ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2695/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 8743/2013 din 29 noiembrie

2013, Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat cererea de

chemare în judecată formulată de reclamanții D.O.M. și D.A., în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Culturii, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 1 C.

proc. civ. și art. 10 alin. (1) teza a II-a și art. 2 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 se instituie competența curților de apel de a soluționa litigiile cu

privire la actele administrative emise de autoritățile publice centrale, iar în

speță reclamanții contestă refuzul nejustificat al pârâtului, autoritate

centrală, de a le recunoaște salariul într-un anumit cuantum și de a emite

ordin de salarizare în acest sens.

Tribunalul a reținut

că instanța competentă de a soluționa acțiunea formulată de reclamant este Curtea

de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, iar din punct de vedere

teritorial, conform prevederilor alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004,

dat fiind că reclamanții s-au adresat tribunalului în a cărui rază teritorială

se găsește domiciliul unuia dintre reclamanți și nu celui de la sediul pârâtei,

s-a considerat că acesta a făcut o opțiune pentru instanța în a cărei

circumscripție domiciliază, competența de soluționare a cauzei fiind declinată

în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr.

42/2014 din 11 februarie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii

formulată de reclamanții D.O.M. și D.A., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Culturii, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios

administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competență și a

înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru a hotărî asupra conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, curtea a reținut că reclamanții din prezenta cauză sunt funcționari

publici, iar prin acțiunea introductivă aceștia au solicitat, în esență,

acordarea unor drepturi salariale restante, derivate din exercitarea funcției

de manager și că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost

stabilit de reclamanți, se circumscrie noțiunii de raport de serviciu,

salarizarea fiind o componentă a acestuia.

Curtea a apreciat că,

potrivit O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcționarului public denumit

manager public, coroborat cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999,

astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013 (publicată în M.

Of. la data de 12 februarie 2013) și având în vedere că acțiunea introductivă a

fost formulată la data de 21 mai 2013, deci ulterior datei de 15 februarie 2013

când a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013, litigiile ce privesc raportul de

serviciu al funcționarului public sunt de competența secțiilor de contencios

administrativ și fiscal al Tribunalelor.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 pct. 2 C. proc. civ.,

Curtea de Apel Craiova a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin acțiunea promovată,

reclamanții D.O.M. și D.A. au solicitat ca instanța să constate că salariul

pentru funcția de manager public în cadrul Ministerului Culturii este în

cuantum de 4.233 lei, să oblige pârâtul Ministerul Culturii la emiterea

ordinului prin care să se menționeze că salariul reclamanților este în cuantum

de 4.233 lei și să oblige pârâtul să achite reclamanților, cu titlul de

drepturi salariale restante, diferența dintre salariul primit efectiv de la

numirea în funcția de manager public și salariul la care reclamanții erau

îndreptățiți conform dispozițiilor legale.

Înalta Curte constată

că în mod corect a reținut Curtea de Apel Craiova că reclamanții din prezenta

cauză sunt funcționari publici, iar prin acțiunea introductivă aceștia au

solicitat, în esență, acordarea unor drepturi salariale restante, derivate din

exercitarea funcției de manager.

Obiectul cererii de

chemare în judecată, astfel cum a fost stabilit de reclamanți, se circumscrie

noțiunii de raport de serviciu, salarizarea fiind o componentă a acestuia.

Astfel, competența

materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii

speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici

și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

Deoarece acțiunea

introductivă a fost formulată la data de 21 mai 2013, deci ulterior datei de 15

februarie 2013 când a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013, în speță se aplică

dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate

prin art. IV din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora: "cauzele care au ca

obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției

de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor

pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Astfel, potrivit

prevederilor O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcționarului public denumit

manager public, coroborate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 în

forma actuală, litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al

funcționarului public sunt de competența secțiilor de contencios administrativ

și fiscal ale tribunalelor.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135

alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții D.O.M. și D.A. și pe pârâtul

Ministerul Culturii în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 6 iunie 2014.

Procesat de GGC - CL