ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.12.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2768/2015

HOTĂRÂRE
04.12.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2768/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 2768/2015

După deliberare, asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția I civilă, la data de 9 iulie 2015, primarul Municipiului

Caracal și Consiliul Local al Municipiului Caracal au solicitat revizuirea Deciziei

nr. 373 din 9 iunie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în raport

de sentința civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Olt,

menținută prin Decizia nr. 1482 din 5 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât dispozitivul

deciziei ce se cere a fi revizuită conține dispoziții potrivnice, ce nu pot fi

aduse la îndeplinire.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 1 și 7 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 491

din 1 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ.

și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție, reținând că decizia a cărei revizuire se solicită este pronunțată

de Curtea de Apel Craiova.

Pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire a fost înregistrată la data

de 23 septembrie 2015, sub nr. x/54/2015.

În motivare,

revizuienții au arătat că p

rin decizia a cărei revizuire o solicită a fost admis

recursul formulat de recurentul reclamant A. pentru membrul de sindicat B., a

fost modificată sentința civilă nr. 159/2015 din 4 martie 2015 pronunțată de

Tribunalul Olt, în sensul că a fost admisă contestația, a fost anulată Dispoziția

nr. 402 din 19 septembrie 2012 emisă de primarul municipiului Caracal și s-a

dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintegrării

contestatorului pe postul deținut anterior și plata către contestator a

despăgubirilor prevăzute de art. 80 C. muncii de la data concedierii până la

data reintegrării efective.

S-a

mai arătat că dispozitivul Deciziei civile nr. 373/2015, pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, în ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară,

prin reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, conține

dispoziții potrivnice ce nu pot fi duse la îndeplinire, având în vedere faptul

că postul ce a fost deținut de contestator, respectiv inspector de specialitate

gr. II (S) din cadrul Biroului operare, introducere, validare și prelucrare date

a fost desființat ca urmare a reorganizării instituției prin Hotărârea Consiliului

local Caracal nr. 31 din 6 august 2012.

Asupra legalității și

temeiniciei Hotărârii Consiliului local Caracal nr. 31/2012 s-a pronunțat

definitiv și irevocabil Tribunalul Olt, prin sentința civilă nr. 2984 din 3

decembrie 2013, dată în Dosarul nr. x/104/2012*, menținută prin Decizia nr. 1482

din 5 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova

, secția contencios

administrativ și fiscal.

În

consecință, s-a susținut că există două hotărâri definitive și irevocabile

potrivnice, și anume Decizia civilă nr. 373 din 9 iunie 2015 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/104/2013 - prin care se dispune

reîncadrarea contestatorului B. pe postul deținut anterior emiterii Dispoziției

de concediere din 19 septembrie2012 și sentința civilă nr. 2984 din 3 decembrie

2013 pronunțată în Dosarul nr. x/104/2012*, menținută prin Decizia nr. 1482 din

5 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - prin care a fost

constatată legalitatea desființării postului contractual de execuție deținut de

reclamant, așa cum a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului local Caracal nr. 31/2012.

Analizând cererea de

revizuire prin prisma criticilor formulate și a temeiului de drept invocat,

Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 17 octombrie 2012 la Tribunalul Olt, secția I civilă, sub

nr. x/104/2012, reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al membrului

de sindicat B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al

municipiului Caracal și primarul municipiului Caracal, ca, prin hotărârea ce se

va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii Consiliului local al municipiului

Caracal nr. 31 din 6 august 2012, prin care a fost aprobată organigrama și

statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului municipiului

Caracal și serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor al municipiului,

anularea Dispoziției primarului municipiului Caracal nr. 402 din 19 septembrie

2012, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului,

repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate, în

sensul de a obliga pârâții la reintegrarea contestatorului pe postul deținut

anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea primarului municipiului

Caracal, în calitate de angajator, la plata către contestator a unei

despăgubiri egală cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu

celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând de la data de 20

septembrie 2012 până la data reintegrării efective, actualizate cu inflația la

data plății.

Prin încheierea din

data de 19 februarie 2013, ținându-se cont de faptul că ultimele capete de

cerere vizează anularea dispoziției de desfacere a contractului individual de

muncă emisă membrului de sindicat B., care are calitatea de personal

contractual, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere 2, 3 și 4 (anularea

Dispoziției nr. 402 din 19 septembrie 2012 privind încetarea contractului de

muncă, repunerea părților în situația anterioară și obligarea la plata de

despăgubiri) și înaintarea acestora către secția I civilă, din cadrul

Tribunalului Olt, în vederea repartizării către un complet specializat în soluționarea

conflictelor de muncă.

Cauza privind

anularea Dispoziției nr. 402 din 19 septembrie 2012, referitoare la încetarea

contractului de muncă, repunerea părților în situația anterioară și obligarea

la plata de despăgubiri, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția I

civilă, sub nr. x/104/2013.

Prin sentința civilă nr.

159 din 4 martie 2015 (Dosar nr. x/104/2013), Tribunalul Olt, secția I civilă,

a respins acțiunea, constatând că măsura concedierii a fost luată cu

respectarea dispozițiilor legale în materie și, în consecință, nu se impune

anularea Dispoziției nr. 402 din 19 septembrie 2012.

Prin Decizia nr. 373

din 9 iunie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis recursul

declarat de reclamant împotriva sentinței de mai sus. A m

odificat sentința, în

sensul că a admis acțiunea, a anulat Dispoziția nr. 402 din 19 septembrie 2012.

A repus părțile în situația anterioară, în sensul că a dispus reintegrarea

contestatorului pe postul deținut anterior și plata către contestator a despăgubirilor

prevăzute de art. 80 C. muncii de la data concedierii până la data reintegrării

efective.

În considerentele

hotărârii s-a reținut că, prin Decizia nr. 402 din 19 septembrie 2012,

instituția intimata a dispus încetarea contractului individual de munca al

salariatului B., începând cu data de 20 septembrie 2012.

La momentul

concedierii, contestatorul deținea postul de inspector de specialitate gr. II (S)

în cadrul Biroului Operare, Introducere, Validare și Prelucrare Date.

Desființarea locului

de muncă s-a făcut ca urmare a aprobării organigramei și statului de funcții

ale instituției prin Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012.

Prin dispoziția de

concediere, instituția intimata a pus în aplicare Hotărârea Consiliului Local nr.

31/2012, prin care, ca urmare a aprobării organigramei și statului de funcții,

anumite posturi nu au mai fost cuprinse în noua structură, ceea ce a condus la

desființarea acestora și concedierea salariaților respectivi.

Concedierea a avut

loc pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reglementată de art. 65

Ca urmare,

angajatorul a notificat sindicatul, Inspectoratul Teritorial de Muncă și Agenția

Județeană a Oficiului Forțelor de Muncă Olt cu privire la intenția de

declanșare a concedierii colective, notificare înregistrată sub nr. 9642 din 10

august 2012.

Sindicatul Consilium,

în numele mai multor reclamanți, printre care și contestatorul din prezenta

cauză, a solicitat anularea Hotărârii nr. 31/2012, cererea fiind respinsă prin

sentința civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013 a Tribunalului Olt, sentință

rămasa irevocabilă prin respingerea recursului, constatându-se legalitatea

hotărârii respective.

Recurentul, prin

motivele de recurs, a invocat, pe de o parte, doua considerente care țin de

nulitatea deciziei de concediere și, pe de alta parte, un considerent care ține

de temeinicia deciziei concedierii, aspecte ce se regăsesc în cauză.

Prin sentința nr. 1372

din 16 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/104/2012, a fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului municipiului Caracal

și a fost respinsă acțiunea față de acesta. Totodată, a fost respinsă cererea

de anulare a Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 6 august 2012 formulată de

reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat C., D.,

B., E. și F., în contradictoriu cu Consiliul local Caracal și Primarul

municipiului Caracal.

Împotriva acestei

sentințe acești reclamanți, prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu

pârâții Consiliul local Caracal și primarul municipiului Caracal, au declarat

recurs. Recursul a fost admis prin Decizia nr. 11089 din 10 septembrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

hotărâre prin care a fost casată sentința nr. 1372 din 16 aprilie 2013,

pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. x/104/2012 și a fost trimisă cauza, având ca obiect

anulare act emis de autoritățile publice locale, spre rejudecare la aceeași

instanță.

În rejudecare, prin sentința

nr. 2984 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/104/2012*, a

fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului municipiului

Caracal și a fost respinsă acțiunea față de acesta. De asemenea, a fost

respinsă cererea de anulare a Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 6 august

2012 formulată de reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al

membrilor de sindicat C., D., B. și E. în contradictoriu cu pârâții Consiliul

local Caracal și primarul municipiului Caracal, ca neîntemeiată.

În considerentele

sentinței civile nr. 2984

din 3 decembrie 2013 a Tribunalului Olt

s-a reținut că r

eclamanții susțin că

hotărârea Consiliului local Caracal nu a respectat obligațiile transparenței, de

informare și de supunere a dezbaterii publice a proiectului de act normativ,

fiind invocată în acest sens dispoziția art. 6 din Legea nr. 52/2003.

Legea nr. 554/2004

definește, în art. 2 lit. c), actul administrativ ca fiind actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturile juridice.

Prin urmare, în competența autorităților publice este atât emiterea de acte

administrative cu caracter individual, cât și de act administrativ cu caracter

normativ.

Art. 6 alin. (1) din

Legea nr. 52/2003 se referă la procedurile de elaborare a proiectelor de acte

normative de către autoritatea administrației publice, care are obligația să

publice un anunț referitor la această acțiune pe site-ul propriu, să-l afișeze

la sediu, într-un spațiu accesibil publicului și să-l transmită către

mass-media centrală sau locală, după caz.

Hotărârea Consiliului

Local nr. 31 din 6august 2013, fiind un act administrativ prin care se

stabilește organigrama și statul de funcții, este evident un act administrativ

cu caracter individual, întrucât produce efecte față de un grup de persoane

determinat, respectiv personalul încadrat în cadrul acestora.

Actul administrativ

normativ reprezintă acea categorie de acte juridice care conțin o regulă, adică

un act cu aplicabilitate repetată asupra unor subiecți de drept nedeterminați,

în timp ce actele individuale sunt acele acte care urmăresc stabilirea unei

situații juridice precise în raport cu numărul relativ restrâns și determinat

de subiecți de drept.

Cele două categorii

de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție de obiectul lor,

cât și în funcție de criteriul determinabilității persoanelor cărora lui se

aplică, criterii în raport de care tribunalul a constatat că Hotărârea

Consiliului Local nr. 31 din 6 august 2013, prin care a fost aprobată

organigrama și statul de funcții al aparatului de specialitate al primarului municipiului

Caracal și Serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor al

municipiului Caracal, nu prevede reglementări de principiu, nu are o

aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produce efecte erga omnes, ci

are ca scop reducerea personalului angajat, și implicit, crearea unei situații

juridice defavorabile unui număr restrâns de subiecte de drept, respectiv

funcționari publici și personal contractual din instituțiile menționate.

Prin urmare, s-a

reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind

transparența în actul decizional, actul fiind emis cu respectarea dispozițiilor

legale. Necesitatea emiterii unei noi organigrame a avut ca principală cauză

stabilirea unor măsuri financiare, respectiv reducerea cheltuielilor de

salarizare a personalului, având în vedere că sumele cheltuite cu plata

personalului reprezentau 60% din buget. Oportunitatea emiterii actului

administrativ nu poate fi supusă controlului instanței de judecată, așa cum

susțin reclamanții, întrucât stabilirea organigramei este atribuitul fiecărei

instituții în parte în raport de dispozițiile legale referitoare la numărul de

posturi și încadrarea în cheltuieli.

În ceea ce privește critica

reclamanților, ce a vizat reducerea numărului de salariați la 136, sub minimul

prevăzut de O.U.G. nr. 63/2010, ce prevede în tabelul 1.3 poziția 2 din anexă,

un număr minim de 171 de salariați raportat la populația municipiului Caracal,

instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată.

O.U.G. nr. 63/2010

pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice

locale se referă la numărul de posturi și nu la numărul de angajați, iar

numărul de posturi ca urmare a reorganizării este de 192, din care 2 funcții de

demnitate publică. Acest fapt rezultă din cuprinsul anexei nr. 1, depusă la

dosar atât în primul ciclu procesual, cât și în rejudecare.

În acest sens s-a

avut în vedere și procesul verbal încheiat la data de 6 august 2012 la ședința

extraordinară a Consiliului local Caracal, în care, la pct. 1, se menționează

că limita minimă a numărului de posturi conform actelor normative este de 171.

În consecință, în

baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererea de anulare a Hotărârii

Consiliului Local nr. 31 din 6 august 2012 a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Recursul declarat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia nr. 1482 din 5

martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

În considerente se

arată că, pr

in

dispozițiile art. 3 alin. (1), O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și

pentru stabilirea unor măsuri financiare, este reglementată obligația de

încadrare în numărul maxim de posturi determinat, pentru îndeplinirea

atribuțiilor prevăzute de lege, la stabilirea numărului de posturi din aparatul

de specialitate al primarului, aparatul de specialitate al consiliului

județean, precum și din instituțiile publice locale înființate prin hotărâri

ale autorităților deliberative, autoritățile administrației publice locale; în

cuprinsul tabelului 1.3 din anexa actului normativ sunt indicate numărul

posturilor din municipii, în raport de grupele privind numărul de locuitori.

Dispoziția normativă

menționată prezintă caracterul unei norme de restructurare.

În realizarea obligației

de încadrare în numărul de posturi, prin Hotărârea Consiliului local al municipiului

Caracal, cu numărul 31/2012, a fost aprobată organigrama și statul de funcții

al Serviciului Public Poliția Comunitară Caracal; în vederea stabilirii

numărului de posturi, a fost emis avizul din 2 august 2012 al G.

În condițiile în care

dispozițiile O.U.G. nr. 63/2010 reglementează obligația de încadrare în numărul

maxim de posturi, în temeiul Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012 operează o

reorganizare a activității instituției publice, prin reducerea posturilor până

la limita de 171,conform anexei la O.U.G. nr. 63/2010, tab. 1.3, poziția 2,

număr ce a fost stabilit prin adresa din 21 noiembrie 2011 a Instituției prefectului

județului Olt în raport de numărul de locuitori la data de 1 ianuarie 2011,

comunicat de Institutul Național de Statistică.

În conformitate cu

anexa la Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012, numărul de posturi ce au

rezultat în urma reorganizării instituției a fost stabilit la 192, nefiind

astfel coborât sub numărul impus de calculul rezultat și comunicat de către

Instituția Prefectului, fiind astfel nefondată susținerea în sensul că numărul

de posturi rezultate în urma reorganizării este de 136, stabilit sub numărul

maxim prevăzut de O.U.G. nr. 63/2010.

Așa cum corect a

reținut instanța de fond, numărul maxim de posturi prevăzut în organigramă

diferă de numărul de posturi efectiv ocupate, nefiind incident motivul de

nelegalitate invocat privind nerespectarea dispozițiilor legale ce

reglementează reorganizarea instituției, fiind corect incluse în organigramă

atât posturile ocupate, cât și cele vacante, desființarea acestora din urmă

intervenind ulterior, prin adoptarea O.U.G. nr. 77/2013, act normativ ce nu era

incident la data stabilirii organigramei.

S-a reținut, ca

nefondată, și critica privind neanalizarea de către instanța de fond a

incidenței dispozițiilor art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, întrucât prin acest

text de lege s-a reglementat suspendarea de drept a ocupării posturilor

vacante, iar instanța de fond a reținut corect că posturile aflate în această

situație, la data adoptării Hotărârea Consiliului Local nr. 31/2012, figurau ca

și posturi existente în organigramă, fiind suspendată doar ocuparea acestora.

De altfel, verificarea legalității actului administrativ contestat se face prin

prisma dispozițiilor legale în vigoare la data adoptării sale.

În ceea ce privește

critica referitoare la justificarea măsurii adoptate privind reducerea

cheltuielilor cu plata personalului, s-a constatat că este nefondată, având în

vedere că adoptarea O.U.G. nr. 63/2010 își găsește rațiunea în necesitatea

eficientizării activității instituțiilor publice locale și a îmbunătățirii

actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare locale, luând

în considerare opiniile și recomandările Fondului Monetar Internațional,

Comisiei Europene și ale Băncii Mondiale, fiind necesară adoptarea unei

politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de întărire a disciplinei

financiare, astfel încât să se reducă deficitele dintre veniturile și

angajamentele legale de cheltuieli publice locale, așa cum se reține în

preambulul acesteia. Or, restrângerea cheltuielilor cu salarizarea s-a făcut în

limite legale.

S-a constatat că este

nefondată și critica referitoare la calificarea eronată a caracterului Hotărârii

Consiliului Local de act administrativ cu caracter individual.

În acest sens,

instanța de recurs a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut

caracterul de act administrativ cu caracter individual, în raport de dispozițiile

Legii contenciosului administrativ, având în vedere că în conținutul hotărârii

de consiliu criticate sunt cuprinse reglementări ce se adresează unui număr

determinat de persoane, vizând o categorie distinctă de subiecți cărora li se

adresează, fiind determinat acest grup de persoane identificate în cuprinsul

actului. Actul administrativ criticat în speță nu cuprinde reglementări de

principiu cu caracter general, care să producă efecte erga omnes, cuprinzând

reglementări precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de

subiecte de drept.

Fiind reținut ca

fiind corect caracterul actului administrativ contestat, este fondată și

reținerea instanței de fond privind inaplicabilitatea dispozițiilor din Legea nr.

52/2003 privind transparența în actul decizional, aceste dispoziții făcând

trimitere la adoptarea de acte cu caracter normativ, în speță, fiind adoptat un

act administrativ cu caracter individual.

În ipoteza de

revizuire invocată de revizuienti, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct.

7 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere (…) 7. dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă

dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri

judecătorești definitive și potrivnice, date în dosare deosebite în una și

aceeași pricină; existența triplei identități de părți, obiect și cauză; în cel

de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat, sau,

dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.

Prin urmare,

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în

respectarea principiului puterii lucrului judecat și conduce, în final, la

anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Pe de altă parte,

posibilitatea de a obține revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este

condiționată de împrejurarea ca în cadrul celui de al doilea proces să nu se fi

invocat excepția puterii lucrului judecat sau, chiar dacă aceasta a fost

invocată, instanța să fi omis să se pronunțe.

Analizând cele două

hotărâri pretins potrivnice indicate în cererea de revizuire de față, Înalta

Curte reține că nu există identitate de obiect și cauză.

În cazul dedus

prezentei judecăți se constată, în primul rând, că obiectul juridic al cauzei

subsecvente, reprezentat de o acțiune în anularea Dispoziției primarului municipiului

Caracal nr. 402 din 19 septembrie 2012, prin care s-a dispus încetarea

contractului de muncă al contestatorului B., cu repunerea părții în situația

anterioară emiterii deciziei contestate, este diferit de cel al cauzelor

anterioare - soluționate în Dosarul nr. x/104/2012 și Dosarul nr. x/104/2012*,

având ca obiect anularea act administrativ - Hotărârea Consiliului Local nr. 31

din 06 august 2012. Prin urmare, niciuna dintre hotărârile menționate nu poate

constitui un argument în invocarea contrarietății, cerută de cazul de revizuire

ce constituie obiect al cercetării în prezenta cauză, în condițiile în care au

fost pronunțate în dosare având ca obiect pricini diferite.

Înalta Curte constată

că aceste hotărâri prin care s-au recunoscut anumite drepturi contestatorului B.

în legătură cu dispoziția de desfacere a contractului de muncă nu sunt contrare

celor prin care s-a respins acțiunea anularea Hotărârea Consiliului Local nr. 31

din 06 august 2012.

Cât privește cauza

celor două litigii, se observă că, în primul caz, temeiul acțiunii l-a

constituit nulitatea

Dispoziției

nr. 402 din 19 septembrie 2012,

în condițiile în care aceasta a fost

emisă de primarul municipiului

Caracal

cu neacordarea preavizului și a fost nemotivată, iar, în cel de-al doilea caz, au

fost invocate aspecte referitoare la nelegalitatea reorganizării aparatului de

specialitate al Primarului, prin prisma încălcării dispozițiilor O.U.G. nr. 63/2010.

S-a arătat că Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 06 august 2012 nu are

caracter de act administrativ normativ, ci acela de act administrativ

individual și, ca atare, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 52/2003

referitoare la transparența emiterii unor astfel de acte.

Mai mult, în cauza

pendinte, se constată că instanța ce a pronunțat decizia ce se cere a fi

revizuită nu a ignorat litigiile anterioare, dimpotrivă, a ținut cont de constatările

statuate prin sentința civilă nr. 2984 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul

Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr.

x/104/2012, privind legalitatea Hotărârea Consiliului Local nr. 31 din 06 august

2012.

Revizuienții

au susținut că dispozitivul Deciziei civile nr. 373/2015, pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, în ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară,

prin reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, conține dispoziții

potrivnice ce nu pot fi duse la îndeplinire, având în vedere faptul că postul ce

a fost deținut de contestator, respectiv inspector de specialitate gr. II (S)

din cadrul Biroului operare, introducere, validare și prelucrare date a fost

desființat ca urmare a reorganizării instituției prin Hotărârea Consiliului

local Caracal nr. 31 din 6 august 2012.

Înalta Curte

apreciază însă că argumentele invocate în susținerea cererii îmbracă, în

realitate, caracterul unor critici de netemeinicie, prin care se urmărește

reformarea hotărârii judecătorești, revizuenții exprimându-și nemulțumirea față

de soluția conținută de decizia irevocabilă atacată, iar un asemenea demers ar

duce, contrar a ceea ce instituția revizuirii presupune și îngăduie, la o

rejudecare a cauzei cât privește nulitatea deciziei de concediere, respectiv de

temeinicia acestei decizii.

Pentru considerentele

ce preced, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 322 pct.

7 C. proc. civ., iar cererea de revizuire va fi respinsă.

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuienții primarul Municipiului Caracal și Consiliul

Local al Municipiului Caracal împotriva Deciziei nr. 373 din 9 iunie 2015 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-10-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3374/2015
Decizia nr. 3374/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios ad
ÎCCJ 2017-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2235/2017
va sentinței nr. 309 din 18 martie 2014 a Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a declarat recurs, iar prin decizia nr. 5787 din 1 oc
ÎCCJ 2015-04-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2659/2017
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți
ÎCCJ 2015-06-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1672/2015
F.L., N.F.; a respins, ca nefondate, cererile de revizuire a Deciziei civile nr. 2095 din 22 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I Civilă în dos. nr. 13.232/54/2006*, formulate de Municipiul Craiova prin primar și Consili
ÎCCJ 2015-11-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2550/2015
Decizia nr. 2550/2015 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6980 din 2 decembrie 2014, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei de sancționare nr.
Sursă