ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1154/2015

Deliberând asupra contestație de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74/F din 26 mai 2015 Curtea de Apel Pitești a admis cererea formulată de petentul - condamnat U.I.M., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, a contopit pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin hotărârea nr. 1729/2011/R.D din 11 martie 2013, pronunțată de Tribunalul din Crema - Italia și hotărârea nr. 1493/2012 R.G. din 15 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Pavia - Italia, recunoscute prin sentința penală nr. 10/F/CC din data de 07 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, dispunând ca petentul-condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, în condiții de penitenciar.

Au fost anulate vechile mandate. A fost dedusă din pedeapsă perioada executată începând cu 15 iunie 2011, la zi. Petentul - condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare prin hotărârea nr. 1729/2011/R.D din 11 martie 2013, pronunțată de Tribunalul din Crema - Italia și hotărârea nr. 1493/2012 R.G. din 15 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Pavia - Italia, recunoscute prin sentința penală nr. 10/F/CC din data de 07 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești. De asemenea, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 3 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, așa cum rezultă din hotărârea depusă la dosarul cauzei.

Întrucât infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea prin hotărârile judecătorești sus-menționate sunt concurente, Curtea a admis cererea. Împotriva acestei sentințe a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești solicitând înlăturarea obligației petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, acesta nefiind în culpă procesuală. Examinând contestația prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondată pentru cele ce se vor expune în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) și (3) C. proc. pen. în cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea, în toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

Se observă că cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul - condamnat U.I.M. a fost admisă, astfel că prima instanță în mod greșit l-a obligat la cheltuieli judicare în favoarea statului. În ce privește împrejurarea că prima instanță, respectiv Curtea de Apel, s-a pronunțat asupra cererii de contopire fără să fie instanța de executare, Înalta Curte apreciază că prin aceasta nu s-a cauzat nicio vătămare drepturilor și intereselor procesuale ale intimatului. C. proc. pen. instituie, într-adevăr, regula că hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată iar hotărârile pronunțate în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție se pun în executare, după caz, de Tribunalul București sau de tribunalul militar.

Într-o speță similară, Înalta Curte a stabilit că instanța competentă să dispună asupra cererii de contopire a pedepselor, este cea căreia i-ar reveni să judece în primă instanță infracțiunile ce au făcut obiectul hotărârii străine de condamnare, chiar dacă potrivit legislației procesual penale naționale recunoașterea hotărârii a fost făcută de Curtea de apel. De remarcat faptul că dacă în veche legislație procesual penală nerespectarea dispozițiilor relative la competența după materie erau prevăzute sub sancțiunea nulității, în noua legislație procesual penală nulitatea absolută intervine doar atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente. Se constată că prin hotărârea străină de condamnare petentul U.I.M.

a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 C. pen. (fost art. 12 din Legea nr. 678/2000), infracțiune de competența tribunalului, ca instanță de fond. În această situație aspectele invocate de către apelant trebuie evaluate conform art. 280 rap. la art. 282 C. proc. pen. din perspectiva nulităților relative, pentru care legea prevede necesitatea îndeplinirii mai multor condiții: - să existe o încălcare a dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal; - prin nerespectarea cerinței legale să se aducă o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali; - vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului; - vătămarea să privească un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate; - nulitatea să fie invocată în termenul prevăzut de lege.

În speță, nu se poate constata îndeplinirea cumulativă a acestor condiții, nefiind dovedită nicio vătămare a drepturilor petentului condamnat al cărui interes era oricum de a se emite un nou mandat care să cuprindă pedeapsa totală pe care o are de executat în urma contopirii pedepselor aplicate atât de instanța națională cât și de cea străină, în funcție de care, ulterior, va beneficia și de alte drepturi conferite de legislația română. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 425 1 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 275 alin. (2) și (3) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 74/F din 26 mai 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 171/46/2015, va desființa în parte sentința penală mai sus menționată și va înlătura dispoziția de obligare a petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de condamnatul U.I.M. vor rămâne în sarcina statului. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul U.I.M., se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 74/F din 26 mai 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 171/46/2015. Desființează în parte sentința penală mai sus menționată. Înlătură dispoziția de obligare a petentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de condamnatul U.l.M. rămân în sarcina statului. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul U.I.M., în sumă de 130 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 08 septembrie 2015.