ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin contestația la executare înregistrată pe

rolul Judecătoriei Arad la data de 18 august 2014, contestatoarea Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat anularea executării

silite ce face obiectul Dosarului de executare nr. 160/2014 al BEJ H.P.,

suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, restabilirea

situației anterioare și întoarcerea executării silite pentru suma de 248.705,2

RON.

Prin Sentința civilă

nr. 4691 din 16 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad a fost admisă

excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Arad a reținut că, prin Decizia Curții Constituționale nr.

348 din 17 iunie 2014, publicată în M. Of. la data de 16 iulie 2014,

dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. - potrivit cărora instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului

judecătoresc care face executarea - au fost declarate neconstituționale, astfel

că, începând cu 16 iulie 2014, ele au fost suspendate de drept, deci nu mai pot

fi avute în vedere la stabilirea competenței în cazul de față, întrucât

executarea silită a început la data de 25 iulie 2014, când s-a depus cererea de

executare silită la executorul judecătoresc și prin urmare, stabilirea

competenței teritoriale se face conform normei generale în materie - art. 107

alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în cazul

prezentei contestații, s-a apreciat că, instanța competentă este cea în

circumscripția căreia își are sediul debitorul, iar cum Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților are sediul în București, Calea F., sector 1,

aceasta se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1

București.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 18

decembrie 2014, sub nr. 65161/299/2014.

Judecătoria

sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 824 din 20 ianuarie 2015 a

admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1, invocată

din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Arad.

A constatat

intervenit conflictul negativ de competență, sesizând Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea conflictului, fiind suspendată din oficiu

judecarea cauzei.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria sectorului 1 București a avut în vedere faptul că în cazul

contestației la executare, necompetența teritorială este de ordine publică,

întrucât părțile nu o pot înlătura, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc.

civ.

Înalta Curte,

sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există

un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între

cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece

pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, pentru următoarele

considerente:

Din analiza actelor

dosarului, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei

a fost invocată la primul termen de judecată, cu respectarea dispozițiilor art.

130 alin. (2) C. proc. civ., reținându-se că în cazul contestației la

executare, necompetența teritorială este de ordine publică, conform art. 129

alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât părțile nu o pot înlătura, iar

competența pentru soluționarea contestației la executare se determină, potrivit

art. 713 C. proc. civ. și aparține instanței de executare.

Chiar dacă

dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. au fost declarate

neconstituționale la 17 iunie 2014, prin Decizia nr. 348 a Curții

Constituționale, instanța de executare a fost stabilită prin efectul Încheierii

nr. 7689 din 29 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad, anterior pronunțării

deciziei evocate.

A nega efectele

acestei încheieri, care, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. determină

competența instanței în cadrul contestației la executare, înseamnă a da efect

excedentar dispozițiilor Curții Constituționale, ceea ce contravine

dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, potrivit art.

650 alin. (2) C. proc. civ., în speța de față instanța de executare este

Judecătoria Arad, având în vedere că aceasta a încuviințat executarea silită

contestată, prin Încheierea nr. 7689 din 29 iulie 2014 pronunțată în Dosarul

nr. 13298/55/2014.

În acest context,

avându-se în vedere prevederile art. 25 alin. (1) C. proc. civ., se constată că

dispozițiile Legii nr. 138/2014, publicată în M. Of., Partea I nr. 753 din 16

octombrie 2014 nu sunt aplicabile executării silite contestate, întrucât

aceasta rămâne supusă legii aflată în vigoare la data la care a început,

respectiv Codului de procedură civilă, în forma anterioară modificării prin

Legea nr. 138/2014.

În raport cu normele

legale menționate, care reglementează un caz de competență teritorială de la

care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3

C. proc. civ., potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul

încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența

unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, Înalta Curte

apreciază că Judecătoria Arad este competentă să soluționeze cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2015.

Procesat de GGC - LM