ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 258/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Tribunalul Gorj - Secția a ll-a Civilă prin sentința nr. 7 din 22 ianuarie 2014, a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâta SC E. SA, Filiala București. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC A.G. SA. A admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta SC E. SA, Filiala București și a respins în acest temei acțiunea principală formulată de reclamanta SC P.S. SRL. A admis cererea reconventională formulată de pârâta SC S.S. SRL prin administrator judiciar R.C.I.S. SPRL. A constatat încetarea la 5 octombrie 2012, ca efect al denunțării de către administratorul judiciar, a actului adițional din 8 decembrie 2010 la contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, cu consecința pierderii de către SC E. SA, Filiala București (prin administrator judiciar V. SPRL) a calității de leader al asocierii în raporturile cu beneficiarul SC A. SA.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantei SC P.S. SRL de a formula acțiunea principală, dar și a pârâtei SC S.S. SRL de a formula cererea reconvențională, pe motiv că, pe de o parte, în cazul rezoluțiunii acestor acte nu se mai pot efectua plăți de către SC A.G. SA, iar pe de altă parte, că lider al asocierii devine o altă societate, SC G. SA, interesul celor două părți există, că promovarea unei acțiuni în justiție pentru rezoluțiunea unui contract nu poate fi blocată de partea adversă pe considerentele susținute, deoarece există mecanismul repunerii părților în situația anterioară, sau alte temeiuri de drept pentru efectuarea eventualelor plăți.

Cu privire la actul adițional prin care a fost desemnat leader al asocierii SC E. SA, Filiala București, s-a constatat că există interesul promovării cererii, deoarece s-a urmărit înlăturarea în acest mod a pârâtei din mecanismul de încasare de la beneficiar, în numele consorțiului, a plăților de la beneficiar, întrucât s-a apreciat că aceasta, deși a încasat în total 4.763.532 RON, a refuzat să achite sumele cuvenite celorlalți executanți. Prin urmare, interesul există, în sensul că se urmărește ca toate sumele care se cuvin pârâtei SC S.S. SRL ca urmare a executării de lucrări în cadrul contractului de lucrări din 29 martie 2010, să fie virate de către beneficiarul SC A.G. SA în contul unic de insolvență deschis pe numele titularului.

Interesul reclamantei în desființarea contractului de joint venture și a actelor adiționale la acesta este practic determinat de faptul că reclamanta și pârâta SC S.S. SRL susțin că au executat lucrări anterior desființării contractului de lucrări și care urmează a fi plătite, existând riscul ca sumele să fie încasate de pârâta SC E. SA, Filiala București ca partener leader în contractul de asociere, cele două societăți susținând posibilitatea producerii unui prejudiciu. Consecința directă a desființării actelor adiționale solicitată de pârâtă este aceea a repunerii în vigoare a contractului de lucrări inițial, deoarece doar acesta mai conține dispoziții cu privire la poziția de leader al asocierii, care în acea situație este chiar reclamanta SC P.S.

SRL. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.G. SA, s-a reținut că aceasta a fost chemată în judecată pentru opozabilitatea sentinței ce se pronunță, cu consecințe directe asupra raportului juridic dintre părți, pentru a exista un temei în baza căruia pârâta să nu mai efectueze plățile actualului leader al asocierii, așa cum rezultă din răspunsurile date de această pârâtă la adresele trimise de administratorul judiciar al pârâtei SC S.S. SRL. În ceea ce privește excepția inadmisibilității promovării acțiunii principale, s-au reținut caracterele contractului de joint-venture: contract multilateral, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ și cu executare succesivă.

În majoritatea cazurilor sunt vizate calitățile părților, astfel contractul este intuitu personae. Contractul de joint-venture, conform legislației romanești anterioare intrării în vigoare a noului C. civ., constituia un contract nenumit, întrucât nu era reglementat ca atare, ci a apărut ca o construcție juridică necesară și impusă de practica relațiilor comerciale. Prin acțiunea principală, reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de asociere joint venture din 29 martie 2010, în temeiul art. 1020-art. 1021 C. civ. anterior. Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.

Instanța nu poate schimba din oficiu obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanta susținând acest demers și după invocarea excepției de către pârâta SC E. SA, Filiala București. Prin urmare, solicitarea reclamantei în sensul rezoluțiunii contractului de asociere de tip joint venture este inadmisibilă, instanța admițând excepția invocată și respingând în acest temei acțiunea principală. În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta SC S.S. SRL, s-a reținut că prin acest demers s-a solicitat să se constate că la data de 5 octombrie 2010 a încetat, ca efect al denunțării de către administratorul judiciar, actul adițional din 8 decembrie 2010 la contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010 cu consecința pierderii dreptului de leader al asocierii de către pârâta SC E. SA, Filiala București în raporturile cu SC A.G.

SA. Instanța a constatat că administratorul judiciar al pârâtei SC S.S. SRL, în temeiul dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 85/2006, a trimis notificarea din 4 octombrie 2012, de denunțare a actului adițional la contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010. Potrivit acestui text de lege, art. 86 lit. b), actul respectiv se consideră denunțat la data notificării denunțării de către administratorul/lichidatorul judiciar. Prin urmare, odată realizat acest demers, instanța doar constată intervenirea unei cauze legale de încetare a actului adițional la contractul de joint venture, cu consecința directă a faptului că pârâta SC E. SA, Filiala București nu mai îndeplinește atribuții de leader al asocierii, astfel încât beneficiarul SC A.G.

SA nu mai poate efectua plățile în contul acestei părți, în calitate de leader al asocierii, ci fiecărei părți, proporțional cu obligațiile asumate prin contractul de asociere. De remarcat este faptul că actul adițional la contractul de asociere a modificat clauza referitoare doar la leader-ul asocierii, celelalte clauze contractuale rămânând neschimbate, astfel încât, înlăturarea acestei dispoziții lasă asocierea fără un lider desemnat, fiecare parte la contractul de asociere având dreptul să încaseze în mod direct de la beneficiar cota care i se cuvine, fără a mai fi reprezentat de alt asociat. Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, a respins excepția lipsei de interes al reclamantei SC A.G.

SA. A admis apelurile formulate de pârâtele SC E. SA, Filiala București și SC A.G. SA împotriva sentinței nr. 7 din 22 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC P.S. SRL și intimata pârâtă SC S.S. SRL, societate în insolvență, reprezentată prin R.C.I.S. SPRL, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins cererea reconvențională formulată de SC S.S. SRL. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 „în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu”.

În cauză, textul nu își găsește aplicarea cu privire la timbrajul acțiunii introductive, deoarece contractul de asociere a cărui rezoluțiune s-a cerut nu este evaluabil în bani, având acest caracter doar contractul de execuție lucrări în vederea încheierii căruia s-a constituit asocierea. Curtea a respins ca nefondată excepția lipsei de interes a pârâtei SC A.G. SA, reținând că interesul în exercitarea unei căi de atac se justifică în măsura în care hotărârea îi este prejudiciabilă părții care o declară și că în speță, pârâta SC A.G. SA a fost parte în procesul desfășurat în fața instanței de fond și, potrivit considerentelor sentinței pronunțate în primă instanță, obligațiile asumate de aceasta prin contractul de execuție lucrări au fost modificate, stabilindu-se că beneficiarul SC A.G.

SA nu mai poate efectua plățile în contul acestei părți, a SC E. SA, Filiala București, în calitate de leader al asocierii, ci fiecărei părți, proporțional cu obligațiile asumate prin contractul de asociere, modificare pe care SC A.G. SA o consideră contrară prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009. Pe fondul apelurilor, s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., întrucât în cauză nu a fost atacată soluția dată acțiunii introductive, controlul judiciar al instanței s-a limitat numai la soluția pronunțată de tribunal cu privire la cererea reconvențională, referitoare la denunțarea de către administratorul judiciar al SC S.S. SRL a actului adițional din 8 decembrie 2010 la contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, contract prin care SC E. SA, Filiala București, SC P.S.

SRL și SC S.S. SRL s-au asociat pentru a participa la licitația organizată de SC A.G. SA în vederea realizării unei lucrări de reabilitare și extindere a rețelelor de distribuție apă și canalizare menajeră în Municipiul Târgu Jiu. SC S.S. SRL este parte în actul adițional a cărui denunțare a invocat-o, este chiar persoana în a cărei procedură de insolvență s-a uzat de prevederile art. 86 din Legea nr. 85/2006, astfel încât justifică interesul promovării cererii reconvenționale, argumentele aduse de către SC E. SA, Filiala București în sprijinul acestei excepții vizând, în realitate, temeinicia cererii. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit principiului înscris în art. 969 C. civ., contractele legal încheiate, mutuus consensus, se pot revoca prin consimțământul mutual, mutuus dissensus, sau din cauze autorizate de lege, denunțare unilaterală.

S-a reținut că denunțarea unilaterală, adică revocarea contractelor prin manifestarea de voință a unei singure părți, poate avea loc doar atunci când legea autorizează o asemenea măsură și că art. 86 din Legea nr. 85/2006 prevede un astfel de caz și că denunțarea înseamnă încetarea raporturilor contractuale pentru viitor, neavând efect retroactiv, astfel încât nu determină restituirea prestațiilor deja executate și nici modificarea drepturilor sau obligațiilor stabilite prin contract. În speță, actul adițional a cărui denunțare s-a invocat vizează doar clauza contractuală referitoare la leader-ul asocierii și, respectiv, la scrisoarea de garanție de bună execuție, astfel că în acest caz, nu se tinde la încetarea contractelor, ci la modificarea raporturilor contractuale.

Prin urmare, administratorul judiciar al SC S.S. SRL nu vizează denunțarea contractului, ci modificarea clauzelor acestuia, respectiv modificarea leader-ului, indiferent dacă în locul SC E. SA, Filiala București leader al asocierii ar deveni SC P. SRL ori nu ar mai exista un leader, iar beneficiarul ar vira prețul lucrărilor direct către executanți. Această modificare nu poate avea loc, însă, decât pe cale convențională, prin acordul părților contractante, și nicidecum prin voința unei singure părți. Potrivit art. 7.1 din contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, asocierea se reziliază de drept în cazul în care angajatorul a retras, anulat sau declarat nul și neavenit contractul de executare lucrări, dar în cauză s-a constatat că SC A.G.

SA a notificat rezilierea contractului de execuție lucrări din 29 martie 2010 începând cu data de 22 septembrie 2012, conform notificării și că la aceeași dată a încetat și contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, astfel încât nu se mai pune problema denunțării acestui din urmă contract ori a modificării clauzelor sale la data de 5 octombrie 2012, la inițiativa administratorului judiciar al SC S.S. SRL.

Curtea de Apel Craiova a reținut că, după încetarea celor două contracte, indiferent care dintre părți a intrat în insolvență, care dintre acestea este prejudiciată prin încetarea raporturilor contractuale, cine a încasat și folosit avansul și apoi prețul din contractul de execuție a lucrărilor, stabilirea cantității, calității și termenelor de efectuare a lucrărilor, precum și determinarea plăților efectuate sau datorate către executanți sunt apărări ce exced cauzei de față, urmând a face obiectul desocotirii părților în raport de drepturile și obligațiile asumate prin contractul de asociere, respectiv prin contractul de execuție lucrări. Împotriva deciziei nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC P. SRL Târgu-Jiu, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelurilor pârâtelor și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond. În criticile formulate, recurenta reclamantă a susținut în esență următoarele: - Hotărârea este nelegală sub aspectul soluționării excepției lipsei de interes al SC A.G. SA în declararea apelului, față de faptul că în speță contractul de execuție lucrări încheiat între SC A.G. SA și consorțiul constituit prin contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010 a fost reziliat începând cu data de 22 septembrie 2012, chiar de către aceasta, situație în raport de care denunțarea actului adițional la contractul de asociere făcut de administratorul judiciar al SC S.S.

SRL la 5 octombrie 2012, nu mai prezintă interes, cu atât mai mult cu cât SC A.G. SA nu și-a respectat obligațiile contractuale, realizând volumul cel mai redus al lucrărilor dintre asociații consorțiului, fapt dovedit de înscrisurile din dosar. Prin neexecutarea scrisorii de garanție emisă de Banca I.E.R.E. SA, în termen, pentru garantarea avansului de 3.468.505,80 RON, s-a urmărit recuperarea acestuia integral numai de SC E. SA Filiala București, în condițiile în care lucrările au fost efectuate exclusiv de societatea sa și de SC S.S. SRL, pe cheltuiala lor din credite bancare. A arătat că tocmai refuzul SC A.G. SA de a accepta la plată situațiile de lucrări executate a determinat administratorul judiciar R.C.I.S.

SPRL să denunțe actul adițional la contractul de asociere și să ceară constatarea încetării acestuia, pentru a cere plata contravalorii acestora numai în contul societății în insolventă. Decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală și sub aspectul soluționării în fond a apelurilor pârâtelor, întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 20 și art. 86 din Legea nr. 85/2006, în raport de care administratorul judiciar nu putea să denunțe numai actul adițional la contractul de asociere joint venture, în condițiile în care înscrisurile din dosar fac dovada că în executarea contractului de lucrări din 29 martie 2010 și actului adițional la acesta, SC E. SA a încasat și și-a însușit avansul de 3.468.505,80 RON, ca lider al consorțiului, sumă pe care nu a distribuit-o proporțional cu procentul de asociere, la dosar existând suficiente dovezi.

În acest sens. Se arată că societatea sa a fost de acord ca plata lucrărilor efectiv executate și neachitate să fie făcută în mod direct către fiecare asociat, dată fiind starea de insolvență a SC S.S. SA și că dispozițiile art. 86 din Legea nr. 85/2006 au fost interpretate greșit de instanță în sensul că administratorul judiciar este îndreptățit prin lege să denunțe contractul în tot și nu actul adițional prin care se modifica o clauză contractuală. Analizând recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Târgu-Jiu împotriva deciziei nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Critica prin care recurenta a susținut că decizia instanței de apel este nelegală sub aspectul soluționării excepției lipsei de interes al SC A.G.

SA în declararea apelului, nu poate fi primită, avându-se în vedere că interesul în exercitarea unei căi de atac se justifică în măsura în care hotărârea îi este prejudiciabilă părții care o declară, că în speță pârâta SC A.G. SA a fost parte în procesul desfășurat în litigiul de față și că, potrivit considerentelor sentinței pronunțate în primă instanță, obligațiile asumate de aceasta prin contractul de execuție lucrări au fost modificate, stabilindu-se că beneficiarul SC A.G. SA nu mai poate efectua plățile în contul acestei părți, a SC E. SA, Filiala București, în calitate de leader al asocierii, ci fiecărei părți, proporțional cu obligațiile asumate prin contractul de asociere, modificare pe care SC A.G.

SA o consideră contrară prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009. Nefondată este și susținerea recurentei conform căreia decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală sub aspectul soluționării în fond a apelurilor pârâtelor, pentru încălcarea dispozițiilor art. 20 și art. 86 din Legea nr. 85/2006, în raport de care administratorul judiciar nu putea să denunțe numai actul adițional la contractul de asociere joint venture, știut fiind că, potrivit principiului înscris în art. 969 C. civ., contractele legal încheiate, mutuus consensus, se pot revoca prin consimțământul mutual, mutuus dissensus, sau din cauze autorizate de lege, denunțare unilaterală.

Ca urmare, denunțarea unilaterală, adică revocarea contractelor prin manifestarea de voință a unei singure părți, poate avea loc doar atunci doar când legea autorizează o asemenea măsură și înseamnă încetarea raporturilor contractuale pentru viitor, neavând efect retroactiv, astfel că nu determină restituirea prestațiilor deja executate și nici modificarea drepturilor sau obligațiilor stabilite prin contract. Astfel, se constată că în mod just a reținut instanța de apel că art. 86 din Legea nr. 85/2006 prevede un astfel de caz, de autorizare a revocării unilaterale a contractelor, dar că textul în cauză autorizează, numai denunțarea unilaterală a contractelor, nicidecum doar a unora dintre clauzele contractelor întrucât, în acest din urmă caz, nu se tinde la încetarea contractelor, ci la modificarea raporturilor contractuale.

În speță, actul adițional a cărui denunțare s-a invocat vizează doar clauza contractuală referitoare la leader-ul asocierii și, respectiv, la scrisoarea de garanție de bună execuție. Cum administratorul judiciar af SC S.S. SRL nu a urmărit denunțarea contractului, ci modificarea clauzelor acestuia, respectiv modificarea leader-ului, indiferent dacă în locul SC E. SA, Filiala București leader al asocierii ar deveni SC P. SRL, ori nu ar mai exista un leader, iar beneficiarul ar vira prețul lucrărilor direct către executanți, se reține că o astfel de modificare nu poate fi făcută decât prin acordul părților contractante, pe cale convențională și nicidecum prin voința unei singure părți. De altfel, potrivit art. 7.1 din contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, asocierea se reziliază de drept în cazul în care angajatorul a retras, anulat sau declarat nul și neavenit contractul de executare lucrări.

Or, în cauză se constată că întrucât SC A.G. SA a notificat rezilierea contractului de execuție lucrări din 29 martie 2010 începând cu 22 septembrie 2012, la aceeași dată a încetat și contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, astfel că nu se mai pune problema denunțării acestui din urmă contract ori a modificării clauzelor sale la data de 5 octombrie 2012, la inițiativa administratorului judiciar al SC S.S. SRL.

În ceea ce privește susținerile recurentei cu privire la care dintre părți a intrat în insolvență, care dintre acestea sunt prejudiciate prin încetarea raporturilor contractuale, cine a încasat și folosit avansul și apoi prețul din contractul de execuție a lucrărilor, stabilirea cantității, calității și termenelor de efectuare a lucrărilor, precum și determinarea plăților efectuate sau datorate către executanți, aspecte dovedite de înscrisurile din dosar, după încetarea celor două contracte, este de reținut că acestea sunt apărări ce exced cauzei de față și vizează aspecte de netemeinicie, ce nu pot face obiectul prezentului recurs, odată cu abrogarea art. 304 pct. 11 C. proc. civ. Pentru toate considerentele anterior reținute, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL. Târgu-Jiu împotriva deciziei nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Târgu-Jiu împotriva deciziei nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.