ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1314/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 201/54/2009, trimisă spre soluționare, prin declinarea competenței, de către Curtea de Apel Craiova, secția I a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 246 din 24 februarie 2009, revizuenții B.I. și B.A. au solicitat, în contradictoriu cu intimații P.I., D.A., Primăria Municipiului Craiova și RA A.D.P.F.L. Craiova, schimbarea Deciziei nr. 2518 din 25 iunie 1996 a Curții de Apel Craiova pronunțate în Dosarul nr. 748/1993, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii, s-a arătat că decizia menționată se află în contradicție cu sentința civilă nr. 408 din 15 octombrie 1999 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 6339/1999, definitivă și irevocabilă, întrucât nu mai are nicio valoare din punct de vedere juridic, nu mai poate fi pusă în executare, deoarece s-a prescris dreptul de a cere executarea silită, iar revizuenții au executat deja hotărârea ulterioară, cu același obiect. Examinând cererea formulată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere și dacă există hotărâri definitive - sau ale unor instanțe de recurs - potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul judecării cererii de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Pe acest temei, cercetarea întrunirii cerințelor fiecărui caz de revizuire în parte, inclusiv a celor prevăzute de art. 322 pct. 7, echivalează cu analiza admisibilității cererii. Norma în discuție reprezintă o materializare a autorității de lucru judecat specifice unei hotărâri judecătorești, în sensul că deschide calea extraordinară de atac a revizuirii în cazul unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză. Se constată că niciunul dintre elementele triplei identități nu este întrunit.

Astfel, în primul proces, finalizat prin Decizia nr. 2518 din 25 iunie 1996 a Curții de Apel Craiova, care a evocat fondul cauzei, a fost admisă cererea intimaților P.I. și D.A. în revendicarea imobilului din Craiova, în suprafață de 809 mp, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Craiova și RA A.D.P.F.L. Craiova, iar în cel de-al doilea, finalizat prin sentința civilă nr. 408 din 15 octombrie 1999 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă și irevocabilă, a fost admisă cererea revizuenților din prezenta cauză în revendicarea terenului în suprafață de 316 mp situat în Craiova, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor și Consiliul local Craiova. Așadar, litigiile respective nu s-au purtat între aceleași părți, au vizat cereri în revendicare întemeiate pe titluri de proprietate diferite, cu referire la imobile diferite.

în acest context, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile presupuse de cazul de revizuire invocat, motiv pentru care cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este inadmisibilă și o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a formulată de B.l. și B.A. împotriva Deciziei nr. 2518 din 25 iunie 1996 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2010.