ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.01.2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 275/2015

HOTĂRÂRE
29.01.2015
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 275/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului

de față, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta R.A.T.B. a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA la plata sumei de 796.531

RON reprezentând contravaloarea nerecuperată a prejudiciului suferit de R.A.T.B.

ca urmare a avarierii vagoanelor de tramvai și a dobânzii legale de la data introducerii

cererii de chemare în judecată până la plata efectivă a debitului principal.

Tribunalul București,

secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 595 din data de 12 februarie 2014,

a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu

și a respins cererea formulată de reclamanta R.A.T.B. ca prescrisă, cu motivarea

că termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit anterior introducerii acțiunii,

iar, în speță, nu este incidență nicio cauză de întrerupere sau suspendare a cursului

acestui termen.

Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 560 de la 9 iulie 2014, a admis

apelul declarat de reclamanta R.A.T.B., a anulat sentința atacată și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că pârâta a recunoscut încă, de la

data producerii evenimentului, că macaraua se află în proprietatea sa, respectiv

că prejudiciul a fost determinat de prăbușirea acesteia, astfel încât acțiunea a

fost introdusă în termenul general de prescripție de 3 ani.

Împotriva acestei

hotărâri, pârâta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în

tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 497

raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ., invocând drept motiv de nelegalitate

art. 488 pct. 8 C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea

motivelor de recurs, s-a arătat că punctul de vedere exprimat în cadrul procesului-verbal

de conciliere încheiat la data de 8 decembrie 2011 nu reprezintă o recunoaștere

în sensul art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția

extinctivă, aceasta trebuind să fie neîndoielnică.

Analizând recursul

formulat, prin prima motivelor de recurs invocate și a temeiului de drept invocat,

Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele motive:

Potrivit art.

16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, prescripția

se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de

cel în folosul căruia curge prescripția.

Această cauză

de întrerupere este prevăzută și de art. 1865 pct. 3 C. civ. în formula „prin recunoașterea

de către debitor a dreptului celui în contra cărui prescrie”.

Recunoașterea

la care se referă textele anterior menționate trebuie să fie neîndoielnică, dar

poate fi atât expresă, cât și tacită.

Cu ocazia încheierii

procesului-verbal de conciliere directă din data de 8 decembrie 2011 pârâta a solicitat

lămuriri cu privire la modul de întocmire a devizelor și a precizat că va prezenta

o propunere de eșalonare a plăților, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor

reclamantei.

Așadar, manifestarea

de voință a pârâtei consemnată în procesul-verbal anterior menționat este voluntară

și neîndoielnică, fiind de natură să producă efectul întreruptiv al cursului prescripției

dreptului material la acțiune, potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul

nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

În aceste condiții,

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a stabilit, în mod just, situația

de fapt și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză,

astfel încât recursul este vădit nefondat.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca vădit nefondat

recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva deciziei nr. 560 de la 9 iulie 2014

a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge ca vădit

nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva deciziei nr. 560 de la 9

iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale

de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-05-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1234/2015
Decizia nr. 1234/2015 Asupra recursului, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 19 iunie 2013, reclamantul Ministerul Transporturilor a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de
ÎCCJ 2017-05-04
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 781/2017
Decizia nr. 781/2017 Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele. Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 3 februarie 2012, sub nr. x/3/2012, re
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #197481)
ă nr. 2535 din 16 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/299/2009, a fost admis recursul formulat de pârâta B., a fost casată sentința civilă nr. 1882 din 6 februarie 2012 și s-a trimis spre rejudecare cererea p
ÎCCJ 2015-11-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2260/2015
Decizia nr. 2260/2015 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâtei
ÎCCJ 2016-03-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 536/2016
Decizia nr. 536/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei A., introdusă la 27 noiembrie 2013, de obligare a pârâtei SC B. SA, la plata sumei de 100.000 euro (echivalentul
Sursă