare și ascultare, și a dispus reținerea acesteia pe o durată de 24 de ore, prin ordonanța de reținere din data de 21 februarie 2014 - ora 11:45, dată în Dosar nr. 116/11/5/2014, prezentând-o instanței.

Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, instanța a procedat la informarea persoanei solicitate M.R.I. asupra existenței mandatului european de arestare împotriva sa, asupra conținutului acestuia, asupra posibilității de a consimți la predarea către statul solicitant, precum și cu privire la drepturile sale procesuale, în prezența apărătorului desemnat din oficiu. Persoana solicitată a arătat că este de acord cu predarea sa, doar cu respectarea garanțiilor în ceea ce privește legalitatea documentelor necesare predării.

De asemenea, în fața instanței de judecată persoana solicitată a mai susținut că pe teritoriul Spaniei a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 10 luni, după care a fost pus în libertate sub control judiciar, prezentându-se la organele de poliție pentru supraveghere timp de 2 ani, semnând actele doveditoare ale prezenței sale pe teritoriul statului spaniol. Persoana solicitată a mai precizat că nu a fost audiată în fața instanței, iar după finalizarea urmării penale nu a fost trimisă în judecată.

În cauză, s-au efectuat demersuri către Judecătoria penală nr. 1 din Badajoz, atât prin adresa emisă la data de 21 februarie 2014, cât și prin adresa din data de 25 februarie 2014 pentru a se transmite mandatul de arestare intern emis pe numele persoanei solicitate, însă autoritățile spaniole nu au onorat aceste solicitări, transmițând la dosar doar informații privind îndreptarea unei erori materiale referitoare la data emiterii mandatului european de arestare.

Analizând cererea dedusă judecății, Curtea a reținut că sunt incidente în speță, pe lângă dispozițiile legale în materie cuprinse în Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, și dispozițiile Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului privind mandatul de arestare european și procedurile de predare între statele membre ale U.E., care implementează principiul recunoașterii reciproce și înlocuiește procedurile clasice de extrădare, exceptând statele membre care au declarat că vor continua să aplice tratatele de extrădare.

În același sens, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al U.E. în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, precum și faptul că mandatul european de arestare se emite numai atunci când un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei nu poate fi adus la îndeplinire în țară, întrucât persoana în cauză se sustrage pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, fără ca mandatul european de arestare să dobândească natura juridică a unui mandat de arestare din dreptul intern. Pe cale de consecință, mandatul european de arestare nu trebuie confundat cu mandatul de arestare preventivă din dreptul intern.

Astfel, analizând înscrisurile depuse la dosar, Curtea a reținut următoarele:

Verificând dacă mandatul conține toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că mandatul european de arestare emis de către autoritatea spaniolă nu cuprinde cerința prevăzută în alin. (1) lit. c) din cuprinsul articolului susmenționat. Prin urmare, nu s-a indicat în conținutul mandatului european de arestare, mandatul național de arestare în baza căruia acesta a fost emis. Având în vedere că, în speță, în cuprinsul mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Penală nr. l din Badajoz - Spania, nu s-a indicat mandatul de arestare național, care a stat la baza emiterii acestuia și ținând seama de faptul că „mandatul european de arestare este o decizie judiciară care are întotdeauna la bază un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei emis în condițiile legii pe plan intern", Curtea a constatat că nu este realizată cerința prevăzută de dispozițiile art. 86 alin .(1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, a apreciat că se impune respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare emis la data de 31 ianuarie 2014 în procedura abreviată, față de persoana solicitată M.R.I..

De asemenea, s-a reținut că nu se poate face abstracție nici de faptul că, la solicitarea privind informațiile privind durata pedepsei s-a menționat că se cere de către Ministerul Public 4 ani și 6 luni de închisoare, deși cauza se află în faza de judecată, iar persoana solicitată M.R.I. nu a fost audiată, astfel i s-a încălcat prezumția de nevinovăție, iar conform preambulului deciziei cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare pentru statele membre, această decizie cadru implementată de către statele membre U.E. respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în art. 6 din Tratatul privind U.E. și reflectate în Carta drepturilor fundamentale ale U.E.

S-a mai constatat că persoana solicitată M.R.I. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, cu începere din data de 21 februarie 2014 - ora 11:45. La aceeași dată, față de persoana în cauză, prezentată în fața instanței, s-a dispus măsura controlului judiciar prin încheierea din 2014 din 21 februarie 2014, astfel că, s-a dispus revocarea acesteia, ca urmare a respingerii cererii de executare a mandatului european de arestare.

împotriva sentinței penale nr. 14 din 3 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în termen legal a declarat contestație

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Prin criticile formulate, s-a solicitat desființarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând, admiterea solicitării privind executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole pe numele persoanei solicitate M.R.I., întrucât sunt îndeplinite cerințele legale.

Examinând contestația, în raport de actele dosarului și dispozițiile legale incidente, înalta Curte constată că este fondată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente :

Instanța de fond a apreciat greșit că mandatul european de arestare emis la data de 31 ianuarie 2014, de către autoritățile judiciare din Spania, împotriva persoanei solicitate M.R.I., nu conține toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu este indicat mandatul național de arestare în baza căruia acesta a fost emis.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare a fost emis în baza hotărârii Judecătoriei Penale nr. 1 Badajos, dată în procedura abreviată, în scopul asigurării prezenței la judecată a persoanei solicitate, deoarece autoritățile spaniole nu-i cunoșteau adresa.

În consecință, sunt incidente dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare privind persoana solicitată M.R.I. are la bază o hotărâre judecătorească executorie, ce are același efect ca și o hotărâre judecătorească definitivă sau un mandat de arestare preventivă.

În ceea ce privește aprecierea instanței de fond cu privire la încălcarea principiului prezumției de nevinovăție de către autoritățile spaniole - pe considerentul că Ministerul Public a solicitat aplicarea unei pedepse de 4 ani și 6 luni de închisoare, deși cauza se află în faza de judecată, iar persoana solicitată M.R.I. nu a fost audiată - Înalta Curte constată că nici acest argument nu poate fi primit, întrucât în procedura de soluționare a cererii de predare instanța română nu are posibilitatea de a cenzura modul de derulare a judecății în fața autorității străine și nici dispozițiile de arestare ale autorității emitente, cât timp acestea nu sunt prevăzute ca fiind condiții legale de natură a genera un refuz.

În consecință, constatând că mandatul european de arestare îndeplinește toate condițiile legale, în cauză nu este incident niciun motiv de refuz dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea 302/2004, modificată, persoana solicitată fiind de acord cu predarea, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestația Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinței penale nr. 14 din 3 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind persoana solicitată M.R.I.

Se va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

Se va admite cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj privind punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 98/13 emis la data de 31 ianuarie 2014 de către autoritățile judiciare din Spania, respectiv judecător-magistrat P.O.R. de la Judecătoria penală nr.  1 din Badajoz în procedura abreviată, împotriva persoanei solicitate M.R.I.

În temeiul art. 103 alin. 10 din Legea nr. 302/2004, se va dispune arestarea preventivă a persoanei solicitate M.R.I., în vederea predării, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării.

Se va dispune emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinței penale nr. 14 din 3 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind persoana solicitată M.R.I.

Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

Admite cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj privind punerea în executare a mandatului european de arestare din 13 emis la data de 31 ianuarie 2014 de către autoritățile judiciare din Spania, respectiv judecător-magistrat P.O.R. de la Judecătoria penală numărul 1 din Badajoz în procedura abreviată din 1 februarie 2013 împotriva persoanei solicitate M.R.I.

În temeiul art. 103 alin. 10 din Legea nr. 302/2004, dispune arestarea preventivă a persoanei solicitate M.R.I., începând cu data încarcerării.

Dispune emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 martie 2014.