ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 259/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 259/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a

civilă, prin sentința civilă nr. 5960 din 3 octombrie 2013, a respins ca neîntemeiată

cererea formulată de reclamanta SC A.G. SA Târgu-Jiu, împotriva pârâtei Banca

E.I.R.E. SA.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Că pârâta Banca

E.I.R.E. SA a emis în favoarea reclamantei SC A.G. SA Târgu-Jiu, beneficiar în cadrul

contractului de achiziție publică din 29 martie 2010, scrisoarea de garanție pentru

plata avansului din 14 decembrie 2011.

La cererea antreprenorului,

Banca E.I.R.E. SA, prin Sucursala municipiului București, s-a angajat să plătească

beneficiarului orice sumă sau sume care să nu depășească în total valoarea de 3.468.505,80

RON (valoarea garantată), după primirea de către bancă a cererii și a declarației

beneficiarului care să specifice: a) că antreprenorul nu a restituit avansul plătit

în conformitate cu condițiile din contract și b) suma pe care antreprenorul nu a

restituit-o, garanția urmând să devină efectivă la primirea de către antreprenor

a plații în avans și să fie redusă cu sumele restituite către beneficiar din avansul

plătit, după cum este evidențiat în certificatele de plată emise de beneficiar potrivit

prevederilor sub-clauzei 14.6 din condițiile de contract.

Că urmare a primirii

de la antreprenor a unei copii din fiecare certificat de plată, banca urma să transmită

o notificare referitoare la suma garantată revizuită și că orice cerere de plată

trebuia să conțină semnătura (semnăturile) beneficiarului care să fie autentificată(e)

de către bancherul beneficiarului sau de către un notar public.

Cererea și declarația

autentificată trebuiau primite de bancă, la adresa sa, până la, sau înainte de 70

de zile după expirarea perioadei de terminare estimată, adică 29 septembrie 2012

(data de expirare), data la care garanția expira și urma să fie restituită băncii.

Banca a fost informată

că beneficiarul poate cere antreprenorului să extindă valabilitatea garanției dacă

avansul nu a fost restituit cu 28 de zile înainte de data de expirare a garanției,

angajându-se totodată să plătească valoarea garantată după primirea în termenul

de 28 de zile a cererii și a declarației scrise a beneficiarului, care să specifice

că avansul plătit nu a fost restituit și că valabilitatea garanției nu a fost prelungită,

Garanția urma

să intre în vigoare la data emiterii acesteia și era valabilă până la data de 29

septembrie 2012, fiind guvernată de legile din România și conformă Regulilor Uniforme

pentru Garanțiile la Cerere publicate de către Camera Internațională de Comerț,

cu excepția celor arătate în cuprinsul său.

A constatat instanța

de fond că prin adresa din 16 februarie 2012 banca a notificat beneficiarului reducerea

scrisorii de garanție, suma garantată revizuită urmând să devină 3.216.016,24 RON.

Prin scrisoarea

din 9 august 2012 reclamanta beneficiar a solicitat executantului SC E. SA prelungirea

termenului de valabilitate al scrisorii de garanție bancară, arătând că data de

expirare a acesteia este 29 septembrie 2012.

SC A.G. SA, prin

notificarea din data de 7 septembrie 2012, i-a comunicat antreprenorului rezilierea

contractului de execuție lucrări „reabilitarea și extinderea rețelelor de distribuție

a apei și de canalizare menajeră în municipiul Târgu-Jiu” din 29 martie 2010 și

a actului adițional din 17 decembrie 2010.

Prin cererea

din 2 octombrie 2012, beneficiarul SC A.G. SA a solicitat băncii garante E.I.R.E.

SA plata sumei de 3.216.016,24 RON datorită faptului că antreprenorul nu a rambursat

plata în avans conform obligațiilor contractuale. Față de această solicitare, banca

a răspuns prin scrisoarea din 5 octombrie 2012, prin care i-a comunicat beneficiarului

că cererea de executare a scrisorii de garanție bancară a fost transmisă în afara

perioadei de valabilitate, respectiv ulterior datei de 29 septembrie 2012.

Beneficiarul a

răspuns, la rândul său, prin adresa din 19 octombrie 2012, prin care a comunicat

băncii că din interpretarea textului garanției reiese fără echivoc că autoritatea

contractantă putea să solicite executarea acesteia în termen de 70 de zile după

data de expirare, respectiv 29 septembrie 2012, astfel încât solicitarea a fost

depusă în termenul specificat în formularul scrisorii.

S-a reținut că,

potrivit art. 4 din actul adițional la acordul contractual din 29 martie 2010 înregistrat

la SC A.G. SA din 12 aprilie 2010, clauza 14.2 din anexa la ofertă (plata în avans)

se completează cu următorul conținut: „perioada de valabilitate a scrisorii de garanție

bancară de restituire a avansului este de 29 septembrie 2012 (70 de zile după expirarea

perioadei de terminare estimată)”.

Din cercetarea

cererilor și apărărilor formulate de părți, a rezultat că a fost suspus cenzurii

instanței de judecată modul de interpretare a clauzelor cuprinse în scrisoarea de

garanție bancară cu referire la data de expirare a valabilității acestei scrisori

și a termenului de prezentare la plată a scrisorii.

Verificând probatoriul

administrat în cauză, instanța a concluzionat că scrisoarea de garanție bancară

expira la data de 29 septembrie 2012, iar sintagma 70 de zile după expirarea perioadei

de terminare estimată a fost preluată din formularul publicat în SEAP, fără a reprezenta

o transpunere corectă a textului.

Că transpunerea

corectă a textului din formular, cu individualizarea concretă a drepturilor și obligațiilor

părților, era aceasta: cererea și declarația autentificată trebuie sa fie primite

de noi (Banca), la adresa noastră (a Băncii), până la, sau înainte de 29

septembrie 2012 (data de expirare) dată la care această garanție va expira și ne

(Băncii) va fi restituită.

S-a reținut că

această interpretare a fost însușită în mod expres de reclamantă: după cum s-a arătat,

potrivit art. 4 al actului adițional la acordul contractual din 29 martie 2010 înregistrat

la SC A.G. SA din 12 aprilie 2010, se completează sub clauza 14.2 din anexa la ofertă

(plata în avans) cu următorul conținut: „perioada de valabilitate a scrisorii de

garanție bancară de restituire a avansului este de 29 septembrie 2012 (70 de zile

după expirarea perioadei de terminare estimată)”. În acest text, sintagma „70 de

zile după expirarea perioadei de terminare estimată”, încadrată de paranteze, explică

momentul în timp indicat anterior, adică data de 29 septembrie 2012 și că adoptarea

acestei interpretări de reclamanta beneficiar reiese și din adresa din 9 august

2012, prin care aceasta îi solicita executantului SC E. SA prelungirea termenului

de valabilitate al scrisorii de garanție bancară, arătând că data de expirare a

acesteia este 29 septembrie 2012.

În acest sens

s-a apreciat că scrisoarea de garanție bancară este un titlu guvernat de un puternic

formalism, a cărui punere în executare se realizează numai în condițiile expres

stipulate în cuprinsul său și că formularul, care a constituit modelul de redactare

a scrisorii de garanție bancară, impune condiția ca cererea de plată a scrisorii

să fie depusă la banca care a emis garanția până la o dată ce urma să fie individualizată

cu precizie în cuprinsul scrisorii de garanție, criteriul de individualizare fiind

cel redat în cuprinsul formularului: 70 de zile după expirarea perioadei de terminare

estimată.

Curtea de Apel

București, secția a Vl-a civilă, prin decizia civilă nr. 419 din 12 iunie 2014,

a respins apelul formulat de reclamanta SC A.G. SA Târgu-Jiu, împotriva sentinței

civile nr. 5960 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția

a Vl-a civilă, în contradictoriu cu intimata Banca E.I.R.E. SA.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

În mod corect

instanța de fond a reținut situația de fapt și că raționamentul înfățișat de judecător

este unul corect, legal și temeinic.

Curtea a evidențiat

faptul că scrisoarea de garanție bancară a fost emisă în conformitate cu Regulile

Uniforme pentru Garanțiile la Cerere, publicate de către Camera Internațională de

Comerț de la Paris, aspect ce duce la concluzia că documentul în discuție este unul

caracterizat de formalism, iar garanția, ca document scris, trebuie să precizeze

cu claritate anumite elemente obligatorii, printre care și termenul de valabilitate

și condițiile cererii de plată.

Din cercetarea

cuprinsului scrisorii de garanție bancară, curtea a constatat că aceasta stipulează

în mod expres că garanția intră în vigoare la data emiterii acesteia și este valabilă

până la data de 29 septembrie 2012.

S-a reținut că,

reclamanta SC A.G. SA, în stabilirea perioadei de valabilitate a scrisorii de garanție,

se prevalează de sintagma cuprinsă în scrisoare privind condițiile cererii de plată,

sintagmă potrivit cu care „cererea și declarația autentificate trebuie să fie primite

de noi, la adresa noastră, până la, sau mai înainte de 70 de zile după expirarea

perioadei de terminare estimată adică 29 septembrie 2012 (data de expirare) data

la care această garanție va expira și ne va fi restituită. Instanța a respins și

interpretarea dată de reclamantă acestei clauze, prin care a susținut că banca a

acceptat ca termenul de prezentare a cererii de executare a scrisorii să fie extins

peste termenul de expirare a garanției, apreciind că el contravine regulilor generale

instituite de publicație, prin aceea că extinde efectele scrisorii de garanție în

afara perioadei de valabilitate a acesteia, încălcând dispozițiile Regulilor Uniforme

și că interpretarea reclamantei este contrară și mențiunii cuprinse în finalul clauzei

de care aceasta se prevalează, respectiv 29 septembrie 2012, data la care această

garanție va expira, iar banca nu va mai avea obligații față de beneficiar.

În aceste condiții,

nu se poate concluziona că după 29 septembrie 2012 subzistă dreptul beneficiarului

de a cere executarea scrisorii, împrejurare cunoscută și de către SC A.G. SA care,

de altfel, a solicitat executantului prelungirea termenului de valabilitate a scrisorii,

arătând că data de expirare a acesteia este 29 septembrie 2012.

A fost înlăturată

și pretinsa nemotivare de către instanța fondului a soluției adoptate, apreciind

că, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea cuprinde motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru

care au fost respinse cererile părților.

Și critica conform

căreia analiza instanței de fond a fost făcută prin desprinderea din context a sintagmei

70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată a fost respinsă, deoarece,

din lecturarea sentinței, a rezultat fără îndoială că instanța de fond a verificat

prin comparare textele cuprinse în formularul publicat în SEAP și scrisoarea de

garanție bancară, diferența dintre texte regăsindu-se tocmai în sintagma în discuție.

Astfel, tribunalul a interpretat semnificația acestei exprimări în strânsă legătură

cu poziția reclamantei, dar și cu principiile aplicabile contractului dintre părți.

Împotriva deciziei

civile nr. 419 din 12 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a Vl-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC A.G. SA Târgu-Jiu, întemeiat pe

art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând

în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului și acțiunii

sale.

În criticile formulate,

recurenta reclamantă a susținut în esență următoarele:

- Invocând motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța

de apel a interpretat greșit și a schimbat înțelesul scrisorii de garanție, motivând

hotărârea pe argumente cu raportare doar la înțelesul pe care acesta l-a dat prin

noul text.

Astfel, recurenta

consideră că, instanța în mod eronat a reținut că sintagma „70 de zile după expirarea

perioadei de terminare estimată” este total inutilă și creatoare de confuzii apreciind

că era utilă doar în textul formularului în situația în care scrisoarea de garanție

exprimă o convenție concretă, cu drepturi și obligații concrete, că instanța trebuia

să țină cont de faptul că, convențiile legal făcute au putere de lege între părți,

iar clauzele acestora trebuie interpretate în sensul producerii de efecte juridice.

Se arată că, instanța

de apel, realizând un nou înțeles al scrisorii de garanție și scoțând din context

sintagma „70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată”, a denaturat

voința părților exprimată și însușită prin scrisoarea de garanție, lipsind în mod

nelegal aceasta convenție de efecte juridice.

Analizând sintagma

„70 de zile după expirarea perioadei de terminare estimată”, instanța de apel s-a

rezumat la a arăta că „această clauză nu ar fi trebuit să fie introdusă în cuprinsul

scrisorii de garanție bancară”, nesocotind voința părților fără o motivare care

să permită urmărirea unui raționament care a condus judecătorul la soluția adoptată,

fără să precizeze elementele care să-i justifice decizia.

- Recurenta a

susținut și faptul că, hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine de cauză,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În acest sens

a susținut că întreaga motivare a instanței este greșită întrucât a fost fundamentată

pe faptul că, interpretarea noului text realizat de instanța de judecată ar fi însușită

în mod expres de către societatea sa, invocându-se în acest sens art. 4 al actului

adițional la acordul contractual din 29 martie 2010 înregistrat la SC A.G. SA

din 12 aprilie 2010, potrivit căruia s-ar completa clauza 14.2 din anexă cu un conținut

pe care instanța de fond îl redă în citat și pe care îl și interpretează.

Or, art. 4 al

actului adițional la acordul contractual din 29 martie 2010 are alt conținut decât

cel reținut de instanța de judecată, nefăcându-se referire la clauza 14.2, ci la

formularul, Identificarea Financiară, respectiv modifică titularul contului precum

și contul în care urmau să se efectueze plățile ulterior datei încheierii actului

adițional, prevederi fără legătură cu cauza.

Analizând recursul

declarat de reclamanta SC A.G. SA Târgu-Jiu împotriva deciziei civile nr. 419 din

12 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, din

perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de

limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Recurenta a încadrat

primul motiv de recurs în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă, prin

această critică a vizat de fapt, greșita interpretare a dispozițiilor contractuale,

nu natura juridică a actului încheiat de părți, această critică putând fi încadrată

în 304 pct. 9 C. proc. civ.

Conform prevederilor

alin. (6) și alin. (8) din scrisoarea de garanție „Orice cerere de plată trebuie

să conțină semnătura (semnăturile) dumneavoastră care trebuie să fie autentificată

de către bancherul dumneavoastră sau de un notar public. Cererea și declarația autentificate

trebuie sa fie primite de noi, la adresa noastră, până la, sau înainte de 70 de

zile după expirarea perioadei de terminare estimată adică (29 septembrie 2012) data

la care această garanție va expira și ne va fi restituită”, respectiv „Prezenta

garanție intră în vigoare la data emiterii acesteia și este valabilă până la data

de 29 septembrie 2012”.

Critica prin care

recurenta a considerat că, instanța în mod eronat a reținut că sintagma „70 de zile

după expirarea perioadei de terminare estimată” este total inutilă și creatoare

de confuzii, că prin modul în care aceasta a fost interpretată s-a realizat un nou

text al scrisorii de garanție care a scos din context sintagma menționată, întrucât

a denaturat voința părților exprimată și însușită prin scrisoarea de garanție, lipsind

în mod nelegal aceasta convenție de efecte juridice nu poate fi primită, întrucât,

din lecturarea sentinței, rezultă clar că instanța a verificat prin comparare textele

cuprinse în formularul publicat în SEAP și scrisoarea de garanție bancară, diferența

dintre texte regăsindu-se tocmai în sintagma în discuție.

Astfel că, semnificația

acestei exprimări a fost făcută în strânsă legătură cu poziția reclamantei, dar

și cu principiile aplicabile contractului dintre părți.

Din analiza cuprinsului

scrisorii de garanție bancară, instanța de apel în virtutea rolului devolutiv al

apelului, în mod corect a constatat că aceasta stipulează în mod expres că garanția

intră în vigoare la data emiterii ei și este valabilă până la data de 29

septembrie 2012 și că aceasta a fost emisă în conformitate cu Regulile Uniforme

pentru Garanțiile la Cerere, publicate de către Camera Internațională de Comerț

de la Paris, aspect ce duce la concluzia că documentul în discuție este unul caracterizat

de formalism, iar garanția, ca document scris, trebuie să precizeze cu claritate

anumite elemente obligatorii, printre care și termenul de valabilitate și condițiile

cererii de plată.

În cauză, reclamanta

SC A.G. SA, în stabilirea perioadei de valabilitate a scrisorii de garanție, s-a

prevalat de sintagma cuprinsă în scrisoare privind condițiile cererii de plată,

sintagmă potrivit cu care „cererea și declarația autentificate trebuie să fie primite

de noi, la adresa noastră, până la, sau mai înainte de 70 de zile după expirarea

perioadei de terminare estimată adică 29 septembrie 2012 (data de expirare) data

la care această garanție va expira și ne va fi restituită.

Se constată că

nici raționamentul reclamantei în interpretarea acestei clauze, prin care a concluzionat

că banca a acceptat că termenul de prezentare a cererii de executare a scrisorii

să fie extins peste termenul de expirare a garanției, nu este corect întrucât el

contravine regulilor generale instituite de publicație, prin aceea că extinde efectele

scrisorii de garanție în afara perioadei de valabilitate a acesteia, golind astfel

de conținut incidența Regulilor Uniforme și că interpretarea reclamantei vine în

contradicție chiar și cu mențiunea cuprinsă în finalul clauzei de care aceasta se

prevalează, respectiv 29 septembrie 2012, data la care această garanție va expira

și va fi restituită.

Din conținutul

acestei mențiuni, rezultă că voința băncii a fost exprimată în sensul că, după 29

septembrie 2012, garanția expiră, iar banca nu mai are obligații față de beneficiar.

Față de această

situație, se reține că au fost aplicate corect regulile legale de interpretare,

deoarece a evidențiat voința părților în funcție de atitudinea lor în contract,

a stabilit contextul în care a fost plasată clauza, transpunerea în scrisoare a

textului din formularul publicat în SEAP, a valorificat natura și obiectul convenției

și a urmărit efectul logic al clauzei, impunerea condiției ca cererea de plată a

scrisorii să fie depusă la banca care a emis garanția până la o dată ce urma să

fie individualizată cu precizie în cuprinsul scrisorii de garanție.

Este de observat

în cauză că, întrucât recurenta a remis Bănci E.I.R.E. SA cererea de executare în

data de 2 octombrie 2012, ulterior datei scadente a scrisorii de garanție, respectiv

29 septembrie 2012, Banca E.I.R.E. SA în mod just a procedat la neexecutarea acestei

scrisori, întrucât perioada de 70 de zile se referă la perioada cuprinsă între data

estimată pentru finalizarea lucrărilor prestate și data scadenței scrisorii, aceasta

neputând fi executată după expirarea valabilității.

- Nici motivul

de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care recurenta a susținut

că, hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine de cauză, întrucât a fost

fundamentată pe faptul că, interpretarea noului text realizat de instanța de judecată

ar fi însușită în mod expres de către societatea sa, invocându-se în acest sens

art. 4 al actului adițional la acordul contractual din 29 martie 2010 înregistrat

la SC A.G. SA din 12 aprilie 2010, potrivit căruia s-ar completa clauza 14.2 din

anexă cu un conținut nou, nu poate fi reținut.

În acest sens

se constată că, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia instanței

de apel cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,

precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților și că în cauză s-a

făcut o analiză punctuală a textului suspus interpretării, raportat la normele care

guvernează scrisoarea de garanție bancară în discuție, dar și la felul în care părțile

au acționat în cadrul raporturilor contractuale cu referire la această scrisoare,

situație în raport de care hotărârea instanței este motivată și în conformitate

cu art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul

la un proces echitabil.

Se constată astfel

că, instanța în mod corect a făcut referire în cauză la art. 4 al actului adițional,

reținând că acesta completează clauza 14.2 din anexa la ofertă, care menționează

faptul că perioada de valabilitate a scrisorii de garanție bancară de restituie

a avansului este 29 septembrie 2013, 70 de zile după expirarea perioadei de terminare

estimată, astfel că înscrisul invocat de recurentă este irelevant în cauză.

Prin urmare, având

în vedere considerentele expuse, urmează a se reține că hotărârea recurată a fost

dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, motiv pentru care, Înalta Curte,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat

recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC A.G. SA Târgu-Jiu împotriva deciziei civile

nr. 419 din 12 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.