ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 469/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 29 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004 invocată de persoana solicitată M.M., prin apărător. S-a admis sesizarea formulată de Tribunalul din Madrid, Secțiunea 17, doamna judecător M.J.C.B., pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 9 mai 2011 în Dosar nr. 35/2008 - procedură executorie nr. 1256/2010 provenind de la tribunal, pe numele persoanei solicitate M.M.

S-a dispus predarea persoanei solicitate M.M., cetățean german, din Groferohrsdorf - Germania, aflat în stare de arest, către autoritatea judiciară spaniolă emitentă - Tribunalul din Madrid, Secțiunea 17, Spania, în vederea executării pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare și amenda proporțională de 30,000 euro cu 10 zile de arest prin împuternicire în caz de plată, aplicată prin hotărârea definitivă a Curții.Supreme din data de 21 iunie 2010, cu respectarea beneficiului regulii specialității. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută începând cu.data de 15 ianuarie 2014, ora 15:30 și arestată începând cu data de 16 ianuarie 2014 și până în prezent. În baza art. 103 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut arestarea persoanei solicitate M.M., din Groforohrsdorf -Germania, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, de la data de 29 ianuarie 2014 la data de 27 februarie 2014, inclusiv.

Cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului, din care suma de 400 lei către Baroul Iași, reprezentând onorariu apărător din oficiu, a fost avansată din fondurile speciale ale M.J. În temeiul disp. art. 189 C. proc. pen. și a Legii nr. 178/1997, Ordinului nr. 772/2009 s-a dispus plata onorariului traducătorului autorizat P.N., reprezentând contravaloarea serviciilor de interpretariat și traducere efectuate în cauză, conform cererii atașate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: La data de 16 ianuarie 2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, sub nr. 22/45/2014, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, privind arestarea persoanei solicitate M.M., în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 9 mai 2011, de către Tribunalul din Madrid, Secțiunea 17, doamna judecător M.J.C.B.

La dosar a fost atașat mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole la data de 9 mai 2011, o copie fiind înmânată persoanei solicitate. În conformitate cu dispozițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004, actualizată și republicată, s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate, aceasta exprimându-și refuzul de a fi predat autorităților judiciare spaniole emitente ale mandatului european de arestare, motivat de faptul că are o familie și loc de muncă în Germania. A mai precizat că dorește să execute pedeapsa în Germania. Prin apărător, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004* modificată, care îl dezavantajează în mod evident, acest text de lege făcând trimitere doar la cetățenii români.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale în raport de prevederile Legii nr. 47/1992, Curtea de Apel a constatat că: Admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate a fost condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată și modificată, care reglementează o formă a controlului de neconstituționalitate, în scopul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de judecată. O condiție de bază pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost ca dispozițiile a căror neconstituționalitate este invocată în speță, să aibă un rol determinant în judecarea și soluționarea cauzei.

Persoana solicitată prin apărător a invocat excepția neconstituționalității art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004* modificată care prevede că atunci „când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent", motivat de faptul că această prevedere se referă numai la cetățenii români și nu și la cetățenii străini. Examinând relevanța și pertinența cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de persoana solicitată, instanța a constatat că textul criticat ca fiind neconstituțional nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Textul de lege invocat se referă la un cetățean român și este prevăzut pentru a da posibilitatea acestuia să execute pedeapsa în România. Pe cale de consecință, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 cu referire la art. 305 alin. ultim C. proc. pen. a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de persoana solicitată. În cadrul controlul exercitat asupra mandatului european de arestare s-a constatat că, Tribunalul din Madrid, Secțiunea 17, doamna judecător M.J.C.B. a emis, la data de 9 mai 2011, un mandat european de arestare față de numitul M.M., în vederea executării pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare și amendă proporțională de 30,000 euro cu 10 zile de arest prin împuternicire în caz de plată aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, pedepsită conform secțiunilor nr. 368 și nr. 369 C. pen.

spaniol, prin hotărârea definitivă a Curții Supreme din data de 21 iunie 2010, cu deducerea perioadei de arest începând de la data de 18 octombrie 2007 și până la data de 11 iunie 2008, reținându-se în fapt următoarele: „Pe 18 octombrie 2007", în jurul orei 9.30 A.M., S.O.C., dominican, cu domiciliul legal în Spania și fără antecedente penale, a fost arestat la punctul de trecere al Terminalului IV Satellite de la aeroportul Barajas din Madrid după ce a sosit cu zborul Iberia Airlines de la Santo Domingo cu destinația Madrid Istambul. El avea ascunse sub un costum de lycra ce stătea lipit de corp (bodystocking) 1,739.2 grame de cocaină, care după ce a fost verificată s-a dovedit a fi 74,6% pură, și prim urmare cu o greutate de 1,492,8 grame.

Urma să fie introdusă în Spania pentru trafic ilegal și ar fi valorat 52,204.44 euro la vânzare în masă. Când a fost arestat de către polițiști, și-a manifestat în mod voluntar intenția de a colabora pentru identificarea și localizarea persoanelor pe care trebuia să le contacteze și să le livreze drogurile. El le-a explicat că s-a bazat pe ajutorul persoanei care s-a dovedit a fi M.M., german cu antecedente penale dar fără circumstanțe agravante, angajat la aeroportul unde trebuia să îl ajute. Acesta urma să plece din aeroport pe la porțile destinate doar angajaților, evitând astfel controlul polițiștilor. Dl M. era în aeroport, chiar dacă era ziua lui liberă și cu ajutorul telefonului mobil îl ghida pe S.R.C.

către o anume poartă cu acces restricționat, unde îl aștepta, și imediat ce s-au întâlnit și intrat în lift, au fost arestați. Infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate, astfel cum a fost expusă în cuprinsul mandatului european de arestare are corespondent în legislația română. Din examinarea dosarului a rezultat că nu este incidență vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 98 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 302/2004, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european de arestare. Coroborând dispozițiile legale în materie, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile art. 107 coroborat cu art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis sesizarea formulată de autoritățile judiciare spaniole și a dispus predarea persoanei solicitate M.M.

autorității judiciare Tribunalul din Madrid, Secțiunea 17, în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 9 mai 2011 în Dosarul nr. 35/2008 (procedura executorie nr. 1256/2010) și fundamentat de mandatul de arestare din data aceeași dată - 9 mai 2011, emis în baza hotărârii definitive a Curții Supreme din data de 21 iunie 2010 privind condamnarea sus numitului la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare cu pierderea dreptului de a fi candidat la alegeri pe perioada sentinței și amendă proporțională de 30,000 euro cu 10 zile de arest prin împuternicire în caz de neplată, cu scăderea perioadei de arest de la 18 octombrie 2007 la 11 iunie 2008, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, pedepsită conform secțiunilor 368 și 369 C. pen.

spaniol și care se regăsește între cele 32 enumerate limitativ în art. 96 din Legea nr. 302/2004, respectiv la traficul ilicit de droguri și substanțe psihotrope. S-a dispus predarea persoanei solicitate M.M. către statul emitent al mandatului european de arestare, sub condiția respectării efectului conferit de regula specialității, la care persoana solicitată nu a renunțat. În baza art. 103 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, de la data de 29 ianuarie 2014 la data de 27 februarie 2014, inclusiv. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută la data de 15 ianuarie 2014 și arestată începând cu data de 16 ianuarie 2014. Cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinței penale nr. 21/2014 a Curții de Apel Iași a declarat recurs persoana solicitată M.M., criticând-o pentru nelegalitate atât în ceea ce privește dispoziția instanței de fond privind respingerea ca inadmisibilă a sesizării Curții Constituționale, cât și în ceea ce privește predarea persoanei solicitate M.M., către autoritatea judiciară spaniolă, cât și în ceea ce privește menținerea stării de arest a inculpatului pe o perioadă de 30 zile. Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: A. În ceea ce privește cererea privind sesizarea Curții Constituționale, înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Iași a respins-o ca inadmisibilă, textul de lege privind art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 neavând legătură cu cauza, referindu-se la cetățenii români și, de asemenea, nu a indicat textul de lege cu care intră în contradicție.

În cauză, pe de o parte, persoana solicitată M.M. este cetățean german, textul de lege menționat făcând trimitere" dosar la cetățenii români, iar pe de altă parte nu sunt incidente în cauză disp. art. 98 din Legea nr. 302/2004 pentru a putea constitui motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european de arestare. B. Cu privire la sesizarea Tribunalului din Madrid privind executarea mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că nici critica apărării cu privire la luarea acestei măsuri nu este fondată pentru următoarele considerente: Prin procesul -verbal din 15 ianuarie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și, respectiv, adresa din 15 ianuarie 2014 emisă de I.G.P.R.

- Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene a transmis Curții de Apel Iași înștiințarea referitoare la arestarea în vederea predării conform art. 95 din Convenția de Aplicare a Acordului Schengen (filele 5-8 dosar Curte de Apel Iași). în data de 27 ianuarie 2014 (filele 50-69 dosar Curte de Apel Iași) a fost transmis la dosarul cauzei mandatul european de arestare în ceea ce-l privește pe M.M. Din mandatul european de arestare rezultă că pentru persoana solicitată M.M. a fost emis mandatul european de arestare, întrucât a săvârșit infracțiunea de trafic ilicit de droguri și substanțe psihotrope.

Mandatul european de arestare a fost emis la data de 9 mai 2011 de către Tribunalul din Madrid, Secțiunea 17, cu referința procedurii executorie nr. 1256/2010, provenind de la Tribunal, Dosar nr. 35/2008, pedeapsa aplicată fiind pedeapsa cu 4 ani și 6 luni închisoare, cu pierderea de a fi candidat la alegeri pe perioada sentinței și amenda proporțională de 30.000 euro cu 10 zile de arest prin împuternicire în caz de neplată.

Față de o asemenea situație, Înalta Curte este datoare să constate dacă arestarea persoanei solicitate este cerută cu încălcarea exigențelor art. 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care reprezintă o protecție împotriva atingerilor arbitrare aduse libertății, în scopul reducerii riscului arbitrariului și al preeminenței dreptului, precum și cu privire la existența și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate, precum și gravitatea infracțiunilor săvârșite și dacă justifică, în sine, o detenție îndelungată.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate anterior, precum și din economia celorlalte dispoziții din legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române, în această procedură, se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului - aspectele legate de existența faptelor imputate, respectiv dacă temeinicia măsurii deținerii provizorii exced analizei impuse de dispozițiile Legii nr. 302/2004 - la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea ridicate de persoana solicitată și a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca. Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul U.E., el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 91, art. 107 din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. Legea nr. 190 din 1 din 18 iulie 2002. Cât privește respectarea dispozițiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deținută în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Prin dispozițiile anterior invocate, se recunoaște dreptul de a reține o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea internă. Nu există, însă, o definiție a noțiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naționale în raport cu circumstanțele fiecărui caz în parte. În atare condiții, existând un mandat european de arestare, se impunea ca instanța de fond să se conformeze dispozițiilor art. 103 coroborat cu art. 107 și următoarele din Legea nr. 302/2004. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul persoană solicitată împotriva sentinței penale nr. 21/2014 din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 22/45/2014. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior va obliga recurentul persoană solicitată la cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.M. împotriva sentinței penale nr. 21/2014 din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 22/45/2014. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă germană se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2014.