ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.06.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2015

HOTĂRÂRE
04.06.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

1.1. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3.900 din 6 decembrie

2013, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta U.A.T. județul

Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P., prin care solicită anularea Notei

nr. 40519 din 22 mai 2013 de propunere spre respingere a pretențiilor

beneficiarului U.A.T. județul Vâlcea, transmisă cu Notificarea din 5 iunie

2013, înregistrată la Consiliul Județean Vâlcea în data de 11 iunie 2013,

precum și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia și decontarea

sumelor fără aplicarea corecției financiare.

1.2. Calea de atac

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta U.A.T. județul Vâlcea, invocând

prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe

a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, apreciind că în

conținutul acesteia sunt inserate doar apărările intimatului-pârât, fără să se

motiveze concret în ce constă încălcarea prevederilor art. 11 alin. (7) din

H.G. nr. 925/2006, cu modificările ulterioare.

Astfel, în mod

greșit, a reținut că autoritatea contractantă a solicitat prin Fișa de date a

achiziției, pct. V.4.5. informații despre subcontractanți, ca cerință minimă

obligatorie, prezentarea de către aceștia a Certificatului constatator și a

Certificatului unic de înregistrare (C.U.I.)., pentru că nu se poate vorbi de o

cerință minimă obligatorie pentru a fi incidente prevederile sus-menționate,

având în vedere că solicitarea acestor acte nu era prevăzută în legislație ca

cerință restrictivă, invocând Ordinul președintelui A.N.R.M.A.P. nr. 509/2011.

În opinia recurentei,

nu se poate susține că la data întocmirii fișei de date a achiziției publice

autoritatea contractantă ar fi încălcat prevederile legale.

În concluzie, a

apreciat că solicitarea Certificatului constatator și a Certificatului unic de

înregistrare pentru eventualii subcontractanți nu a reprezentat un criteriu de

calificare și nici un criteriu restrictiv în documentația de atribuire, pentru

operatorii economici, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

1.3. Procedura de

examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit

potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a

fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii

de ședință din data de 3 decembrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Totodată, completul

de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C.

proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 11

februarie 2015.

considerentele Înaltei Curți potrivit prevederilor art. 498 și 499 din Noul C.

proc. civ.

2.1. Recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

2.2. Din actele și

lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă, în calitate de autoritate

contractantă, a încheiat Contractul de servicii de dirigenție de șantier din 25

noiembrie 2011 (ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011), cu SC

A.B.S. SRL, fiind beneficiara Contractului de finanțare nerambursabilă din 22

aprilie 2011, SMIS 3079 pentru proiectul "Reabilitare și modernizare DJ

648 Ionești-Olanu - Limita județului Olt, Km. 0+000 - Km. 8+900 și construirea

a două poduri din beton armat, județul Vâlcea".

Organele de control

din cadrul A.M.P.O.R - M.D.R.A.P. au aplicat o corecție de 5% în urma

analizării Cererii de rambursare nr. 3 la Contractul de servicii din 2011,

reținând ca neregulă încălcarea prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr.

925/2006, constând în inserarea în fișa de date a achiziției la pct. V.4.5.

informații privind subcontractanții, ca cerințe minime obligatorii, prezentarea

de date despre subcontractanți: certificatul constatator și CUI, soluție

confirmată de instanța de fond prin sentința recurată.

În recursul formulat,

așa cum s-a arătat la pct. 1.2., recurenta a susținut că instanța de fond a

reținut, în mod greșit, că autoritatea contractantă a solicitat prin Fișa de

date a achiziției la pct. V.4.5. informații despre subcontractanți, ca cerință

minimă obligatorie, prezentarea Certificatului constatator și a CUI, ca fiind o

cerință restrictivă, din moment ce au fost depuse șapte oferte, care au fost

declarate ca fiind admisibile.

Potrivit prevederilor

art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, "autoritatea contractantă nu are

dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii

subcontractanți, dar resursele materiale și umane ale subcontractanților

declarați se iau în considerare pentru partea loc de implicare în contractul

care urmează să fie îndeplinit dacă sunt prezentate documente relevante în

acest sens".

Pe de altă parte,

potrivit art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă

putea solicita prezentarea de către ofertant a părții/părților din contract pe

care urmează să le subcontracteze și datele de recunoaștere a subcontractanților

propuși.

Or, în cauză,

autoritatea contractantă a impus ca cerință prezentarea certificatului

constatator și CUI de către subcontractanți, ceea ce excede informațiilor

necesare identificării operatorilor economici care urmează să fie subcontractanți,

fiind o încălcare a prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2011 și

art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel fiind, în mod

judicios, a apreciat instanța de fond existența neregulii constatate de

organele de control și legalitatea măsurii de corecție financiară pentru cele 2

facturi: din 17 septembrie 2012 și, respectiv, din 5 noiembrie 2012, în valoare

totală de 528,76 RON, reprezentând 5% din valoarea Contractului de servicii de

dirigenție de șantier din 25 noiembrie 2011.

În concluzie,

recursul va fi respins ca nefondat, sentința și actele administrative atacate

fiind legale și temeinice.

Respinge recursul

declarat de U.A.T. județul Vâlcea împotriva Sentinței nr. 3.900 din 6 decembrie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2015.

Procesat de GGC - N

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-02-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 318/2017
corecției financiare stabilite prin Nota de constatare din 06 decembrie 2013 în prevederile art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 14/2013 și a suportării acesteia de la bugetul de stat. Prin sentința civilă nr. 546 din 27 februarie 2015, Curtea de
ÎCCJ 2016-12-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3415/2016
Decizia nr. 3415/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios adm
ÎCCJ 2018-10-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3073/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contenci
ÎCCJ 2018-05-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2010/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII
ÎCCJ 2021-01-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 490/2021
casare, a admis acțiunea formulată de reclamantul Județul Vâlcea -Consiliul Județean Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice -Serviciul de Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Euro
Sursă