ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Circumstanțele cauzei
1.1. Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3.900 din 6 decembrie
2013, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta U.A.T. județul
Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P., prin care solicită anularea Notei
nr. 40519 din 22 mai 2013 de propunere spre respingere a pretențiilor
beneficiarului U.A.T. județul Vâlcea, transmisă cu Notificarea din 5 iunie
2013, înregistrată la Consiliul Județean Vâlcea în data de 11 iunie 2013,
precum și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia și decontarea
sumelor fără aplicarea corecției financiare.
1.2. Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta U.A.T. județul Vâlcea, invocând
prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
În motivarea căii de
atac, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe
a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, apreciind că în
conținutul acesteia sunt inserate doar apărările intimatului-pârât, fără să se
motiveze concret în ce constă încălcarea prevederilor art. 11 alin. (7) din
H.G. nr. 925/2006, cu modificările ulterioare.
Astfel, în mod
greșit, a reținut că autoritatea contractantă a solicitat prin Fișa de date a
achiziției, pct. V.4.5. informații despre subcontractanți, ca cerință minimă
obligatorie, prezentarea de către aceștia a Certificatului constatator și a
Certificatului unic de înregistrare (C.U.I.)., pentru că nu se poate vorbi de o
cerință minimă obligatorie pentru a fi incidente prevederile sus-menționate,
având în vedere că solicitarea acestor acte nu era prevăzută în legislație ca
cerință restrictivă, invocând Ordinul președintelui A.N.R.M.A.P. nr. 509/2011.
În opinia recurentei,
nu se poate susține că la data întocmirii fișei de date a achiziției publice
autoritatea contractantă ar fi încălcat prevederile legale.
În concluzie, a
apreciat că solicitarea Certificatului constatator și a Certificatului unic de
înregistrare pentru eventualii subcontractanți nu a reprezentat un criteriu de
calificare și nici un criteriu restrictiv în documentația de atribuire, pentru
operatorii economici, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii
atacate iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
1.3. Procedura de
examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit
potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a
fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii
de ședință din data de 3 decembrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc.
civ.
Totodată, completul
de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C.
proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 11
februarie 2015.
Soluția și
considerentele Înaltei Curți potrivit prevederilor art. 498 și 499 din Noul C.
proc. civ.
2.1. Recursul este
nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
2.2. Din actele și
lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă, în calitate de autoritate
contractantă, a încheiat Contractul de servicii de dirigenție de șantier din 25
noiembrie 2011 (ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011), cu SC
A.B.S. SRL, fiind beneficiara Contractului de finanțare nerambursabilă din 22
aprilie 2011, SMIS 3079 pentru proiectul "Reabilitare și modernizare DJ
648 Ionești-Olanu - Limita județului Olt, Km. 0+000 - Km. 8+900 și construirea
a două poduri din beton armat, județul Vâlcea".
Organele de control
din cadrul A.M.P.O.R - M.D.R.A.P. au aplicat o corecție de 5% în urma
analizării Cererii de rambursare nr. 3 la Contractul de servicii din 2011,
reținând ca neregulă încălcarea prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr.
925/2006, constând în inserarea în fișa de date a achiziției la pct. V.4.5.
informații privind subcontractanții, ca cerințe minime obligatorii, prezentarea
de date despre subcontractanți: certificatul constatator și CUI, soluție
confirmată de instanța de fond prin sentința recurată.
În recursul formulat,
așa cum s-a arătat la pct. 1.2., recurenta a susținut că instanța de fond a
reținut, în mod greșit, că autoritatea contractantă a solicitat prin Fișa de
date a achiziției la pct. V.4.5. informații despre subcontractanți, ca cerință
minimă obligatorie, prezentarea Certificatului constatator și a CUI, ca fiind o
cerință restrictivă, din moment ce au fost depuse șapte oferte, care au fost
declarate ca fiind admisibile.
Potrivit prevederilor
art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, "autoritatea contractantă nu are
dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii
subcontractanți, dar resursele materiale și umane ale subcontractanților
declarați se iau în considerare pentru partea loc de implicare în contractul
care urmează să fie îndeplinit dacă sunt prezentate documente relevante în
acest sens".
Pe de altă parte,
potrivit art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă
putea solicita prezentarea de către ofertant a părții/părților din contract pe
care urmează să le subcontracteze și datele de recunoaștere a subcontractanților
propuși.
Or, în cauză,
autoritatea contractantă a impus ca cerință prezentarea certificatului
constatator și CUI de către subcontractanți, ceea ce excede informațiilor
necesare identificării operatorilor economici care urmează să fie subcontractanți,
fiind o încălcare a prevederilor art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2011 și
art. 45 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.
Astfel fiind, în mod
judicios, a apreciat instanța de fond existența neregulii constatate de
organele de control și legalitatea măsurii de corecție financiară pentru cele 2
facturi: din 17 septembrie 2012 și, respectiv, din 5 noiembrie 2012, în valoare
totală de 528,76 RON, reprezentând 5% din valoarea Contractului de servicii de
dirigenție de șantier din 25 noiembrie 2011.
În concluzie,
recursul va fi respins ca nefondat, sentința și actele administrative atacate
fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de U.A.T. județul Vâlcea împotriva Sentinței nr. 3.900 din 6 decembrie
2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 iunie 2015.
Procesat de GGC - N