Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.12.2015
respins

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2768/2015

HOTĂRÂRE
04.12.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2768/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 2768/2015 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, la data de 9 iulie 2015, primarul Municipiului Caracal și Consiliul Local al Municipiului Caracal au solicitat revizuirea Deciziei nr. 373 din 9 iunie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în raport de sentința civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Olt, menținută prin Decizia nr. 1482 din 5 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât dispozitivul deciziei ce se cere a fi revizuită conține dispoziții potrivnice, ce nu pot fi aduse la îndeplinire.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 1 și 7 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 491 din 1 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că decizia a cărei revizuire se solicită este pronunțată de Curtea de Apel Craiova. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 23 septembrie 2015, sub nr. x/54/2015.

În motivare, revizuienții au arătat că p rin decizia a cărei revizuire o solicită a fost admis recursul formulat de recurentul reclamant A. pentru membrul de sindicat B., a fost modificată sentința civilă nr. 159/2015 din 4 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Olt, în sensul că a fost admisă contestația, a fost anulată Dispoziția nr. 402 din 19 septembrie 2012 emisă de primarul municipiului Caracal și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintegrării contestatorului pe postul deținut anterior și plata către contestator a despăgubirilor prevăzute de art. 80 C. muncii de la data concedierii până la data reintegrării efective.

S-a mai arătat că dispozitivul Deciziei civile nr. 373/2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară, prin reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, conține dispoziții potrivnice ce nu pot fi duse la îndeplinire, având în vedere faptul că postul ce a fost deținut de contestator, respectiv inspector de specialitate gr. II (S) din cadrul Biroului operare, introducere, validare și prelucrare date a fost desființat ca urmare a reorganizării instituției prin Hotărârea Consiliului local Caracal nr. 31 din 6 august 2012. Asupra legalității și temeiniciei Hotărârii Consiliului local Caracal nr. 31/2012 s-a pronunțat definitiv și irevocabil Tribunalul Olt, prin sentința civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013, dată în Dosarul nr. x/104/2012*, menținută prin Decizia nr. 1482 din 5 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova , secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, s-a susținut că există două hotărâri definitive și irevocabile potrivnice, și anume Decizia civilă nr. 373 din 9 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/104/2013 - prin care se dispune reîncadrarea contestatorului B. pe postul deținut anterior emiterii Dispoziției de concediere din 19 septembrie2012 și sentința civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/104/2012*, menținută prin Decizia nr. 1482 din 5 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - prin care a fost constatată legalitatea desființării postului contractual de execuție deținut de reclamant, așa cum a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului local Caracal nr. 31/2012.

Analizând cererea de revizuire prin prisma criticilor formulate și a temeiului de drept invocat, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 octombrie 2012 la Tribunalul Olt, secția I civilă, sub nr. x/104/2012, reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al membrului de sindicat B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al municipiului Caracal și primarul municipiului Caracal, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii Consiliului local al municipiului Caracal nr. 31 din 6 august 2012, prin care a fost aprobată organigrama și statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului municipiului Caracal și serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor al municipiului, anularea Dispoziției primarului municipiului Caracal nr. 402 din 19 septembrie 2012, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate, în sensul de a obliga pârâții la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea primarului municipiului Caracal, în calitate de angajator, la plata către contestator a unei despăgubiri egală cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat,

începând de la data de 20 septembrie 2012 până la data reintegrării efective, actualizate cu inflația la data plății. Prin încheierea din data de 19 februarie 2013, ținându-se cont de faptul că ultimele capete de cerere vizează anularea dispoziției de desfacere a contractului individual de muncă emisă membrului de sindicat B., care are calitatea de personal contractual, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere 2, 3 și 4 (anularea Dispoziției nr. 402 din 19 septembrie 2012 privind încetarea contractului de muncă, repunerea părților în situația anterioară și obligarea la plata de despăgubiri) și înaintarea acestora către secția I civilă, din cadrul Tribunalului Olt, în vederea repartizării către un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă.

Cauza privind anularea Dispoziției nr. 402 din 19 septembrie 2012, referitoare la încetarea contractului de muncă, repunerea părților în situația anterioară și obligarea la plata de despăgubiri, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă, sub nr. x/104/2013. Prin sentința civilă nr. 159 din 4 martie 2015 (Dosar nr. x/104/2013), Tribunalul Olt, secția I civilă, a respins acțiunea, constatând că măsura concedierii a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și, în consecință, nu se impune anularea Dispoziției nr. 402 din 19 septembrie 2012. Prin Decizia nr. 373 din 9 iunie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței de mai sus.

A m odificat sentința, în sensul că a admis acțiunea, a anulat Dispoziția nr. 402 din 19 septembrie 2012. A repus părțile în situația anterioară, în sensul că a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și plata către contestator a despăgubirilor prevăzute de art. 80 C. muncii de la data concedierii până la data reintegrării efective. În considerentele hotărârii s-a reținut că, prin Decizia nr. 402 din 19 septembrie 2012, instituția intimata a dispus încetarea contractului individual de munca al salariatului B., începând cu data de 20 septembrie 2012. La momentul concedierii, contestatorul deținea postul de inspector de specialitate gr. II (S) în cadrul Biroului Operare, Introducere, Validare și Prelucrare Date.

Desființarea locului de muncă s-a făcut ca urmare a aprobării organigramei și statului de funcții ale instituției prin Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012. Prin dispoziția de concediere, instituția intimata a pus în aplicare Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012, prin care, ca urmare a aprobării organigramei și statului de funcții, anumite posturi nu au mai fost cuprinse în noua structură, ceea ce a condus la desființarea acestora și concedierea salariaților respectivi. Concedierea a avut loc pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reglementată de art. 65 C. muncii.

Ca urmare, angajatorul a notificat sindicatul, Inspectoratul Teritorial de Muncă și Agenția Județeană a Oficiului Forțelor de Muncă Olt cu privire la intenția de declanșare a concedierii colective, notificare înregistrată sub nr. 9642 din 10 august 2012. Sindicatul Consilium, în numele mai multor reclamanți, printre care și contestatorul din prezenta cauză, a solicitat anularea Hotărârii nr. 31/2012, cererea fiind respinsă prin sentința civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013 a Tribunalului Olt, sentință rămasa irevocabilă prin respingerea recursului, constatându-se legalitatea hotărârii respective. Recurentul, prin motivele de recurs, a invocat, pe de o parte, doua considerente care țin de nulitatea deciziei de concediere și, pe de alta parte, un considerent care ține de temeinicia deciziei concedierii, aspecte ce se regăsesc în cauză.

Prin sentința nr. 1372 din 16 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/104/2012, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului municipiului Caracal și a fost respinsă acțiunea față de acesta. Totodată, a fost respinsă cererea de anulare a Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 6 august 2012 formulată de reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat C., D., B., E. și F., în contradictoriu cu Consiliul local Caracal și Primarul municipiului Caracal. Împotriva acestei sentințe acești reclamanți, prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul local Caracal și primarul municipiului Caracal, au declarat recurs.

Recursul a fost admis prin Decizia nr. 11089 din 10 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, hotărâre prin care a fost casată sentința nr. 1372 din 16 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/104/2012 și a fost trimisă cauza, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale, spre rejudecare la aceeași instanță. În rejudecare, prin sentința nr. 2984 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/104/2012*, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului municipiului Caracal și a fost respinsă acțiunea față de acesta.

De asemenea, a fost respinsă cererea de anulare a Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 6 august 2012 formulată de reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat C., D., B. și E. în contradictoriu cu pârâții Consiliul local Caracal și primarul municipiului Caracal, ca neîntemeiată. În considerentele sentinței civile nr. 2984 din 3 decembrie 2013 a Tribunalului Olt s-a reținut că r eclamanții susțin că hotărârea Consiliului local Caracal nu a respectat obligațiile transparenței, de informare și de supunere a dezbaterii publice a proiectului de act normativ, fiind invocată în acest sens dispoziția art. 6 din Legea nr. 52/2003.

Legea nr. 554/2004 definește, în art. 2 lit. c), actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturile juridice. Prin urmare, în competența autorităților publice este atât emiterea de acte administrative cu caracter individual, cât și de act administrativ cu caracter normativ. Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 se referă la procedurile de elaborare a proiectelor de acte normative de către autoritatea administrației publice, care are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune pe site-ul propriu, să-l afișeze la sediu, într-un spațiu accesibil publicului și să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz.

Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 6august 2013, fiind un act administrativ prin care se stabilește organigrama și statul de funcții, este evident un act administrativ cu caracter individual, întrucât produce efecte față de un grup de persoane determinat, respectiv personalul încadrat în cadrul acestora. Actul administrativ normativ reprezintă acea categorie de acte juridice care conțin o regulă, adică un act cu aplicabilitate repetată asupra unor subiecți de drept nedeterminați, în timp ce actele individuale sunt acele acte care urmăresc stabilirea unei situații juridice precise în raport cu numărul relativ restrâns și determinat de subiecți de drept.

Cele două categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție de obiectul lor, cât și în funcție de criteriul determinabilității persoanelor cărora lui se aplică, criterii în raport de care tribunalul a constatat că Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 6 august 2013, prin care a fost aprobată organigrama și statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului municipiului Caracal și Serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor al municipiului Caracal, nu prevede reglementări de principiu, nu are o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produce efecte erga omnes, ci are ca scop reducerea personalului angajat, și implicit, crearea unei situații juridice defavorabile unui număr restrâns de subiecte de drept, respectiv funcționari publici și personal contractual din instituțiile menționate.

Prin urmare, s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparența în actul decizional, actul fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale. Necesitatea emiterii unei noi organigrame a avut ca principală cauză stabilirea unor măsuri financiare, respectiv reducerea cheltuielilor de salarizare a personalului, având în vedere că sumele cheltuite cu plata personalului reprezentau 60% din buget. Oportunitatea emiterii actului administrativ nu poate fi supusă controlului instanței de judecată, așa cum susțin reclamanții, întrucât stabilirea organigramei este atribuitul fiecărei instituții în parte în raport de dispozițiile legale referitoare la numărul de posturi și încadrarea în cheltuieli.

În ceea ce privește critica reclamanților, ce a vizat reducerea numărului de salariați la 136, sub minimul prevăzut de O.U.G. nr. 63/2010, ce prevede în tabelul 1.3 poziția 2 din anexă, un număr minim de 171 de salariați raportat la populația municipiului Caracal, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale se referă la numărul de posturi și nu la numărul de angajați, iar numărul de posturi ca urmare a reorganizării este de 192, din care 2 funcții de demnitate publică. Acest fapt rezultă din cuprinsul anexei nr. 1, depusă la dosar atât în primul ciclu procesual, cât și în rejudecare.

În acest sens s-a avut în vedere și procesul verbal încheiat la data de 6 august 2012 la ședința extraordinară a Consiliului local Caracal, în care, la pct. 1, se menționează că limita minimă a numărului de posturi conform actelor normative este de 171. În consecință, în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererea de anulare a Hotărârii Consiliului Local nr. 31 din 6 august 2012 a fost respinsă, ca neîntemeiată. Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia nr. 1482 din 5 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. În considerente se arată că, pr in dispozițiile art. 3 alin. (1), O.U.G.

nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, este reglementată obligația de încadrare în numărul maxim de posturi determinat, pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, la stabilirea numărului de posturi din aparatul de specialitate al primarului, aparatul de specialitate al consiliului județean, precum și din instituțiile publice locale înființate prin hotărâri ale autorităților deliberative, autoritățile administrației publice locale; în cuprinsul tabelului 1.3 din anexa actului normativ sunt indicate numărul posturilor din municipii, în raport de grupele privind numărul de locuitori.

Dispoziția normativă menționată prezintă caracterul unei norme de restructurare. În realizarea obligației de încadrare în numărul de posturi, prin Hotărârea Consiliului local al municipiului Caracal, cu numărul 31/2012, a fost aprobată organigrama și statul de funcții al Serviciului Public Poliția Comunitară Caracal; în vederea stabilirii numărului de posturi, a fost emis avizul din 2 august 2012 al G. În condițiile în care dispozițiile O.U.G. nr. 63/2010 reglementează obligația de încadrare în numărul maxim de posturi, în temeiul Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012 operează o reorganizare a activității instituției publice, prin reducerea posturilor până la limita de 171,conform anexei la O.U.G.

nr. 63/2010, tab. 1.3, poziția 2, număr ce a fost stabilit prin adresa din 21 noiembrie 2011 a Instituției prefectului județului Olt în raport de numărul de locuitori la data de 1 ianuarie 2011, comunicat de Institutul Național de Statistică. În conformitate cu anexa la Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012, numărul de posturi ce au rezultat în urma reorganizării instituției a fost stabilit la 192, nefiind astfel coborât sub numărul impus de calculul rezultat și comunicat de către Instituția Prefectului, fiind astfel nefondată susținerea în sensul că numărul de posturi rezultate în urma reorganizării este de 136, stabilit sub numărul maxim prevăzut de O.U.G. nr. 63/2010.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, numărul maxim de posturi prevăzut în organigramă diferă de numărul de posturi efectiv ocupate, nefiind incident motivul de nelegalitate invocat privind nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează reorganizarea instituției, fiind corect incluse în organigramă atât posturile ocupate, cât și cele vacante, desființarea acestora din urmă intervenind ulterior, prin adoptarea O.U.G. nr. 77/2013, act normativ ce nu era incident la data stabilirii organigramei. S-a reținut, ca nefondată, și critica privind neanalizarea de către instanța de fond a incidenței dispozițiilor art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, întrucât prin acest text de lege s-a reglementat suspendarea de drept a ocupării posturilor vacante, iar instanța de fond a reținut corect că posturile aflate în această situație, la data adoptării Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012, figurau ca și posturi existente în organigramă, fiind suspendată doar ocuparea acestora.

De altfel, verificarea legalității actului administrativ contestat se face prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la data adoptării sale. În ceea ce privește critica referitoare la justificarea măsurii adoptate privind reducerea cheltuielilor cu plata personalului, s-a constatat că este nefondată, având în vedere că adoptarea O.U.G. nr. 63/2010 își găsește rațiunea în necesitatea eficientizării activității instituțiilor publice locale și a îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare locale, luând în considerare opiniile și recomandările Fondului Monetar Internațional, Comisiei Europene și ale Băncii Mondiale, fiind necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de întărire a disciplinei financiare, astfel încât să se reducă deficitele dintre veniturile și angajamentele legale de cheltuieli publice locale, așa cum se reține în preambulul acesteia.

Or, restrângerea cheltuielilor cu salarizarea s-a făcut în limite legale. S-a constatat că este nefondată și critica referitoare la calificarea eronată a caracterului Hotărârii Consiliului Local de act administrativ cu caracter individual. În acest sens, instanța de recurs a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut caracterul de act administrativ cu caracter individual, în raport de dispozițiile Legii contenciosului administrativ, având în vedere că în conținutul hotărârii de consiliu criticate sunt cuprinse reglementări ce se adresează unui număr determinat de persoane, vizând o categorie distinctă de subiecți cărora li se adresează, fiind determinat acest grup de persoane identificate în cuprinsul actului.

Actul administrativ criticat în speță nu cuprinde reglementări de principiu cu caracter general, care să producă efecte erga omnes, cuprinzând reglementări precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept. Fiind reținut ca fiind corect caracterul actului administrativ contestat, este fondată și reținerea instanței de fond privind inaplicabilitatea dispozițiilor din Legea nr. 52/2003 privind transparența în actul decizional, aceste dispoziții făcând trimitere la adoptarea de acte cu caracter normativ, în speță, fiind adoptat un act administrativ cu caracter individual. În ipoteza de revizuire invocată de revizuienti, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive și potrivnice, date în dosare deosebite în una și aceeași pricină; existența triplei identități de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.

Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea principiului puterii lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. Pe de altă parte, posibilitatea de a obține revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca în cadrul celui de al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe. Analizând cele două hotărâri pretins potrivnice indicate în cererea de revizuire de față, Înalta Curte reține că nu există identitate de obiect și cauză.

În cazul dedus prezentei judecăți se constată, în primul rând, că obiectul juridic al cauzei subsecvente, reprezentat de o acțiune în anularea Dispoziției primarului municipiului Caracal nr. 402 din 19 septembrie 2012, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului B., cu repunerea părții în situația anterioară emiterii deciziei contestate, este diferit de cel al cauzelor anterioare - soluționate în Dosarul nr. x/104/2012 și Dosarul nr. x/104/2012*, având ca obiect anularea act administrativ - Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 06 august 2012. Prin urmare, niciuna dintre hotărârile menționate nu poate constitui un argument în invocarea contrarietății, cerută de cazul de revizuire ce constituie obiect al cercetării în prezenta cauză, în condițiile în care au fost pronunțate în dosare având ca obiect pricini diferite.

Înalta Curte constată că aceste hotărâri prin care s-au recunoscut anumite drepturi contestatorului B. în legătură cu dispoziția de desfacere a contractului de muncă nu sunt contrare celor prin care s-a respins acțiunea anularea Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 06 august 2012. Cât privește cauza celor două litigii, se observă că, în primul caz, temeiul acțiunii l-a constituit nulitatea Dispoziției nr. 402 din 19 septembrie 2012, în condițiile în care aceasta a fost emisă de primarul municipiului Caracal cu neacordarea preavizului și a fost nemotivată, iar, în cel de-al doilea caz, au fost invocate aspecte referitoare la nelegalitatea reorganizării aparatului de specialitate al Primarului, prin prisma încălcării dispozițiilor O.U.G.

nr. 63/2010. S-a arătat că Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 06 august 2012 nu are caracter de act administrativ normativ, ci acela de act administrativ individual și, ca atare, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 52/2003 referitoare la transparența emiterii unor astfel de acte.

Mai mult, în cauza pendinte, se constată că instanța ce a pronunțat decizia ce se cere a fi revizuită nu a ignorat litigiile anterioare, dimpotrivă, a ținut cont de constatările statuate prin sentința civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/104/2012, privind legalitatea Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 06 august 2012. Revizuienții au susținut că dispozitivul Deciziei civile nr. 373/2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară, prin reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, conține dispoziții potrivnice ce nu pot fi duse la îndeplinire, având în vedere faptul că postul ce a fost deținut de contestator, respectiv inspector de specialitate gr.

II (S) din cadrul Biroului operare, introducere, validare și prelucrare date a fost desființat ca urmare a reorganizării instituției prin Hotărârea Consiliului local Caracal nr. 31 din 6 august 2012. Înalta Curte apreciază însă că argumentele invocate în susținerea cererii îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de netemeinicie, prin care se urmărește reformarea hotărârii judecătorești, revizuenții exprimându-și nemulțumirea față de soluția conținută de decizia irevocabilă atacată, iar un asemenea demers ar duce, contrar a ceea ce instituția revizuirii presupune și îngăduie, la o rejudecare a cauzei cât privește nulitatea deciziei de concediere, respectiv de temeinicia acestei decizii.

Pentru considerentele ce preced, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar cererea de revizuire va fi respinsă.

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții primarul Municipiului Caracal și Consiliul Local al Municipiului Caracal împotriva Deciziei nr. 373 din 9 iunie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-10-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3374/2015
Decizia nr. 3374/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios ad
ÎCCJ 2015-10-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1075/2018
deciziei nr. 18 din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Slatina - Direcția Poliția Locală, ca inadmisibil. Împotriva acestei decizii a formulat contestație î
ÎCCJ 2015-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2677/2015
fără citarea părților. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 2521 din 20 mai 2015, a respins cererea de revizuire for
ÎCCJ 2017-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2235/2017
va sentinței nr. 309 din 18 martie 2014 a Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a declarat recurs, iar prin decizia nr. 5787 din 1 oc
ÎCCJ 2015-04-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2659/2017
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă