ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 573/2015

Deliberând. în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 169 din

31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava s-a respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de petentul D.C. împotriva încheierii nr. 257 din 4 octombrie 2012 a

Tribunalului Suceava, prin care s-a respins, cererea de reexaminare amendă în

cuantum de 300 lei aplicată prin încheierea dată în camera de consiliu nr. 201din

data de 13 iunie 2012, în Dosarul nr. 12491/86/2011 al Tribunalului Suceava.

Împotriva

acestei decizii a declarat un nou recurs petentul D.C., dosarul fiind înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27

februarie 2013.

La termenul din

data de 1 octombrie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de împrejurarea că

recurentul petent nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat

judecarea în lipsă.

Cauza a fost

repusă pe rol, din oficiu, în vederea discutării perimării, fiind fixat termen

de judecată la data de 18 noiembrie 2014. In timpul ședinței de judecată,

recurentul petent a depus, prin fax și e-mail, cerere de recuzare a completului

9, dosarul fiind înaintat completului 10 pentru soluționarea cererii. Prin

încheierea de la 21 ianuarie 2015 a fost anulată cererea de recuzare, ca netimbrată.

După

soluționarea cererii de recuzare, din oficiu, dosarul a fost repus pe rol, în

vederea discutării perimării cererii de recurs, acordându-se termen la data de

24 februarie 2015.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru

a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să ft rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Drept urmare,

perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit nicîun

act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea

să o facă.

În spețăs partea,

deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță la termenul din data de 1

octombrie 2013, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea

pricinii, constatându-se că recurentul petent nu a cerut judecarea în lipsă.

În raport de

aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an

de la data suspendării judecății pricinii timp în care recurentul petent nu a solicitat

continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit

nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta

Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va

constații perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de petentul D.C. împotriva Deciziei nr. 169 din data

de 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 februarie 2015.