ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 18 august 2014, contestatoarea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat anularea executării silite ce face obiectul Dosarului de executare nr. 160/2014 al BEJ H.P., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, restabilirea situației anterioare și întoarcerea executării silite pentru suma de 248.705,2 RON. Prin Sentința civilă nr. 4691 din 16 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Arad a reținut că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în M. Of. la data de 16 iulie 2014, dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. - potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea - au fost declarate neconstituționale, astfel că, începând cu 16 iulie 2014, ele au fost suspendate de drept, deci nu mai pot fi avute în vedere la stabilirea competenței în cazul de față, întrucât executarea silită a început la data de 25 iulie 2014, când s-a depus cererea de executare silită la executorul judecătoresc și prin urmare, stabilirea competenței teritoriale se face conform normei generale în materie - art. 107 alin. (1) C. proc.

civ. Astfel, în cazul prezentei contestații, s-a apreciat că, instanța competentă este cea în circumscripția căreia își are sediul debitorul, iar cum Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are sediul în București, Calea F., sector 1, aceasta se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 18 decembrie 2014, sub nr. 65161/299/2014. Judecătoria sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 824 din 20 ianuarie 2015 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență, sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului, fiind suspendată din oficiu judecarea cauzei. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 1 București a avut în vedere faptul că în cazul contestației la executare, necompetența teritorială este de ordine publică, întrucât părțile nu o pot înlătura, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ.

ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, pentru următoarele considerente: Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei a fost invocată la primul termen de judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., reținându-se că în cazul contestației la executare, necompetența teritorială este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât părțile nu o pot înlătura, iar competența pentru soluționarea contestației la executare se determină, potrivit art. 713 C. proc.

civ. și aparține instanței de executare. Chiar dacă dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. au fost declarate neconstituționale la 17 iunie 2014, prin Decizia nr. 348 a Curții Constituționale, instanța de executare a fost stabilită prin efectul Încheierii nr. 7689 din 29 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad, anterior pronunțării deciziei evocate. A nega efectele acestei încheieri, care, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. determină competența instanței în cadrul contestației la executare, înseamnă a da efect excedentar dispozițiilor Curții Constituționale, ceea ce contravine dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, potrivit art. 650 alin. (2) C. proc. civ., în speța de față instanța de executare este Judecătoria Arad, având în vedere că aceasta a încuviințat executarea silită contestată, prin Încheierea nr. 7689 din 29 iulie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 13298/55/2014.

În acest context, avându-se în vedere prevederile art. 25 alin. (1) C. proc. civ., se constată că dispozițiile Legii nr. 138/2014, publicată în M. Of., Partea I nr. 753 din 16 octombrie 2014 nu sunt aplicabile executării silite contestate, întrucât aceasta rămâne supusă legii aflată în vigoare la data la care a început, respectiv Codului de procedură civilă, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 138/2014. În raport cu normele legale menționate, care reglementează un caz de competență teritorială de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, Înalta Curte apreciază că Judecătoria Arad este competentă să soluționeze cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015. Procesat de GGC - LM