ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 573/2015

Deliberând. în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 169 din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.C. împotriva încheierii nr. 257 din 4 octombrie 2012 a Tribunalului Suceava, prin care s-a respins, cererea de reexaminare amendă în cuantum de 300 lei aplicată prin încheierea dată în camera de consiliu nr. 201din data de 13 iunie 2012, în Dosarul nr. 12491/86/2011 al Tribunalului Suceava. Împotriva acestei decizii a declarat un nou recurs petentul D.C., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 februarie 2013. La termenul din data de 1 octombrie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., față de împrejurarea că recurentul petent nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea în lipsă. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea discutării perimării, fiind fixat termen de judecată la data de 18 noiembrie 2014. In timpul ședinței de judecată, recurentul petent a depus, prin fax și e-mail, cerere de recuzare a completului 9, dosarul fiind înaintat completului 10 pentru soluționarea cererii. Prin încheierea de la 21 ianuarie 2015 a fost anulată cererea de recuzare, ca netimbrată. După soluționarea cererii de recuzare, din oficiu, dosarul a fost repus pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs, acordându-se termen la data de 24 februarie 2015. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să ft rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Drept urmare, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit nicîun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În spețăs partea, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță la termenul din data de 1 octombrie 2013, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că recurentul petent nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii timp în care recurentul petent nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., va constații perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de petentul D.C. împotriva Deciziei nr. 169 din data de 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015.