ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 296/2015

Asupra cererii de revizuire, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 4331 din 23 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. 2853/190/2013, a fost admisă în parte contestația la executare precizată formulată de contestatoarea SC R.V.E.I. SRL în contradictoriu cu intimatul S.V., au fost anulate în parte formele de executare îndeplinite de Biroul Executorilor Judecătorești C.A.R. în dosarul de executare în ceea ce privește suma de 4.935 RON, a fost admisă în parte cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, acesta fiind obligat să plătească contestatoarei suma de 1.697 RON, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin contestația la executare formulată și precizată ulterior, contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare îndeplinite în dosarul de executare al Biroului Executorilor Judecătorești C.A.R., susținând că a plătit intimatului, îndată ce i-a fost comunicată decizia nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în Dosarul nr. 777/112/2012, ce constituie titlul executor, suma de 6.258 RON la 13 februarie 2013 și suma de 3.681 RON la 19 februarie 2013, precum și că a achitat la bugetul de stat și la fondurile speciale sumele datorate. A mai reținut Judecătoria Bistrița că prin decizia menționată, contestatoarea SC R.V.E.I.

SRL a fost obligată la reîncadrarea intimatului S.V. în funcția de director executiv în cadrul societății și să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care acesta ar fi beneficiat, începând cu 8 februarie 2012 și până la reintegrarea efectivă. În continuare, a notat că la cererea intimatului, prin încheierea civilă nr. 1680/CC/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. 2362/190/2013, a fost încuviințată începerea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. 777/112/2012, iar la 4 martie 2013, Biroul Executorilor Judecătorești C.A.R.

a emis somația de plată pentru suma de 7.595,90 RON, din care 6.846 RON despăgubire și 749,90 RON onorariu executor și cheltuieli de executare, care i-a fost comunicată contestatoarei la 6 martie 2013. De asemenea, a consemnat că potrivit procesului-verbal încheiat de Biroul Executorilor Judecătorești C.A.R. la 16 aprilie 2013, executarea silită a încetat ca urmare a recuperării integrale a debitului, prin poprirea conturilor contestatoarei. Din verificarea actelor dosarului și în baza concluziilor raportului de expertiză tehnică contabilă administrată în cauză, potrivit cărora s-a stabilit că în baza titlului executor contestatoarea datora intimatului cu titlu de despăgubiri 12.084 RON și că i-a achitat acestuia în total suma de 17.534,90 RON, instanța, deducând din plata nedatorată, în sumă de 5.450,90 RON, cheltuielile de executare reduse la 516 RON, a reținut că intimatului i s-a plătit în plus suma de 4.935 RON.

În consecință, constatând că societatea contestatoare a achitat în plus această sumă, instanța, în temeiul art. 404 C. proc. civ., a admis în parte contestația formulată și a anulat în parte formele de executare cu privire la suma de 4.935 RON. Împotriva sentinței civile nr. 4331 din 23 mai 2014 a Judecătoriei Bistrița, S.V. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, (în continuare noul C. proc. civ.), solicitând anularea hotărârii atacate și respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, arătând în esență că sentința atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. 777/112/2012.

Calea de atac de retractare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă, sub nr. 1068/33/2014, care prin decizia civilă nr. 1082/R din 10 septembrie 2014 a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a decide astfel, curtea, în soluționarea excepției necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a făcut aplicarea art. 323 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd pentru cazul reglementat la pct. 7 al art. 322 din același cod, că cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Astfel, întrucât hotărârile indicate de revizuient ca fiind potrivnice au fost pronunțate de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. 2853/190/2013, și de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 777/112/2012, a reținut că „instanța mai mare în grad” competentă să soluționeze cererea de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței supreme. Pe rolul secției a ll-a civilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost înregistrată la 25 septembrie 2014. La 26 ianuarie 2015, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, care a fost respinsă pentru argumentele reținute în practicaua acestei decizii, și inadmisibilității cererii de revizuire, care a fost apreciată ca apărare de fond, urmând a fi analizată odată cu fondul căii extraordinare de atac.

Analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat și a susținerilor părților, Înalta Curte, reține următoarele: Preliminar, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de declinare a apreciat că, deși, revizuentul a indicat ca temei al căii extraordinare de atac exercitate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., revizuirea pendinte este guvernată dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, (în continuare C. proc. civ.), având în vedere prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 și faptul că executarea silită a fost începută înainte de intrarea în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010. Astfel, Înalta Curte, față de susținerile revizuentului, potrivit cărora sentința a cărei revizuire o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Potrivit normei anterior menționate, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași calitate. Astfel, reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, în aceeași calitate. Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Rațiunea reglementării vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația imposibilă generată de existența hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii și anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat. Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 4331 din 23 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița, a cărei revizuire se cere, a fost admisă în parte contestația la executare precizată formulată de contestatoarea SC R.V.E.I. SRL în contradictoriu cu intimatul S.V., au fost anulate în parte formele de executare îndeplinite în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012, a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, de către Biroul Executorilor Judecătorești C.A.R.

în dosarul de executare în ceea ce privește suma de 4.935 RON, a fost admisă în parte cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, acesta fiind obligat să achite cu acest titlu contestatoarei suma de 1.697 RON, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de expert. Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată, a fost admis recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva sentinței civile nr. 1301 din 4 iulie 2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost modificată în parte sentința atacată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC R.V.E.I.

SRL și a fost anulată decizia nr. 1 din 8 februarie 2012 emisă de pârâtă, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de director executiv în cadrul societății pârâte, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat începând cu 8 februarie 2012 și până la reintegrarea efectivă și a fost menținută dispoziția de respingere a cererii de acordare de daune materiale și morale. Din dispozitivul celor două hotărâri pretins contradictorii, rezultă cu evidență obiectul și cauza diferită a litigiilor în care au fost pronunțate. Astfel, dacă în cadrul litigiului finalizat prin decizia civilă nr. 4724/R din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, obiectul acțiunii îl constituie pretențiile reclamantului S.V.

decurgând din raporturi de dreptul muncii, în cadrul contestației la executare finalizată prin sentința a cărei revizuire se cere, obiectul constă în anularea formelor de executare îndeplinite în baza deciziei menționate. În ceea ce privește cauza celor două litigii, în primul este constituită de temeiuri de dreptul muncii, în timp ce cauza contestației la executare este reprezentată de norme de drept procesual civil în materia executării silite.

Cum pentru admisibilitatea cererii de revizuire este necesară îndeplinirea cumulativă a condiției triplei identități, de părți, obiect și cauză, între pricinile soluționate prin hotărârile pretins contradictorii, iar în speță, două dintre ele sunt diferite, Înalta Curte va impune părților concluzia că între hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei, titlu executoriu și hotărârea dată în contestația la executare formulată împotriva actelor de executare îndeplinite în baza primelor, nu poate exista contradictorialitate în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ, întrucât nu există identitate de obiect și de cauză. În consecință, în raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul S.V. împotriva sentinței civile nr. 4331 din 23 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița, secția civilă, în Dosarul nr. 2853/190/2013. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.