ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1154/2015

Deliberând

asupra contestație de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 74/F din

26 mai 2015 Curtea de Apel Pitești a admis cererea formulată de petentul -

condamnat U.I.M., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, a contopit

pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin hotărârea nr. 1729/2011/R.D

din 11 martie 2013, pronunțată de Tribunalul din Crema - Italia și hotărârea nr.

1493/2012 R.G. din 15 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Pavia - Italia,

recunoscute prin sentința penală nr. 10/F/CC din data de 07 mai 2014 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 3 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Vatra

Dornei, dispunând ca petentul-condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 6

ani și 6 luni închisoare, în condiții de penitenciar. Au fost anulate vechile

mandate. A fost dedusă din pedeapsă perioada executată începând cu 15 iunie

2011, la zi. Petentul - condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de

6 ani și 6 luni închisoare prin hotărârea nr. 1729/2011/R.D din 11 martie 2013,

pronunțată de Tribunalul din Crema - Italia și hotărârea nr. 1493/2012 R.G. din

15 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Pavia - Italia, recunoscute prin sentința

penală nr. 10/F/CC din data de 07 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

De asemenea, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința

penală nr. 3 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, așa cum

rezultă din hotărârea depusă la dosarul cauzei.

Întrucât infracțiunile

pentru care s-a dispus condamnarea prin hotărârile judecătorești sus-menționate

sunt concurente, Curtea a admis cererea.

Împotriva acestei

sentințe a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești solicitând

înlăturarea obligației petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, acesta nefiind în culpă procesuală.

Examinând contestația

prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondată pentru cele

ce se vor expune în continuare:

Potrivit dispozițiilor

art. 275 alin. (2) și (3) C. proc. pen. în cazul declarării apelului, recursului

în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile

judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras

apelul, recursul în casație, contestația sau cererea, în toate celelalte cazuri,

cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

Se observă că

cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul - condamnat U.I.M. a fost

admisă, astfel că prima instanță în mod greșit l-a obligat la cheltuieli judicare

în favoarea statului.

În ce privește

împrejurarea că prima instanță, respectiv Curtea de Apel, s-a pronunțat asupra cererii

de contopire fără să fie instanța de executare, Înalta Curte apreciază că prin aceasta

nu s-a cauzat nicio vătămare drepturilor și intereselor procesuale ale intimatului.

C. proc. pen.

instituie, într-adevăr, regula că hotărârea instanței penale, rămasă definitivă

la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța

de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată iar hotărârile

pronunțate în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție se pun

în executare, după caz, de Tribunalul București sau de tribunalul militar.

Într-o speță similară,

Înalta Curte a stabilit că instanța competentă să dispună asupra cererii de contopire

a pedepselor, este cea căreia i-ar reveni să judece în primă instanță infracțiunile

ce au făcut obiectul hotărârii străine de condamnare, chiar dacă potrivit legislației

procesual penale naționale recunoașterea hotărârii a fost făcută de Curtea de apel.

De remarcat faptul

că dacă în veche legislație procesual penală nerespectarea dispozițiilor relative

la competența după materie erau prevăzute sub sancțiunea nulității, în noua legislație

procesual penală nulitatea absolută intervine doar atunci când judecata a fost efectuată

de o instanță inferioară celei legal competente.

Se constată că

prin hotărârea străină de condamnare petentul U.I.M. a fost condamnat la pedeapsa

închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210

C. pen. (fost art. 12 din Legea nr. 678/2000), infracțiune de competența tribunalului,

ca instanță de fond.

În această situație

aspectele invocate de către apelant trebuie evaluate conform art. 280 rap. la

art. 282 C. proc. pen. din perspectiva nulităților relative, pentru care legea prevede

necesitatea îndeplinirii mai multor condiții:

- să existe o

încălcare a dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal;

- prin nerespectarea

cerinței legale să se aducă o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților

procesuali principali;

- vătămarea să

nu poată fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului;

- vătămarea să

privească un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate;

- nulitatea să

fie invocată în termenul prevăzut de lege.

În speță, nu se

poate constata îndeplinirea cumulativă a acestor condiții, nefiind dovedită nicio

vătămare a drepturilor petentului condamnat al cărui interes era oricum de a se

emite un nou mandat care să cuprindă pedeapsa totală pe care o are de executat în

urma contopirii pedepselor aplicate atât de instanța națională cât și de cea străină,

în funcție de care, ulterior, va beneficia și de alte drepturi conferite de legislația

română.

Așa fiind, în

temeiul dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

rap. la art. 275 alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale

nr. 74/F din 26 mai 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 171/46/2015, va desființa în

parte sentința penală mai sus menționată și va înlătura dispoziția de obligare a

petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea contestației formulate de condamnatul U.I.M. vor rămâne

în sarcina statului.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Pitești vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul U.I.M., se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale

nr. 74/F din 26 mai 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 171/46/2015.

Desființează în

parte sentința penală mai sus menționată.

Înlătură dispoziția

de obligare a petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea contestației formulate de condamnatul U.l.M. rămân în

sarcina statului.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Pitești rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul U.I.M., în sumă de 130 RON, se suportă din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 08 septembrie 2015.