ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 258/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 258/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Tribunalul Gorj - Secția a ll-a Civilă

prin sentința nr. 7 din 22 ianuarie 2014, a respins excepția lipsei de interes invocată

de pârâta SC E. SA, Filiala București.

A respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a SC A.G. SA.

A admis excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta SC E. SA, Filiala București și a

respins în acest temei acțiunea principală formulată de reclamanta SC P.S. SRL.

A admis cererea

reconventională formulată de pârâta SC S.S. SRL prin administrator judiciar R.C.I.S.

SPRL.

A constatat încetarea

la 5 octombrie 2012, ca efect al denunțării de către administratorul judiciar, a

actului adițional din 8 decembrie 2010 la contractul de asociere joint venture

din 29 martie 2010, cu consecința pierderii de către SC E. SA, Filiala București

(prin administrator judiciar V. SPRL) a calității de leader al asocierii în raporturile

cu beneficiarul SC A. SA.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei de interes

a reclamantei SC P.S. SRL de a formula acțiunea principală, dar și a pârâtei SC

S.S. SRL de a formula cererea reconvențională, pe motiv că, pe de o parte, în cazul

rezoluțiunii acestor acte nu se mai pot efectua plăți de către SC A.G. SA, iar pe

de altă parte, că lider al asocierii devine o altă societate, SC G. SA, interesul

celor două părți există, că promovarea unei acțiuni în justiție pentru rezoluțiunea

unui contract nu poate fi blocată de partea adversă pe considerentele susținute,

deoarece există mecanismul repunerii părților în situația anterioară, sau alte temeiuri

de drept pentru efectuarea eventualelor plăți.

Cu privire la

actul adițional prin care a fost desemnat leader al asocierii SC E. SA, Filiala

București, s-a constatat că există interesul promovării cererii, deoarece s-a urmărit

înlăturarea în acest mod a pârâtei din mecanismul de încasare de la beneficiar,

în numele consorțiului, a plăților de la beneficiar, întrucât s-a apreciat că aceasta,

deși a încasat în total 4.763.532 RON, a refuzat să achite sumele cuvenite celorlalți

executanți.

Prin urmare, interesul

există, în sensul că se urmărește ca toate sumele care se cuvin pârâtei SC S.S.

SRL ca urmare a executării de lucrări în cadrul contractului de lucrări din 29

martie 2010, să fie virate de către beneficiarul SC A.G. SA în contul unic de insolvență

deschis pe numele titularului.

Interesul reclamantei

în desființarea contractului de joint venture și a actelor adiționale la acesta

este practic determinat de faptul că reclamanta și pârâta SC S.S. SRL susțin că

au executat lucrări anterior desființării contractului de lucrări și care urmează

a fi plătite, existând riscul ca sumele să fie încasate de pârâta SC E. SA, Filiala

București ca partener leader în contractul de asociere, cele două societăți susținând

posibilitatea producerii unui prejudiciu.

Consecința directă

a desființării actelor adiționale solicitată de pârâtă este aceea a repunerii în

vigoare a contractului de lucrări inițial, deoarece doar acesta mai conține dispoziții

cu privire la poziția de leader al asocierii, care în acea situație este chiar reclamanta

SC P.S. SRL.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.G. SA, s-a reținut că

aceasta a fost chemată în judecată pentru opozabilitatea sentinței ce se pronunță,

cu consecințe directe asupra raportului juridic dintre părți, pentru a exista un

temei în baza căruia pârâta să nu mai efectueze plățile actualului leader al asocierii,

așa cum rezultă din răspunsurile date de această pârâtă la adresele trimise de administratorul

judiciar al pârâtei SC S.S. SRL.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității promovării acțiunii principale, s-au reținut caracterele

contractului de joint-venture: contract multilateral, sinalagmatic, cu titlu oneros,

comutativ și cu executare succesivă.

În majoritatea

cazurilor sunt vizate calitățile părților, astfel contractul este intuitu personae.

Contractul de joint-venture, conform legislației romanești anterioare intrării în

vigoare a noului C. civ., constituia un contract nenumit, întrucât nu era reglementat

ca atare, ci a apărut ca o construcție juridică necesară și impusă de practica relațiilor

comerciale.

Prin acțiunea

principală, reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de asociere joint venture

din 29 martie 2010, în temeiul art. 1020-art. 1021 C. civ. anterior.

Rezoluțiunea contractului

este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând

în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior

încheierii contractului.

Instanța nu poate

schimba din oficiu obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanta susținând

acest demers și după invocarea excepției de către pârâta SC E. SA, Filiala București.

Prin urmare, solicitarea

reclamantei în sensul rezoluțiunii contractului de asociere de tip joint venture

este inadmisibilă, instanța admițând excepția invocată și respingând în acest temei

acțiunea principală.

În ceea ce privește

cererea reconvențională formulată de pârâta SC S.S. SRL, s-a reținut că prin acest

demers s-a solicitat să se constate că la data de 5 octombrie 2010 a încetat, ca

efect al denunțării de către administratorul judiciar, actul adițional din 8

decembrie 2010 la contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010 cu consecința

pierderii dreptului de leader al asocierii de către pârâta SC E. SA, Filiala București

în raporturile cu SC A.G. SA.

Instanța a constatat

că administratorul judiciar al pârâtei SC S.S. SRL, în temeiul dispozițiilor

art. 86 din Legea nr. 85/2006, a trimis notificarea din 4 octombrie 2012, de denunțare

a actului adițional la contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010.

Potrivit acestui

text de lege, art. 86 lit. b), actul respectiv se consideră denunțat la data notificării

denunțării de către administratorul/lichidatorul judiciar.

Prin urmare, odată

realizat acest demers, instanța doar constată intervenirea unei cauze legale de

încetare a actului adițional la contractul de joint venture, cu consecința directă

a faptului că pârâta SC E. SA, Filiala București nu mai îndeplinește atribuții de

leader al asocierii, astfel încât beneficiarul SC A.G. SA nu mai poate efectua plățile

în contul acestei părți, în calitate de leader al asocierii, ci fiecărei părți,

proporțional cu obligațiile asumate prin contractul de asociere.

De remarcat este

faptul că actul adițional la contractul de asociere a modificat clauza referitoare

doar la leader-ul asocierii, celelalte clauze contractuale rămânând neschimbate,

astfel încât, înlăturarea acestei dispoziții lasă asocierea fără un lider desemnat,

fiecare parte la contractul de asociere având dreptul să încaseze în mod direct

de la beneficiar cota care i se cuvine, fără a mai fi reprezentat de alt asociat.

Curtea de Apel

Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, a respins

excepția lipsei de interes al reclamantei SC A.G. SA.

A admis apelurile

formulate de pârâtele SC E. SA, Filiala București și SC A.G. SA împotriva sentinței

nr. 7 din 22 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă,

în contradictoriu cu intimata reclamantă SC P.S. SRL și intimata pârâtă SC S.S.

SRL, societate în insolvență, reprezentată prin R.C.I.S. SPRL, pe care a schimbat-o

în parte, în sensul că a respins cererea reconvențională formulată de SC S.S.

SRL. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit prevederilor

art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 „în situația în care instanța judecătorească

învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că

în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul

legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente,

dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu”.

În cauză, textul

nu își găsește aplicarea cu privire la timbrajul acțiunii introductive, deoarece

contractul de asociere a cărui rezoluțiune s-a cerut nu este evaluabil în bani,

având acest caracter doar contractul de execuție lucrări în vederea încheierii căruia

s-a constituit asocierea.

Curtea a respins

ca nefondată excepția lipsei de interes a pârâtei SC A.G. SA, reținând că interesul

în exercitarea unei căi de atac se justifică în măsura în care hotărârea îi este

prejudiciabilă părții care o declară și că în speță, pârâta SC A.G. SA a fost parte

în procesul desfășurat în fața instanței de fond și, potrivit considerentelor sentinței

pronunțate în primă instanță, obligațiile asumate de aceasta prin contractul de

execuție lucrări au fost modificate, stabilindu-se că beneficiarul SC A.G. SA nu

mai poate efectua plățile în contul acestei părți, a SC E. SA, Filiala București,

în calitate de leader al asocierii, ci fiecărei părți, proporțional cu obligațiile

asumate prin contractul de asociere, modificare pe care SC A.G. SA o consideră contrară

prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009.

Pe fondul apelurilor,

s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., întrucât

în cauză nu a fost atacată soluția dată acțiunii introductive, controlul judiciar

al instanței s-a limitat numai la soluția pronunțată de tribunal cu privire la cererea

reconvențională, referitoare la denunțarea de către administratorul judiciar al

SC S.S. SRL a actului adițional din 8 decembrie 2010 la contractul de asociere joint

venture din 29 martie 2010, contract prin care SC E. SA, Filiala București, SC

P.S. SRL și SC S.S. SRL s-au asociat pentru a participa la licitația organizată

de SC A.G. SA în vederea realizării unei lucrări de reabilitare și extindere a rețelelor

de distribuție apă și canalizare menajeră în Municipiul Târgu Jiu.

SC S.S. SRL este

parte în actul adițional a cărui denunțare a invocat-o, este chiar persoana în a

cărei procedură de insolvență s-a uzat de prevederile art. 86 din Legea nr. 85/2006,

astfel încât justifică interesul promovării cererii reconvenționale, argumentele

aduse de către SC E. SA, Filiala București în sprijinul acestei excepții vizând,

în realitate, temeinicia cererii.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că, potrivit principiului înscris în art. 969 C. civ., contractele

legal încheiate, mutuus consensus, se pot revoca prin consimțământul mutual, mutuus

dissensus, sau din cauze autorizate de lege, denunțare unilaterală.

S-a reținut că

denunțarea unilaterală, adică revocarea contractelor prin manifestarea de voință

a unei singure părți, poate avea loc doar atunci când legea autorizează o asemenea

măsură și că art. 86 din Legea nr. 85/2006 prevede un astfel de caz și că denunțarea

înseamnă încetarea raporturilor contractuale pentru viitor, neavând efect retroactiv,

astfel încât nu determină restituirea prestațiilor deja executate și nici modificarea

drepturilor sau obligațiilor stabilite prin contract.

În speță, actul

adițional a cărui denunțare s-a invocat vizează doar clauza contractuală referitoare

la leader-ul asocierii și, respectiv, la scrisoarea de garanție de bună execuție,

astfel că în acest caz, nu se tinde la încetarea contractelor, ci la modificarea

raporturilor contractuale.

Prin urmare, administratorul

judiciar al SC S.S. SRL nu vizează denunțarea contractului, ci modificarea clauzelor

acestuia, respectiv modificarea leader-ului, indiferent dacă în locul SC E. SA,

Filiala București leader al asocierii ar deveni SC P. SRL ori nu ar mai exista un

leader, iar beneficiarul ar vira prețul lucrărilor direct către executanți. Această

modificare nu poate avea loc, însă, decât pe cale convențională, prin acordul părților

contractante, și nicidecum prin voința unei singure părți.

Potrivit art.

7.1 din contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, asocierea se reziliază

de drept în cazul în care angajatorul a retras, anulat sau declarat nul și neavenit

contractul de executare lucrări, dar în cauză s-a constatat că SC A.G. SA a notificat

rezilierea contractului de execuție lucrări din 29 martie 2010 începând cu data

de 22 septembrie 2012, conform notificării și că la aceeași dată a încetat și contractul

de asociere joint venture din 29 martie 2010, astfel încât nu se mai pune problema

denunțării acestui din urmă contract ori a modificării clauzelor sale la data de

5 octombrie 2012, la inițiativa administratorului judiciar al SC S.S. SRL.

Curtea de Apel

Craiova a reținut că, după încetarea celor două contracte, indiferent care dintre

părți a intrat în insolvență, care dintre acestea este prejudiciată prin încetarea

raporturilor contractuale, cine a încasat și folosit avansul și apoi prețul din

contractul de execuție a lucrărilor, stabilirea cantității, calității și termenelor

de efectuare a lucrărilor, precum și determinarea plăților efectuate sau datorate

către executanți sunt apărări ce exced cauzei de față, urmând a face obiectul desocotirii

părților în raport de drepturile și obligațiile asumate prin contractul de asociere,

respectiv prin contractul de execuție lucrări.

Împotriva deciziei

nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a

civilă, a declarat recurs reclamanta SC P. SRL Târgu-Jiu, întemeiat pe art. 304

pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea

recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelurilor pârâtelor și menținerea

ca legală a sentinței instanței de fond.

În criticile formulate,

recurenta reclamantă a susținut în esență următoarele:

- Hotărârea este

nelegală sub aspectul soluționării excepției lipsei de interes al SC A.G. SA în

declararea apelului, față de faptul că în speță contractul de execuție lucrări încheiat

între SC A.G. SA și consorțiul constituit prin contractul de asociere joint venture

din 29 martie 2010 a fost reziliat începând cu data de 22 septembrie 2012, chiar

de către aceasta, situație în raport de care denunțarea actului adițional la contractul

de asociere făcut de administratorul judiciar al SC S.S. SRL la 5 octombrie 2012,

nu mai prezintă interes, cu atât mai mult cu cât SC A.G. SA nu și-a respectat obligațiile

contractuale, realizând volumul cel mai redus al lucrărilor dintre asociații consorțiului,

fapt dovedit de înscrisurile din dosar.

Prin neexecutarea

scrisorii de garanție emisă de Banca I.E.R.E. SA, în termen, pentru garantarea avansului

de 3.468.505,80 RON, s-a urmărit recuperarea acestuia integral numai de SC E.

SA Filiala București, în condițiile în care lucrările au fost efectuate exclusiv

de societatea sa și de SC S.S. SRL, pe cheltuiala lor din credite bancare.

A arătat că tocmai

refuzul SC A.G. SA de a accepta la plată situațiile de lucrări executate a determinat

administratorul judiciar R.C.I.S. SPRL să denunțe actul adițional la contractul

de asociere și să ceară constatarea încetării acestuia, pentru a cere plata contravalorii

acestora numai în contul societății în insolventă.

Decizia pronunțată

de instanța de apel este nelegală și sub aspectul soluționării în fond a apelurilor

pârâtelor, întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 20 și art. 86 din

Legea nr. 85/2006, în raport de care administratorul judiciar nu putea să denunțe

numai actul adițional la contractul de asociere joint venture, în condițiile în

care înscrisurile din dosar fac dovada că în executarea contractului de lucrări

din 29 martie 2010 și actului adițional la acesta, SC E. SA a încasat și și-a însușit

avansul de 3.468.505,80 RON, ca lider al consorțiului, sumă pe care nu a distribuit-o

proporțional cu procentul de asociere, la dosar existând suficiente dovezi.

În acest sens.

Se arată că societatea

sa a fost de acord ca plata lucrărilor efectiv executate și neachitate să fie făcută

în mod direct către fiecare asociat, dată fiind starea de insolvență a SC S.S.

SA și că dispozițiile art. 86 din Legea nr. 85/2006 au fost interpretate greșit

de instanță în sensul că administratorul judiciar este îndreptățit prin lege să

denunțe contractul în tot și nu actul adițional prin care se modifica o clauză contractuală.

Analizând recursul

declarat de reclamanta SC P. SRL Târgu-Jiu împotriva deciziei nr. 301/2014 din 19

iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, din perspectiva

criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului

de legalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Critica prin care

recurenta a susținut că decizia instanței de apel este nelegală sub aspectul soluționării

excepției lipsei de interes al SC A.G. SA în declararea apelului, nu poate fi primită,

avându-se în vedere că interesul în exercitarea unei căi de atac se justifică în

măsura în care hotărârea îi este prejudiciabilă părții care o declară, că în speță

pârâta SC A.G. SA a fost parte în procesul desfășurat în litigiul de față și că,

potrivit considerentelor sentinței pronunțate în primă instanță, obligațiile asumate

de aceasta prin contractul de execuție lucrări au fost modificate, stabilindu-se

că beneficiarul SC A.G. SA nu mai poate efectua plățile în contul acestei părți,

a SC E. SA, Filiala București, în calitate de leader al asocierii, ci fiecărei părți,

proporțional cu obligațiile asumate prin contractul de asociere, modificare pe care

SC A.G. SA o consideră contrară prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor Publice

nr. 3055/2009.

Nefondată este

și susținerea recurentei conform căreia decizia pronunțată de instanța de apel este

nelegală sub aspectul soluționării în fond a apelurilor pârâtelor, pentru încălcarea

dispozițiilor art. 20 și art. 86 din Legea nr. 85/2006, în raport de care administratorul

judiciar nu putea să denunțe numai actul adițional la contractul de asociere joint

venture, știut fiind că, potrivit principiului înscris în art. 969 C. civ., contractele

legal încheiate, mutuus consensus, se pot revoca prin consimțământul mutual, mutuus

dissensus, sau din cauze autorizate de lege, denunțare unilaterală.

Ca urmare, denunțarea

unilaterală, adică revocarea contractelor prin manifestarea de voință a unei singure

părți, poate avea loc doar atunci doar când legea autorizează o asemenea măsură

și înseamnă încetarea raporturilor contractuale pentru viitor, neavând efect retroactiv,

astfel că nu determină restituirea prestațiilor deja executate și nici modificarea

drepturilor sau obligațiilor stabilite prin contract.

Astfel, se constată

că în mod just a reținut instanța de apel că art. 86 din Legea nr. 85/2006 prevede

un astfel de caz, de autorizare a revocării unilaterale a contractelor, dar că textul

în cauză autorizează, numai denunțarea unilaterală a contractelor, nicidecum doar

a unora dintre clauzele contractelor întrucât, în acest din urmă caz, nu se tinde

la încetarea contractelor, ci la modificarea raporturilor contractuale.

În speță, actul

adițional a cărui denunțare s-a invocat vizează doar clauza contractuală referitoare

la leader-ul asocierii și, respectiv, la scrisoarea de garanție de bună execuție.

Cum administratorul

judiciar af SC S.S. SRL nu a urmărit denunțarea contractului, ci modificarea clauzelor

acestuia, respectiv modificarea leader-ului, indiferent dacă în locul SC E. SA,

Filiala București leader al asocierii ar deveni SC P. SRL, ori nu ar mai exista

un leader, iar beneficiarul ar vira prețul lucrărilor direct către executanți, se

reține că o astfel de modificare nu poate fi făcută decât prin acordul părților

contractante, pe cale convențională și nicidecum prin voința unei singure părți.

De altfel, potrivit

art. 7.1 din contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, asocierea

se reziliază de drept în cazul în care angajatorul a retras, anulat sau declarat

nul și neavenit contractul de executare lucrări.

Or, în cauză se

constată că întrucât SC A.G. SA a notificat rezilierea contractului de execuție

lucrări din 29 martie 2010 începând cu 22 septembrie 2012, la aceeași dată a încetat

și contractul de asociere joint venture din 29 martie 2010, astfel că nu se mai

pune problema denunțării acestui din urmă contract ori a modificării clauzelor sale

la data de 5 octombrie 2012, la inițiativa administratorului judiciar al SC

S.S. SRL.

În ceea ce privește

susținerile recurentei cu privire la care dintre părți a intrat în insolvență, care

dintre acestea sunt prejudiciate prin încetarea raporturilor contractuale, cine

a încasat și folosit avansul și apoi prețul din contractul de execuție a lucrărilor,

stabilirea cantității, calității și termenelor de efectuare a lucrărilor, precum

și determinarea plăților efectuate sau datorate către executanți, aspecte dovedite

de înscrisurile din dosar, după încetarea celor două contracte, este de reținut

că acestea sunt apărări ce exced cauzei de față și vizează aspecte de netemeinicie,

ce nu pot face obiectul prezentului recurs, odată cu abrogarea art. 304 pct. 11

C. proc. civ.

Pentru toate considerentele

anterior reținute, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL.

Târgu-Jiu împotriva deciziei nr. 301/2014 din 19 iunie 2014, pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Târgu-Jiu împotriva deciziei nr. 301/2014

din 19 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2015.