ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra

conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Iași la data de 07 august 2013, sub nr. 25241/245/2013, reclamanta

E.E.M.I.T. SPA,

a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL ca, prin hotărâre

judecătorească, să se dispună evacuarea acesteia din incinta șantierului

organizat la Stația de Epurare a mun. lași din localitatea Dancu, jud. Iași,

pană la soluționarea acțiunii de drept comun, cu obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a

arătat că a participat la licitația publică organizată de SC A. SA Iași, în

calitate de autoritate contractantă, pentru atribuirea unui contract de lucrări

privind proiectarea și executarea treptei terțiare de epurare a apei uzate ia

stația de epurare a mun. Iași, jud. Iași, fiind desemnată ofertă câștigătoare,

pentru ca ulterior să încheie acordul contractual din 15 februarie 2012, ce i-a

permis organizarea șantierului la locul executării lucrărilor în localitatea

Dancu Jud. Iași - DJ 249/A.

Ulterior,

a fost încheiat cu pârâta contractul din 02 aprilie 2012, având ca obiect

subeontractarea unei părți din lucrarea pe care o avea de executat în

beneficiul SC A. SA, însă, ca urmare a constatării unor deficiente în

modalitatea de efectuare a lucrărilor și a nerespectării termenelor fixate prin

contract, a trimis pârâtei o serie de comunicări în vederea remedierii

acestora.

Reclamanta a

susținut că pârâta SC C.S. SA nu a luat măsurile ce se impuneau, astfel că i-a

fost transmisă o notificare de reziliere a contractului la data de 26 noiembrie

2012, în conformitate cu dispozițiile art. 21 din contractul de subcontractare,

prin care a fost invitată să finalizeze lucrările aliate în derulare și să

demobilizeze șantierul pană la 22 decembrie 2012, menționând că, la data de 11

decembrie 2012, părțile au convenit încetarea contractului după plata unei sume

de bani, sumă ce i-a fost plătită pârâtei în contul SC CI. SA, indicat de

aceasta, în baza unor contracte de cesiune pe care SC C.S. SA le încheiase.

Reclamanta a

susținut că a fost încheiat un nou contract cu pârâta, din 31 ianuarie 2013, în

conformitate cu negocierile și discuțiile purtate la 11 decembrie 2012,

corectat cu valoarea bonusului, majorat la 435.000 lei fără T.V.A., însă după

efectuarea plăților convenite parata și-a schimbat radical poziția refuzând

încheierea noului contract, astfel că, în prezent deține tară drept imobilul.

În drept, au

fost invocate prevederile art. 996 și urm., art. 94 pct. 1 lit. d), art. 13 alin.

(1), pct. 4 N.C.P.C.

Pârâta a

formulat și depus întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție,

necompetența teritorială a Judecătoriei Iași în soluționarea cauzei, raportat

la dispozițiile art. 107 alin. (1) N.C.P.C. precum și excepția autorității

lucrului judecat, având în vedere sentința civilă nr. 551 din 15 mai 2013 a

Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pronunțată anterior în Dosarul nr. 5719/225/2013,

rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul Mehedinți, ce a

avut ca obiect "evacuare-ordonanță președințială". De asemenea, a

formulat parata și apărări de fond.

Prin

sentința civilă nr. 3156 din 3 martie 2014, Judecătoria Iași, secția civilă, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta

Turnu Severin.

Pentru a

decide astfel, instanța Judecătoriei lași a reținut următoarele;

Potrivit

dispozițiilor ait. 107 alin. (1) C. proc. civ. " Cererea de chemare în

judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își

are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel" iar conform alin. (2)

„Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării,

pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul."

Totodată, art.

227 C. proc. civ., prevede că "Sediul persoanei juridice se stabilește

potrivit actului de constituire sau statutului."

Pe de

altă parte, după cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia

nr. 6316 din 22 septembrie 2011." Instanța de la domiciliul pârâtului este

competentă să soluționeze acțiunea prin care s-a solicitat obligarea la

eliberarea unui spațiu, obiectul cererii fiind o obligația de a face. in atare

condiții nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 C. proc. civ., care vizează

acțiunile imobiliare, întrucât în sensul acestui text prin „cereri privitoare

la bunuri nemișcătoare" se înțeleg numai acțiunile reale imobiliare, nu și

cele personale, chiar dacă ele se referă la bunuri imobiliare."

Judecătoria

Iași, în raport de textele legale menționate, având în vedere că sediu!

pârâtei, conform înscrisurilor depuse la dosar, se află în Drobeta Turnu

Severin, aflată în raza administrativ teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin precum și dispoziția art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ce

stabilește cazurile în care necompetența este de ordine publică, a statuat că

se impune declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin, acesta având competența teritorială exclusivă de soluționare.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 25 iulie 2014.

Prin sentința nr.

992 din 2 octombrie 2014, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, ia rândul său, și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, l-a înaintat, spre

soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a

decide astfel, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, a avut în vedere următoarele

considerente:

Între părți a

fost încheiat contractul din 02 aprilie 2012, care are ca obiect

subcontractarea unei părți din lucrările pe care reclamanta, în calitate de

antreprenor general, le avea de executat pentru beneficiarul SC A.A.V. SA la

Stația de Epurare a municipiului Iași.

Prin

încheierea contractului dintre părți, reclamantul a pus la dispoziția pârâtei

folosința temporară a terenului pe care se execută lucrările stabilite prin

contract.

Deși, ca

regulă, în conformitate cu prevederile art 107 C. proc. civ., cererea de

chemare în judecată se face ia instanța domiciliului sau sediului pârâtului,

dispozițiile art. 113 din același cod reglementează competența teritorială

alternativă.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (4) C. proc. civ., în afară de instanțele

prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanța locului

unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune

a imobilului, iar potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea

între mai multe instanțe, deopotrivă competente.

Așadar,

potrivit acestui text, competența este alternativă, reclamantul având opțiunea

între instanța domiciliului pârâtului și instanța locului situării imobilului.

Judecătoria

Drobeta-Turnu Severin a reținut că, mai mult decât atât, din motivele invocate

de reclamantă în acțiune, care arată că, deși în opinia sa, contractul a

încetat, pârâta reâiză să părăsească șantierul și să permită antreprenorului

general să continue lucrările la Stația de Epurare a municipiului Iași,

motivând că nu este de acord cu încetarea contractului și că are dreptul să

continue executarea lucrărilor, în cauză se impune analiza unor clauzele

contractuale, a modulului în care au fost respectate obligațiile din contract,

aspecte ce țin de executarea contractului dintre părți, Înalta Curte de Casație

și Justiție, așa încât dosarul urmează a fi scos de pe rolul secției I civilă

și trimis, spre competentă soluționare, secției a II-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Scoate cauza de pe rolul secției I civile,

a Înaltei Curți de Casație și Justiție și o trimite, spre soluționare, secției

a II-a civile, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 decembrie 2014.