ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6968/2012

Asupra recursurilor de față constată următoarele: Prin sentința nr. 6061 din 22 noiembrie 2011, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanții S.N. și S.U. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R., ca nefondată. A anulat în parte Hotărârea nr. 54 din 8 noiembrie 2010 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor. A admis în parte acțiunea civilă formulată de C.E. și C.S. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. A obligat pe pârât să plătească reclamanților C.E. și C.S. suma de 22.914 RON cu titlu de despăgubiri pentru suprafața expropriată de 2851 mp, parcela T1., localitatea M., județul Constanța.

A obligat pe pârât să plătească reclamanților C.E. și C.S. suma de 1300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin titlul de proprietate nr. P1., S.T., C.I. și P.I. au dobândit, prin reconstituire, suprafața de 9 ha teren din care 15000 mp în parcela T2. Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. A1., C.C., O.E., S.T. și P.I. au vândut reclamanților C.E. și C.S. terenul în suprafață de 1,50 ha, amplasat în parcela T2. Din actele depuse la dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii hotarârii contestate a rezultat că S.U. și S.N. nu au fost proprietarii imobilului expropriat astfel că, deși au fost cuprinși în hotarârea nr. 54/2010, nu au dreptul la despăgubirile arătate în aceasta.

Pornind de la prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 și cum în cauză, reclamanții S.U. și S.N. nu au fost expropriați, nefiind proprietarii parcelei T2., instanța a respins cererea acestora, ca nefondată. În ceea ce privește cererea reclamanților C.E. și C.S., tribunalul a reținut că aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei T1. prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. A1. Prin hotărârea nr. 54/2010, reclamanții au fost expropriați în ceea ce privește suprafața de 2851 mp, stabilindu-se despăgubiri în suma de 20800 RON. Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat, cu opinia unanimă a experților, că pentru parcela T1., prețul este de 1,79 euro/mp.

La stabilirea despăgubirii, experții au avut în vedere valoarea reală a terenului expropriat prin stabilirea prețului (așa cum arată art. 26 din Legea nr. 33/1994) folosind ca metodă de determinare a valorii de piață: metoda comparației directe cu proprietăți comparabile similare având în vedere cea mai buna utilizare - investiție turbine eoliene. În ceea ce privește prejudiciul stabilit de către experți, tot în unanimitate, instanța a apreciat că acesta poate fi luat în considerare la stabilirea despăgubirilor, având în vedere faptul că se raportează la pierderea subvenției aferente suprafeței de teren expropriate, care reprezintă un venit sigur. Având în vedere că în cauză pârâtul a căzut în pretenții, în baza art. 274 C. proc.

civ., precum și a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 198/2004 ș i ale art. 38 din Legea nr. 33/1994, instanța a obligat pe pârât să plătească reclamanților C.E. și C.S. suma de 1300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin decizia nr. 39/C din 22 februarie 2012, prin care s-a respins, ca nefondată, excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea apelului și s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții C.E. și C.S. și de pârât împotriva sentinței tribunalului. În baza art. 137 C. proc. civ., curtea a analizat cu prioritate excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea căii de atac a apelului, excepție invocată de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA. Excepția a fost găsită nefondată, având în vedere că din analiza cererii de chemare în judecată și a hotărârii Tribunalului Constanța, curtea a constatat că pretențiile reclamanților nu au fost recunoscute integral. Astfel, deși Hotărârea nr. 54 din 8 noiembrie 2010 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localității M., județul Constanța, C.N.A.D.N.R. S.A. a fost anulată în parte, prima instanță a acordat despăgubiri reclamanților în valoare de 22.914 RON, în condițiile în care pretențiile acestora pentru terenul expropriat erau de 42.765 euro, în apel reclamanții criticând legalitatea și temeinicia sentinței tocmai din perspectiva respingerii respectivelor pretenții.

Pe fondul apelurilor, constatând că ambii apelanți au criticat legalitatea hotărârii tribunalului sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților pentru terenul expropriat și respectiv pentru prejudiciul cauzat urmare exproprierii parțiale și apreciind că evaluarea prejudiciului nu s-a făcut corect, prin însușirea concluziilor expertizei ce vizau evaluarea bunului în raport de metoda comparației directe, cu terenuri similare având cea mai bună utilizare teren agricol, curtea a analizat împreună aceste apeluri, soluționându-le printr-un considerent comun. Cu privire la valoarea terenului în suprafață de 2.851 mp situat în extravilanul localității M., localitatea V.D., județul Constanța reprezentând parcela T1., expropriată în vederea realizării lucrării de utilitate publică „Autostrada București-Constanța, tronsonul 6, Cernavodă Constanța”, s-a constatat că sunt nefondate criticile apelanților, hotărârea fiind legală și temeinică sub acest aspect.

Pornind de la art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, s-a reținut că legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanelor expropriate este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului/sau unor terți, prin măsura exproprierii. În ceea ce privește prima componentă a despăgubirii - „valoarea reală” a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.

Prin urmare, valoarea de piață a imobilului expropriat a fost determinată în raport de toate caracteristicele bunului prin raportare la amplasamentul acestuia - în extravilanul localității V.D., la circa 1 kilometru S-E distanță de aceasta, aparținând administrativ de municipiul M., județul Constanța; de destinația lui la momentul exproprierii - teren agricol, utilizat exclusiv pentru producția agricolă la momentul exproprierii, de inexistența unui plan de dezvoltare sau de schimbare a utilizării acestui teren, contrar susținerilor reclamanților care au solicitat să fie evaluat în raport de alte proprietăți similare, ce au avut ca utilizare investiție turbine eoliene; și nu în ultimul rând, în raport de criteriul cerere - ofertă, la momentul expertizării, acest ultim criteriu reflectând și efectele crizei economice ce a afectat piața imobiliară din România.

În speță s-a reținut că prima instanță și-a însușit opinia exprimată de cei trei experți, conform căreia la stabilirea valorii de circulație a terenului s-a acordat eficiență metodei comparației de piață directe cu proprietățile comparabile, similare având cea mai bună utilizare - teren arabil, în detrimentul metodei comparației de piață directă cu proprietățile comparabile similare, având cea mai bună utilizare - investiție turbine eoliene. Conform primei metode, ce a avut în vedere destinația agricolă a terenului, teren arabil - experții au ținut seama de o gamă de prețuri de ofertă pentru terenuri în zonă, situate în extravilanul localității V.D. și la limită cu teritoriul administrativ al localității S. și M. ce se situa în intervalul valoric de 0,49-2 euro/mp, în funcție de apropierea cu șoseaua ce face legătura dintre localitățile M., S. și V.D.

Elementele ce concură la formarea prețului imobilului expropriat au fost evidențiate în expertiză, iar în raport de aceste criterii - elementele comparative, oferta de vânzare-cumpărare, condiții de finanțare, amplasamentul imobiliar, utilizare CMBU, stare juridică - s-a concluzionat că valoarea parcelei T1. este de 22.157 RON, respectiv 1,79 euro/mp. S-a reținut că această valoare este comparabilă cu prețul de achiziție practicat pe metru pătrat pentru terenuri similare chiar și de către reclamanți, care prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate ulterior exproprierii parcelei T1. au achiziționat terenuri agricole în aceeași zonă, cu prețuri situate între 0,75 RON-0,80 RON (ex.: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. A1.

din 27 septembrie 2010 la Biroul Notarial V.M. și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. A2. din 26 martie 2010 de Biroul Notarial V.M.). În mod judicios, Tribunalul Constanța nu și-a însușit ca element de comparație prețul menționat de reclamanți în antecontractul de vânzare-cumpărare nr. A3. din 30 decembrie 2010, reclamanții nefăcând dovada transferării proprietății asupra terenului ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, antecontractul de vânzare cumpărare fiind încheiat pro causa la o lună de zile după emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 54 din 8 noiembrie 2010 pentru terenul expropriat, iar pe de altă parte, prețul menționat în acest antecontract de vânzare-cumpărare nu se coroborează cu prețul cu care reclamanții au achiziționat la rândul lor alte terenuri similare în zonă, astfel cum s-a menționat mai sus.

În raport de aceste considerente, criticile tuturor apelanților, cu privire la greșita însușire de către instanța de fond a concluziilor expertizei judiciare, au fost găsite nefondate. Susținerile apelanților reclamanți conform cărora despăgubirea stabilită de prima instanță nu este justă și proporțională cu prejudiciul suferit de aceștia prin expropriere, întrucât instanța nu a avut în vedere cea mai bună utilizare a terenului, respectiv investiție turbine eoliene, s-au reținut a fi nefondate în raport de utilizarea efectivă a terenului la momentul exproprierii - teren agricol. Curtea a constatat că la momentul exproprierii terenul în suprafață de 2.851 mp din parcela T1. a fost folosit exclusiv pentru producție agricolă, nefiind afectat de investiții turbine eoliene, iar reclamanții nici nu au făcut dovada că pentru acest teren există posibilitatea încheierii unui contract de asociere în vederea exploatării lui în domeniul energetic.

Astfel, prin oferta adresată reclamanților C. la data de 20 februarie 2010, anterior adoptării și publicării în M. Of. al României a H.G. nr. 215/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada București-Constanța”, SC S. SRL a propus reclamanților închirierea parcelelor de teren T3. -20 hectare C., T4. -10 hectare M., T5. -1,5 hectare unitatea administrativ teritorială M. și T6. - 2 hectare unitatea administrativ teritorială M. pentru dezvoltarea, în zona Peștera - C.- M., a unui parc eolian. Din analiza ofertei a rezultat că parcela de teren T1. ce a făcut obiectul exproprierii parțiale nu a fost vizată pentru închiriere în vederea instalării unor turbine eoliene, iar exproprierea nu a afectat un plan de investiții sau exploatarea terenului în alt scop decât cel agricol.

În raport de această situație concretă a terenului expropriat, curtea a constatat că în mod corect a fost respinsă de prima instanță pretenția reclamanților de a fi despăgubiți cu o valoare de circulație a terenului stabilită prin metoda comparației de piață directe cu proprietăți comparabile similare, având cea mai bună utilizare - investiția de turbine eoliene.

Aceste considerente și-au menținut valabilitatea și pentru cea de a doua componentă a despăgubirii acordate reclamanților - daune cauzate prin exproprierea parțială a terenului de 2.851 mp din parcela T1., în expertiză argumentându-se că urmare exproprierii acestei suprafețe de teren, parcela T2., în suprafață de 2.181 mp pierde accesul inițial, după expropriere accesul putându-se realiza exclusiv pe la pasajul pe autostradă la DN 3, prejudiciul a fost evaluat la un cuantum de 757 RON, sumă însușită de prima instanță, conform argumentelor cu caracter tehnic menționate în raportul de expertiză, în condițiile în care terenul rămas în proprietatea reclamanților își menține aceeași afectațiune de teren agricol.

Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri reclamanții și pârâta. Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., reclamanții C.E. și C.S. au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că nu a fost cercetat fondul dreptului dedus judecății, în sensul că nu s-a stabilit o medie a valorii de despăgubire între cea stabilită prin expertiză, cea oferită de pârâtă și cea solicitată de reclamanți. Au considerat că decizia cuprinde motive contradictorii, întrucât nu a avut în vedere că potrivit etapelor procedurii de expropriere, etapa consemnării sumei individuale reprezentând plata despăgubirii este anterioară celei în care se realizează transferul dreptului de proprietate, efectul translativ de drept real al hotărârii de expropriere fiind afectat de o condiție suspensivă.

Cu privire la condiția ca despăgubirea pentru expropriere să fie justă, au arătat că la momentul stabilirii cuantumului, instanța era obligată să respecte normele juridice de trimitere cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Au mai arătat că pârâta nu a făcut dovada respectării dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, respectiv consemnarea sumelor individuale aferente despăgubirilor. În continuare, recurenții au prezentat considerații asupra H.G. nr. 415/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada București-Constanța, tronsonul 6, Cernavoda-Constanța” și a Notei de fundamentare a acesteia, concluzionând că dintr-un simplu calcul matematic rezultă că Guvernul a acordat inițial un preț de 22 RON/mp pentru despăgubiri, în timp ce prin expertizele depuse la dosar, valoarea stabilită de aceiași experți A.N.E.V.A.R.

au determinat o subevaluare a despăgubirii la numai 7,2 RON/mp. Au considerat că deși au fost administrate probele cu înscrisuri și cu expertiza tehnică imobiliară și agricolă, nu au fost avute în vedere înscrisurile depuse de recurenți, respectiv antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. A3. din 30 decembrie 2010, precum și cele referitoare la prețul plătit de o societate din subordinea Guvernului (SC E. SA) pentru expropriere. Recurenții au criticat totodată aspectul neluării în seamă a unei serii de înscrisuri referitoare la prețul terenurilor agricole în zonă și faptul că au fost respinse obiecțiunile de către instanța de fond. Au mai arătat că din hotărârile instanțelor fondului nu rezultă momentul la care comisia de experți s-a raportat pentru stabilirea despăgubirii, respectiv momentul exproprierii sau momentul efectuării raportului de expertiză, față de dispozițiile imperative cuprinse la art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În aceste condiții, au solicitat a se avea în vedere faptul că hotărârea este nelegală, întrucât s-a bazat pe un raport de expertiză care a avut stabilit un obiectiv care nu a respectat textul de lege mai sus menționat. Au apreciat ca fondată critica privind calculul cuantumului despăgubirii fără a se ține seama de criteriul „prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele”, motivat și de condițiile economice actuale de devalorizare a monedei naționale, impunându-se reanalizarea acestuia. Au criticat soluția din apel și sub aspectul că nu s-a avut în vedere și jurisprudența contenciosului european, cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1, reluându-se considerațiunile referitoare la lipsa dovezilor privind depunerea, într-un cont deschis la dispoziția reclamanților, a sumelor oferite ca despăgubiri la momentul exproprierii.

Au mai susținut că proporționalitatea în materia privării de proprietate este legată de obligativitatea stabilirii unor despăgubiri pentru bunul pierdut, calculate în funcție de pierderea suferită de proprietar, motiv pentru care, pentru ca exproprierea să fie legală, valoarea de despăgubire trebuie să fie dreaptă și prealabilă. Pârâta C.N.A.D.N.R. SA, prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și următ. C. proc. civ., a solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât decizia pronunțată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar, iar în subsidiar, modificarea în parte a deciziei atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

A arătat că în cuprinsul considerentelor deciziei nu se regăsește niciun paragraf în combaterea criticilor aduse de pârâtă hotărârii judecătorești, respectiv nerespectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și cele ale deciziei Înaltei Curți nr. 5881/2011. Prevalându-se de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta a considerat astfel că hotărârea este nemotivată, întrucât instanța nu a arătat temeiurile de fapt și de drept pentru care a respins demersul judiciar, precum și în raport de faptul că soluția a fost dedusă din simpla expunere a pretențiilor uneia din părți, fără o motivare proprie. În ceea ce privește excepția nulității recursului declarat de reclamanți, invocată de recurenta - pârâtă, aceasta nu poate fi primită, în cuprinsul motivelor regăsindu-se critici încadrabile în cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., respectiv cele referitoare la data la care s-a raportat instanța pentru calculul despăgubirilor, față de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în considerarea argumentelor ce succed. Nu pot fi primite criticile reclamanților referitoare la nerespectarea dispozițiilor cuprinse la art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cu privire la momentul la care comisia de experți s-a raportat pentru stabilirea despăgubirii, respectiv momentul exproprierii sau momentul efectuării raportului de expertiză. Din raportul de expertiză reiese cu claritate că obiectivul acestuia a fost „stabilirea despăgubirilor ce trebuie acordate prin Hotărârea nr. 54/2010, având în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat la data efectuării raportului de expertiză”.

Or, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, „d espăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”. Prin urmare, legea stabilește un criteriu legal de determinare a despăgubirii constând în „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.

Se observă deci că prin raportul de expertiză întocmit în cauză și avut în vedere de instanțele fondului a fost respectat criteriul legal prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994 referitor la momentul de care trebuie să se țină seama la calculul despăgubirilor, astfel încât criticile reclamanților sub acest aspect nu pot fi reținute. Celelalte critici formulate de reclamanți prin recurs nu sunt subsumabile motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu pot face obiectul analizei în cadrul acestei căi extraordinare de atac. Astfel, prin respectivele motive, reclamanții nu aduc critici de nelegalitate deciziei pronunțate în apel ci solicită, în principal, reaprecierea probatoriului, prin reanalizarea unor înscrisuri.

Totodată, reclamanții formulează considerații cu caracter general asupra principiului proporționalității în materia exproprierii și a obligativității consemnării sumei reprezentând despăgubire, în raport de art. 1 din Protocolul nr. 1 C.E.D.O., fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei pronunțate în apel cu privire la aceste aspecte. În ceea ce privește recursul pârâtei, nu pot fi primite criticile acesteia referitoare la nemotivarea deciziei cu privire la motivele de apel privind nerespectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Deși într-adevăr, Curtea de Apel, constatând că ambii apelanți au criticat legalitatea hotărârii tribunalului sub aspectul cuantumului despăgubirilor, a analizat împreună aceste apeluri, se reține că au fost avute în vedere și criticile pârâtei în ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, contrar susținerilor pârâtei, decizia este amplu motivată, instanța precizând temeiurile de fapt și de drept pentru care a respins apelul acesteia. Pentru cele ce preced, se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții C.E. și C.S. și de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 39 C din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012.