ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3833/2015

Decizia nr. 3833/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 441 din 23 iunie 2015, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 342 din 2 septembrie 2015 a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei până la soluționarea acestuia și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, competentă să soluționeze conflictul. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Olt.-Secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul prin acțiunea promovată în prezenta cauză, deși solicită expres anularea actului nr. 1016 din 27 martie 2014 emis de Ministerul Culturii cu consecința revocării demisiei sale și reintegrarea în funcția deținută anterior, respectiv director executiv al Direcției pentru Cultură și plata drepturilor salariale corespunzătoare actualizate, majorate și indexate cu indicele de inflație la data plății efective.

Actul nr. 1016 din 27 martie 2014 emis de Ministerul Culturii reprezintă o adresă prin care reclamantul este încunoștințat că ministrul culturii a luat act de demisia sa prin Ordinul nr. 32 din 17 februarie 2014, acesta fiind actul administrativ ce a avut ca efect încetarea raportului de serviciu al reclamantului.

În raport de obiectul acțiunii Înalta Curte constată că, în cauză, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici astfel cum a modificat prin art. IV din capitolul I, secțiunea 2 din Legea nr. 2/2013, derogatorii de la regula generală de determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, statuată prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, care dispun:

„Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul Ministerul Culturii în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2015.