ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1104/2015

Decizia nr. 1104/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate;

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/3/2014 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., C. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 1367/2012 a D. București, în sensul admiterii contestației și anulării deciziei iar, în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la soluționarea contestației și obligarea acestuia la plat sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că prin Decizia nr. 1367/2012 a D. București a fost sancționat cu mustrare conform art. 15 și art. 20 Regulamentul organizării și desfășurării activității comisiilor de disciplină.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație la B., care nu a fost însă soluționată nici până în prezent. În aceste condiții a arătat că se impune obligarea pârâtului la soluționarea contestației sale.

În drept, reclamantul a înțeles să invoce dispozițiile art. 411, art. 448, art. 451 Legea nr. 95/2006, art. 97 alin. (2), art. 115, și art. 116 Statutul medicilor, art. 29-32 din Regulamentul organizării și desfășurării activității comisiilor de disciplină, Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 06 august 2014 sub nr. x/54/2014, reclamantul E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții F. - G. Craiova, anularea, în parte, a Ordinului ministrului Justiției nr. 2414/C din 13 august 2013 emis în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2013, anularea Deciziei directorului G. Craiova nr. 188 din 03 septembrie 2013 emise în baza Ordinului ministrului Justiției nr. 2414/C din 13 august 2013, reîncadrarea pe funcția de șef birou I - prevenirea criminalității în mediul penitenciar, funcție deținută anterior punerii în aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2013, obligarea pârâților la plata în solidar a unor despăgubiri reprezentând diferența dintre drepturile salariale care mi s-ar fi cuvenit (aferente funcției de șef birou I - prevenirea criminalității) și drepturile salariale efectiv încasate (aferente funcției de execuție în care am fost numit ca efect al actelor administrative contestate), drepturile salariale majorate și indexate calculate de la data de 13 august 2013 până la data reîncadrării efective pe funcția de șef birou I - prevenirea criminalității în mediul penitenciar, obligarea pârâților la întocmirea fișei postului pentru funcția de Șef birou pentru Prevenirea Criminalității și Terorismului funcția de execuție precum și obligarea pârâților la plata, în solidar,a cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență;

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 413/2013 din 19 noiembrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova în judecarea în primă instanță a prezentei cauze având ca obiect acțiunea formulată de reclamantul E., în contradictoriu, cu pârâții F., G. Craiova și, în consecință a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că potrivit art. 4 din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici se modifică în sensul următor „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”

Așadar, susține instanța, indiferent de rangul autorității sau instituție publice emitente a actului contestat, în materia funcționarilor publici, competența de soluționare a litigiilor aparține tribunalului.

În plus, instanța a avut în vedere că actul principal care a determinat promovarea de către reclamant a prezentului proces este Decizia directorului G. Craiova nr. 188 din 03 septembrie 2013, care este un act emis de o autoritate publica locală, iar în speță, nu sunt incidente prevederi legale speciale care sa stabilească o competenta de judecata specială.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 144/2015 din 27 ianuarie 2015, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și trimite cauza Înaltei Curți de Casație si Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență și a suspendat cauza privind pe reclamantul E., în contradictoriu cu pârâții F., G. Craiova, până la pronunțarea regulatorului de competență.

În esență, Tribunalul Dolj, a reținut că acțiunea privește anularea unui act emis de o autoritate centrală, precum Ordinul nr. 2414/2013, act care nu vizează direct raportul de serviciu al vreunui funcționar, ci doar acesta a avut un efect asupra raportului de serviciu al unui funcționar, raport care însă este clarificat printr-un act administrativ ulterior, astfel că nu se poate extinde competența reglementată de art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Argumente de fapt și de drept relevante;

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

În cauza de față se constată că, prin cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamantul E. în contradictoriu cu pârâții F., G. Craiova a solicitat anularea în parte a Ordinului ministrului Justiției nr. 2414/C din 13 august 2013, a Deciziei directorului G. Craiova nr. 188 din 03 septembrie 2013 emise în baza Ordinului ministrului Justiției nr. 2414/C din 13 august 2013, reîncadrarea pe funcția deținută anterior punerii în aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2013, plata în solidar a unor despăgubiri reprezentând diferența dintre drepturile salariale care mi s-ar fi cuvenit (aferente funcției de șef birou I - prevenirea criminalității) și drepturile salariale efectiv încasate (aferente funcției de execuție în care am fost numit ca efect al actelor administrative contestate), drepturi salariale majorate și indexate calculate de la data de 13 august 2013 până Ia data reîncadrării efective pe funcția de șef birou I - prevenirea criminalității în mediul penitenciar precum și obligarea pârâților să întocmească fișa postului în concordanță cu prevederile legale, după caz:pentru funcția de șef birou pentru Prevenirea Criminalității și Terorismului (funcție de conducere) în situația admiterii în tot sau în parte a petitului nr 1 al acțiunii;- pentru funcția de ofițer principal I, (funcție de execuție) în situația respingerii petitului nr 1 al acțiunii;

În raport cu obiectul litigiului, (funcționari publici (Legea nr. 188/1999) - eliberare din funcție), sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. 4 din Legea nr. 2/2013, coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 95 C. proc. civ.:

„Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”

Mai mult decât atât, așa cum a reținut și Curtea de Apel Craiova,

trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că

Decizia Directorului G. Craiova nr. 188 din 03 septembrie 2013 este un act emis de către o autoritate publică locală, iar în speță, nu sunt incidente prevederi legale speciale care să stabilească o competenta de judecata specială.

Î

n consecință, având în vedere considerentele arătate anterior și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul E. în contradictoriu cu pârâții F., G. Craiova în favoarea Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ  și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2015.