ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1314/2010

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la această instanță sub nr. 201/54/2009, trimisă spre soluționare, prin

declinarea competenței, de către Curtea de Apel Craiova, secția I a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 246 din 24 februarie 2009,

revizuenții B.I. și B.A. au solicitat, în contradictoriu cu intimații P.I., D.A.,

Primăria Municipiului Craiova și RA A.D.P.F.L. Craiova, schimbarea Deciziei nr.

2518 din 25 iunie 1996 a Curții de Apel Craiova pronunțate în Dosarul nr. 748/1993,

invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea

cererii, s-a arătat că decizia menționată se află în contradicție cu sentința

civilă nr. 408 din 15 octombrie 1999 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul

nr. 6339/1999, definitivă și irevocabilă, întrucât nu mai are nicio valoare din

punct de vedere juridic, nu mai poate fi pusă în executare, deoarece s-a

prescris dreptul de a cere executarea silită, iar revizuenții au executat deja

hotărârea ulterioară, cu același obiect.

Examinând

cererea formulată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta

Curte constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Conform art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere și dacă există hotărâri definitive

- sau ale unor instanțe de recurs - potrivnice date de instanțe de același

grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate.

Conform art.

326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul judecării cererii de

revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se

întemeiază.

Pe acest

temei, cercetarea întrunirii cerințelor fiecărui caz de revizuire în parte,

inclusiv a celor prevăzute de art. 322 pct. 7, echivalează cu analiza

admisibilității cererii.

Norma în

discuție reprezintă o materializare a autorității de lucru judecat specifice

unei hotărâri judecătorești, în sensul că deschide calea extraordinară de atac

a revizuirii în cazul unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același

obiect și cu aceeași cauză.

Se constată că

niciunul dintre elementele triplei identități nu este întrunit.

Astfel, în

primul proces, finalizat prin Decizia nr. 2518 din 25 iunie 1996 a Curții de

Apel Craiova, care a evocat fondul cauzei, a fost admisă cererea intimaților P.I.

și D.A. în revendicarea imobilului din Craiova, în suprafață de 809 mp, în

contradictoriu cu Primăria Municipiului Craiova și RA A.D.P.F.L. Craiova, iar

în cel de-al doilea, finalizat prin sentința civilă nr. 408 din 15 octombrie 1999

pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă și irevocabilă, a fost admisă cererea

revizuenților din prezenta cauză în revendicarea terenului în suprafață de 316

mp situat în Craiova, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor și Consiliul

local Craiova.

Așadar,

litigiile respective nu s-au purtat între aceleași părți, au vizat cereri în

revendicare întemeiate pe titluri de proprietate diferite, cu referire la

imobile diferite.

în acest

context, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile

presupuse de cazul de revizuire invocat, motiv pentru care cererea de revizuire

întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este inadmisibilă și o va respinge

ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibilă cererea de revizuire a formulată de B.l. și B.A.

împotriva Deciziei nr. 2518 din 25

iunie 1996 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 februarie 2010.