ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6968/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6968/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 6061 din 22 noiembrie 2011,

Tribunalul Constanța, secția I civilă, a respins acțiunea formulată de

reclamanții S.N. și S.U. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de

Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R., ca nefondată. A anulat în parte Hotărârea

nr. 54 din 8 noiembrie 2010 în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor. A

admis în parte acțiunea civilă formulată de C.E. și C.S. în contradictoriu cu

Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R. A

obligat pe pârât să plătească reclamanților C.E. și C.S. suma de 22.914 RON cu

titlu de despăgubiri pentru suprafața expropriată de 2851 mp, parcela T1.,

localitatea M., județul Constanța. A obligat pe pârât să plătească

reclamanților C.E. și C.S. suma de 1300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a constatat că prin titlul de proprietate nr. P1., S.T., C.I.

și P.I. au dobândit, prin reconstituire, suprafața de 9 ha teren din care 15000

mp în parcela T2.

Prin contractul de

vânzare - cumpărare autentificat sub nr. A1., C.C., O.E., S.T. și P.I. au

vândut reclamanților C.E. și C.S. terenul în suprafață de 1,50 ha, amplasat în

parcela T2.

Din actele depuse la

dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii hotarârii contestate a

rezultat că S.U. și S.N. nu au fost proprietarii imobilului expropriat astfel

că, deși au fost cuprinși în hotarârea nr. 54/2010, nu au dreptul la

despăgubirile arătate în aceasta.

Pornind de la

prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 și cum în cauză,

reclamanții S.U. și S.N. nu au fost expropriați, nefiind proprietarii parcelei T2.,

instanța a respins cererea acestora, ca nefondată.

În ceea ce privește

cererea reclamanților C.E. și C.S., tribunalul a reținut că aceștia au dobândit

dreptul de proprietate asupra parcelei T1. prin contractul de vânzare -

cumpărare autentificat sub nr. A1.

Prin hotărârea nr.

54/2010, reclamanții au fost expropriați în ceea ce privește suprafața de 2851

mp, stabilindu-se despăgubiri în suma de 20800 RON.

Din raportul de

expertiză întocmit în cauză a rezultat, cu opinia unanimă a experților, că

pentru parcela T1., prețul este de 1,79 euro/mp.

La stabilirea

despăgubirii, experții au avut în vedere valoarea reală a terenului expropriat

prin stabilirea prețului (așa cum arată art. 26 din Legea nr. 33/1994) folosind

ca metodă de determinare a valorii de piață: metoda comparației directe cu

proprietăți comparabile similare având în vedere cea mai buna utilizare -

investiție turbine eoliene.

În ceea ce privește

prejudiciul stabilit de către experți, tot în unanimitate, instanța a apreciat

că acesta poate fi luat în considerare la stabilirea despăgubirilor, având în

vedere faptul că se raportează la pierderea subvenției aferente suprafeței de

teren expropriate, care reprezintă un venit sigur.

Având în vedere că în

cauză pârâtul a căzut în pretenții, în baza art. 274 C. proc. civ., precum și a

dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 198/2004 ș

i ale

art. 38 din Legea nr.

33/1994, instanța a obligat pe pârât să plătească reclamanților C.E. și C.S.

suma de 1300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de

expert.

Soluția primei

instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin

decizia nr. 39/C din 22 februarie 2012, prin care s-a respins, ca nefondată,

excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea apelului și s-au

respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții C.E. și C.S. și de

pârât împotriva sentinței tribunalului.

În baza art. 137 C.

proc. civ., curtea a analizat cu prioritate excepția lipsei de interes a reclamanților

în promovarea căii de atac a apelului, excepție invocată de pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Excepția a fost

găsită nefondată, având în vedere că din analiza cererii de chemare în judecată

și a hotărârii Tribunalului Constanța, curtea a constatat că pretențiile

reclamanților nu au fost recunoscute integral. Astfel, deși Hotărârea nr. 54

din 8 noiembrie 2010 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate

sau a altui drept real de la nivelul localității M., județul Constanța, C.N.A.D.N.R.

S.A. a fost anulată în parte, prima instanță a acordat despăgubiri

reclamanților în valoare de 22.914 RON, în condițiile în care pretențiile

acestora pentru terenul expropriat erau de 42.765 euro, în apel reclamanții

criticând legalitatea și temeinicia sentinței tocmai din perspectiva

respingerii respectivelor pretenții.

Pe fondul apelurilor,

constatând că ambii apelanți au criticat legalitatea hotărârii tribunalului sub

aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților pentru terenul expropriat

și respectiv pentru prejudiciul cauzat urmare exproprierii parțiale și apreciind

că evaluarea prejudiciului nu s-a făcut corect, prin însușirea concluziilor expertizei

ce vizau evaluarea bunului în raport de metoda comparației directe, cu terenuri

similare având cea mai bună utilizare teren agricol, curtea a analizat împreună

aceste apeluri, soluționându-le printr-un considerent comun.

Cu privire la valoarea

terenului în suprafață de 2.851 mp situat în extravilanul localității M., localitatea

V.D., județul Constanța reprezentând parcela T1., expropriată în vederea realizării

lucrării de utilitate publică „Autostrada București-Constanța, tronsonul 6, Cernavodă

Constanța”, s-a constatat că sunt nefondate criticile apelanților, hotărârea fiind

legală și temeinică sub acest aspect.

Pornind de la art. 26

alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, s-a reținut că legiuitorul a statuat că

despăgubirea cuvenită persoanelor expropriate este formată din valoarea reală a

imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului/sau unor terți, prin măsura exproprierii.

În ceea ce privește prima

componentă a despăgubirii - „valoarea reală” a bunului expropriat, aceasta este

determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială

la data întocmirii raportului de evaluare.

Prin urmare, valoarea

de piață a imobilului expropriat a fost determinată în raport de toate caracteristicele

bunului prin raportare la amplasamentul acestuia - în extravilanul localității V.D.,

la circa 1 kilometru S-E distanță de aceasta, aparținând administrativ de municipiul

M., județul Constanța; de destinația lui la momentul exproprierii - teren agricol,

utilizat exclusiv pentru producția agricolă la momentul exproprierii, de inexistența

unui plan de dezvoltare sau de schimbare a utilizării acestui teren, contrar susținerilor

reclamanților care au solicitat să fie evaluat în raport de alte proprietăți similare,

ce au avut ca utilizare investiție turbine eoliene; și nu în ultimul rând, în raport

de criteriul cerere - ofertă, la momentul expertizării, acest ultim criteriu reflectând

și efectele crizei economice ce a afectat piața imobiliară din România.

În speță s-a reținut că

prima instanță și-a însușit opinia exprimată de cei trei experți, conform căreia

la stabilirea valorii de circulație a terenului s-a acordat eficiență metodei comparației

de piață directe cu proprietățile comparabile, similare având cea mai bună utilizare

- teren arabil, în detrimentul metodei comparației de piață directă cu proprietățile

comparabile similare, având cea mai bună utilizare - investiție turbine eoliene.

Conform primei metode,

ce a avut în vedere destinația agricolă a terenului, teren arabil - experții au

ținut seama de o gamă de prețuri de ofertă pentru terenuri în zonă, situate în extravilanul

localității V.D. și la limită cu teritoriul administrativ al localității S. și M.

ce se situa în intervalul valoric de 0,49-2 euro/mp, în funcție de apropierea cu

șoseaua ce face legătura dintre localitățile M., S. și V.D.

Elementele ce concură

la formarea prețului imobilului expropriat au fost evidențiate în expertiză, iar

în raport de aceste criterii - elementele comparative, oferta de vânzare-cumpărare,

condiții de finanțare, amplasamentul imobiliar, utilizare CMBU, stare juridică -

s-a concluzionat că valoarea parcelei T1. este de 22.157 RON, respectiv 1,79

euro/mp.

S-a reținut că această

valoare este comparabilă cu prețul de achiziție practicat pe metru pătrat pentru

terenuri similare chiar și de către reclamanți, care prin contracte de vânzare-cumpărare

încheiate ulterior exproprierii parcelei T1. au achiziționat terenuri agricole în

aceeași zonă, cu prețuri situate între 0,75 RON-0,80 RON (ex.: contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. A1. din 27 septembrie 2010 la Biroul Notarial V.M. și contractul

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. A2. din 26 martie 2010 de Biroul Notarial

V.M.).

În mod judicios, Tribunalul

Constanța nu și-a însușit ca element de comparație prețul menționat de reclamanți

în antecontractul de vânzare-cumpărare nr. A3. din 30 decembrie 2010, reclamanții

nefăcând dovada transferării proprietății asupra terenului ce a făcut obiectul promisiunii

de vânzare-cumpărare, antecontractul de vânzare cumpărare fiind încheiat pro causa

la o lună de zile după emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 54 din

8 noiembrie 2010 pentru terenul expropriat, iar pe de altă parte, prețul menționat

în acest antecontract de vânzare-cumpărare nu se coroborează cu prețul cu care reclamanții

au achiziționat la rândul lor alte terenuri similare în zonă, astfel cum s-a menționat

mai sus.

În raport de aceste considerente,

criticile tuturor apelanților, cu privire la greșita însușire de către instanța

de fond a concluziilor expertizei judiciare, au fost găsite nefondate.

Susținerile apelanților

reclamanți conform cărora despăgubirea stabilită de prima instanță nu este justă

și proporțională cu prejudiciul suferit de aceștia prin expropriere, întrucât instanța

nu a avut în vedere cea mai bună utilizare a terenului, respectiv investiție turbine

eoliene, s-au reținut a fi nefondate în raport de utilizarea efectivă a terenului

la momentul exproprierii - teren agricol.

Curtea a constatat că

la momentul exproprierii terenul în suprafață de 2.851 mp din parcela T1. a fost

folosit exclusiv pentru producție agricolă, nefiind afectat de investiții turbine

eoliene, iar reclamanții nici nu au făcut dovada că pentru acest teren există posibilitatea

încheierii unui contract de asociere în vederea exploatării lui în domeniul energetic.

Astfel, prin oferta adresată

reclamanților C. la data de 20 februarie 2010, anterior adoptării și publicării

în M. Of. al României a H.G. nr. 215/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere

a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate

publică „Autostrada București-Constanța”, SC S. SRL a propus reclamanților închirierea

parcelelor de teren T3. -20 hectare C., T4. -10 hectare M., T5. -1,5 hectare unitatea

administrativ teritorială M. și T6. - 2 hectare unitatea administrativ teritorială

M. pentru dezvoltarea, în zona Peștera - C.- M., a unui parc eolian.

Din analiza ofertei a

rezultat că parcela de teren T1. ce a făcut obiectul exproprierii parțiale nu a

fost vizată pentru închiriere în vederea instalării unor turbine eoliene, iar exproprierea

nu a afectat un plan de investiții sau exploatarea terenului în alt scop decât cel

agricol.

În raport de această situație

concretă a terenului expropriat, curtea a constatat că în mod corect a fost respinsă

de prima instanță pretenția reclamanților de a fi despăgubiți cu o valoare de circulație

a terenului stabilită prin metoda comparației de piață directe cu proprietăți comparabile

similare, având cea mai bună utilizare - investiția de turbine eoliene.

Aceste considerente și-au

menținut valabilitatea și pentru cea de a doua componentă a despăgubirii acordate

reclamanților - daune cauzate prin exproprierea parțială a terenului de 2.851 mp

din parcela T1., în expertiză argumentându-se că urmare exproprierii acestei suprafețe

de teren, parcela T2., în suprafață de 2.181 mp pierde accesul inițial, după expropriere

accesul putându-se realiza exclusiv pe la pasajul pe autostradă la DN 3, prejudiciul

a fost evaluat la un cuantum de 757 RON, sumă însușită de prima instanță, conform

argumentelor cu caracter tehnic menționate în raportul de expertiză, în condițiile

în care terenul rămas în proprietatea reclamanților își menține aceeași afectațiune

de teren agricol.

Împotriva acestei ultime

decizii au declarat recursuri reclamanții și pârâta.

Prin motivele de recurs,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., reclamanții C.E.

și C.S. au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei

spre rejudecare, motivat de faptul că nu a fost cercetat fondul dreptului dedus

judecății, în sensul că nu s-a stabilit o medie a valorii de despăgubire între cea

stabilită prin expertiză, cea oferită de pârâtă și cea solicitată de reclamanți.

Au considerat că decizia

cuprinde motive contradictorii, întrucât nu a avut în vedere că potrivit etapelor

procedurii de expropriere, etapa consemnării sumei individuale reprezentând plata

despăgubirii este anterioară celei în care se realizează transferul dreptului de

proprietate, efectul translativ de drept real al hotărârii de expropriere fiind

afectat de o condiție suspensivă.

Cu privire la condiția

ca despăgubirea pentru expropriere să fie justă, au arătat că la momentul stabilirii

cuantumului, instanța era obligată să respecte normele juridice de trimitere cuprinse

în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Au mai arătat că pârâta

nu a făcut dovada respectării dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, respectiv

consemnarea sumelor individuale aferente despăgubirilor.

În continuare, recurenții

au prezentat considerații asupra H.G. nr. 415/2010 privind declanșarea procedurilor

de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării

de utilitate publică „Autostrada București-Constanța, tronsonul 6, Cernavoda-Constanța”

și a Notei de fundamentare a acesteia, concluzionând că dintr-un simplu calcul matematic

rezultă că Guvernul a acordat inițial un preț de 22 RON/mp pentru despăgubiri, în

timp ce prin expertizele depuse la dosar, valoarea stabilită de aceiași experți

A.N.E.V.A.R. au determinat o subevaluare a despăgubirii la numai 7,2 RON/mp.

Au considerat că deși

au fost administrate probele cu înscrisuri și cu expertiza tehnică imobiliară și

agricolă, nu au fost avute în vedere înscrisurile depuse de recurenți, respectiv

antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. A3. din 30 decembrie

2010, precum și cele referitoare la prețul plătit de o societate din subordinea

Guvernului (SC E. SA) pentru expropriere.

Recurenții au criticat

totodată aspectul neluării în seamă a unei serii de înscrisuri referitoare la prețul

terenurilor agricole în zonă și faptul că au fost respinse obiecțiunile de către

instanța de fond.

Au mai arătat că din hotărârile

instanțelor fondului nu rezultă momentul la care comisia de experți s-a raportat

pentru stabilirea despăgubirii, respectiv momentul exproprierii sau momentul efectuării

raportului de expertiză, față de dispozițiile imperative cuprinse la art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În aceste condiții, au

solicitat a se avea în vedere faptul că hotărârea este nelegală, întrucât s-a bazat

pe un raport de expertiză care a avut stabilit un obiectiv care nu a respectat textul

de lege mai sus menționat.

Au apreciat ca fondată

critica privind calculul cuantumului despăgubirii fără a se ține seama de criteriul

„prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele”, motivat și de condițiile

economice actuale de devalorizare a monedei naționale, impunându-se reanalizarea

acestuia.

Au criticat soluția din

apel și sub aspectul că nu s-a avut în vedere și jurisprudența contenciosului european,

cu referire la art. 1 din Protocolul nr. 1, reluându-se considerațiunile referitoare

la lipsa dovezilor privind depunerea, într-un cont deschis la dispoziția reclamanților,

a sumelor oferite ca despăgubiri la momentul exproprierii.

Au mai susținut că proporționalitatea

în materia privării de proprietate este legată de obligativitatea stabilirii unor

despăgubiri pentru bunul pierdut, calculate în funcție de pierderea suferită de

proprietar, motiv pentru care, pentru ca exproprierea să fie legală, valoarea de

despăgubire trebuie să fie dreaptă și prealabilă.

Pârâta C.N.A.D.N.R. SA,

prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și următ. C.

proc. civ., a solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât

decizia pronunțată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, făcând imposibilă

exercitarea controlului judiciar, iar în subsidiar, modificarea în parte a deciziei

atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

A arătat că în cuprinsul

considerentelor deciziei nu se regăsește niciun paragraf în combaterea criticilor

aduse de pârâtă hotărârii judecătorești, respectiv nerespectarea prevederilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și cele ale deciziei Înaltei Curți nr. 5881/2011.

Prevalându-se de dispozițiile

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta a considerat astfel că hotărârea

este nemotivată, întrucât instanța nu a arătat temeiurile de fapt și de drept pentru

care a respins demersul judiciar, precum și în raport de faptul că soluția a fost

dedusă din simpla expunere a pretențiilor uneia din părți, fără o motivare proprie.

În ceea ce privește excepția

nulității recursului declarat de reclamanți, invocată de recurenta - pârâtă, aceasta

nu poate fi primită, în cuprinsul motivelor regăsindu-se critici încadrabile în

cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., respectiv cele referitoare la data la

care s-a raportat instanța pentru calculul despăgubirilor, față de dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Recursurile sunt nefondate,

urmând a fi respinse ca atare, în considerarea argumentelor ce succed.

Nu pot fi primite criticile

reclamanților referitoare la nerespectarea dispozițiilor cuprinse la art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cu privire la momentul la care comisia de experți

s-a raportat pentru stabilirea despăgubirii, respectiv momentul exproprierii sau

momentul efectuării raportului de expertiză.

Din raportul de expertiză

reiese cu claritate că obiectivul acestuia a fost „stabilirea despăgubirilor ce

trebuie acordate prin Hotărârea nr. 54/2010, având în vedere valoarea reală a imobilului

și prejudiciul cauzat la data efectuării raportului de expertiză”.

Or, potrivit art. 26

alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, „d

espăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ

- teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele

aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia”.

Prin urmare,

legea stabilește un criteriu legal de determinare a despăgubirii constând în „prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ

- teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.

Se observă

deci că prin raportul de expertiză întocmit în cauză și avut în vedere de instanțele

fondului a fost respectat criteriul legal prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994

referitor la momentul de care trebuie să se țină seama la calculul despăgubirilor,

astfel încât criticile reclamanților sub acest aspect nu pot fi reținute.

Celelalte critici formulate

de reclamanți prin recurs nu sunt subsumabile motivelor de nelegalitate prevăzute

de art. 304 C. proc. civ. și nu pot face obiectul analizei în cadrul acestei căi

extraordinare de atac.

Astfel, prin respectivele

motive, reclamanții nu aduc critici de nelegalitate deciziei pronunțate în apel

ci solicită, în principal, reaprecierea probatoriului, prin reanalizarea unor înscrisuri.

Totodată, reclamanții

formulează considerații cu caracter general asupra principiului proporționalității

în materia exproprierii și a obligativității consemnării sumei reprezentând despăgubire,

în raport de art. 1 din Protocolul nr. 1 C.E.D.O., fără a arăta în ce constă nelegalitatea

deciziei pronunțate în apel cu privire la aceste aspecte.

În ceea ce privește recursul

pârâtei, nu pot fi primite criticile acesteia referitoare la nemotivarea deciziei

cu privire la motivele de apel privind nerespectarea dispozițiilor art. 26 din Legea

nr. 33/1994.

Deși într-adevăr, Curtea

de Apel, constatând că ambii apelanți au criticat legalitatea hotărârii tribunalului

sub aspectul cuantumului despăgubirilor, a analizat împreună aceste apeluri, se

reține că au fost avute în vedere și criticile pârâtei în ceea ce privește respectarea

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, contrar susținerilor

pârâtei, decizia este amplu motivată, instanța precizând temeiurile de fapt și de

drept pentru care a respins apelul acesteia.

Pentru cele ce preced,

se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamanții C.E. și C.S. și de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva

deciziei nr. 39 C din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie

2012.