ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 598/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La

data de 25 martie 2014, revizuentui B.G. a formuiat cerere de revizuire

împotriva sentinței civile nr. 258 din 26 septembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Dolj- în Dosarul nr. 4734/63/2008.

Prin sentința civilă nr. 337 din 12

septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost respinsă cererea de

revizuire formulată de revizuentui B.G., în contradictoriu cu intimații

Primăria Municipiului Craiova și primarul Municipiului Craiova, ca

inadmisibilă, reținându-se că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 322

pct. 2, 6 și 9 C. proc. civ., cum în mod greșit a pretins revizuentul, deoarece

nu suni întrunite condițiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire

întemeiată pe aceste texte legale.

Împotriva acestei sentințe a declarai

apel, revizuientul B.G., iar prin Decizia nr. 4174 din 10 noiembrie 2014, a

fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apei Craiova, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Față de prevederile art. 322 C. proc.

civ. și practica constantă C.E.D.O. cu privire la dreptul la un proces echitabil,

în sensul că o instanță investită cu o cale extraordinară de atac, de

retractare, nu se poate transforma în instanță de control judiciar care să

repună în discuție raportul juridic inițial dedus judecațiij deoarece aceasta

poate afecta principiul securității raporturilor juridice, potrivit căruia o

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care se prezumă că exprimă

adevărul și se bucură de validitate, nu mai poate fi repusă în discuție decât

pentru motive excepționale, limitativ prevăzute de lege.

Astfel, s-a apreciat că în mod corect

prima instanța a apreciat ca nefîind incident motivul de revizuire întemeiat pe

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea condițiilor

cerute de acest text, întrucât în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr.

4734/63/2008, instanța s-a pronunțat cu privire ia ceea ce a cerut reclamantul,

adică asupra contestației formulate împotriva dispoziției nr. 73 din 08

ianuarie 2008 emisă de primarul municipiului Craiova, iar omisiunea de a se

pronunța asupra unor probe nu se circumscrie acestui motiv de revizuire,

aceasta putând fi cerută doar când instanța nu s-a pronunțat asupra unei

pretenții exprimate prin cererea principală, incidentală sau accesorie, ceea ce

nu este cazul în speță,

Fața de motivul de revizuire prevăzut

de pct. 6 din art. 322 C. proc. civ. s-a reținut că în lipsa unor probe care să

ateste faptul că la momentul soluționării cauzei pe fond, reclamantul era

incapabil sau pus sub curatela ori apărat cu viclenie, în mod corect s-a constatat

că acesta nu este incident.

În privința motivului de revizuire

prevăzut de pct. 9, nici acesta nu a putut fi reținut, întrucât, revîzuentui nu

a făcut dovada îndeplinirii nieiuneia din condițiile cerute de acest text

legal.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel, reclamantul B.G. a declarai recurs fără a indica temeiul

legal.

În cuprinsul cererii de recurs, acesta

și-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată în dosarul de

revizuire, arătând că hotărârea este nelegaiă pentru că a făcut probe în dosar

cu privire la faptul că primarul Primăriei Craiova a încălcat Legea nr. 10/2001

și nu a depus în instanță listele cu terenurile libere astfel cum s-a

solicitat.

Recurentul a mai arătat că datorită

faptului că lucra ta un ziar din Craiova avea informații cu privire la

retrocedări și mafia imobiliară, și deși le-a adus la cunoștință și instanței,

totuși, prin hotărârile pronunțate adevărul a fost acoperit.

A precizat că hotărârile pronunțate în

dosarele sale nu au respectat dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 10/2001

și în art. 322 alin. (1) pct. 2, 6 și 9 C. proc. civ., pe care și-a întemeiat

cererea de revizuire, și, că deși au fost terenuri libere pentru retrocedări,

cei 840 mp, nu i-au fost restituiți de către primar.

La data de 26 ianuarie 2015,

recurentul a depus o petiție prin care a formulat unele precizări cu privire Ia

motivele de recurs.

La termenul de judecată din data de 26

februarie 2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului,

față de imposibilitatea încadrării criticilor formulate prin cererea inițială

de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., reținând totodată că

precizările depuse cu depășirea termenului prevăzut de art. 303 raportat la art.

303 C. proc. civ., nu pot fi avute în vedere conform art. 306 alin. (1) C.

proc. civ.

Analizând recursul declarat de

reclamant se constată că acesta este nul pentru considerentele ce vor urma:

Conform art. 3021 lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegaiitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303

alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului

de recurs, iar motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ.; art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul

dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin.

(2), care se referă la motivele de ordine publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele

prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al

instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs

invocat.

Față de faptul că nu constituie motiv

de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța

de recurs poate examina numai criticile privitoare la hotărârea atacată care

fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

În speță, recurentul nu a formulat

critici care să facă posibilă încadrarea acestora în acest text de lege.

Dezvoltarea criticilor așa cum au fost

formulate de recurent vizează nemulțumirea acestuia, exprimată într-un mod

general, cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de revizuire și îa

întregul său demers juridic.

Deși recurentul face referire la

nerespectarea dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2, 6 și 9 C. proc. civ., ce

a constituit temeiul legal al cererii sale de revizuire, acesta nu arată însă,

în concret, în ce constă nerespectarea acestor dispoziții legale.

Din economia textelor legale ce

reglementează recursul, rezultă că nu este suficient ca acesta să fie depus și

motivat în termen ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie

motivelor de nelegaiitate expres și limitativ reglemcniale, alifci, dacă

aspectele învederate în cererea de recurs au pot fi încadrate în cazurile de

modificare sau casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., și nici din oficiu

în motivele de ordine publică, calea de atac va fi lovită de nulitate.

Aceasta este situația și în prezenta

cauză, astfel că, pentra considerentele arătate, urmează a constata nul

recursul declarat de reclamantul B.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamantul B.G. împotriva Deciziei nr. 4173 din data de 10 noiembrie 2014 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 februarie 2015.