ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
L
a data de 10 aprilie 2012,
s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea acțiunea formulată de reclamanții L.D.G.
și L.E., împotriva deciziei din 31 martie 2011 a Colegiului medicilor Vâlcea, Comisia
locală de disciplina și a deciziei din 16 martie 2012, a Colegiului medicilor
din România, Comisia superioara de disciplină, solicitând anularea acestora ca fiind
netemeinice și nelegale.
Prin sentința civilă
nr.
2453
din 9 aprilie 2013 Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a admis
excepția lipsei
calității procesuale active și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanții
L.D.G. și L.E. în contradictoriu cu pârâtele Comisia locala de disciplina a Colegiului
medicilor Vâlcea și Comisia superioara de disciplina a Colegiului medicilor din
România.
Împotriva acestei soluții
reclamanții L.D.G. și L.E., prevalându-se de prerogativa conferită prin dispozițiile
art. 20 din Legea nr. 554/2004, au promovat înlăuntrul termenului legal recurs,
care a fost trimis spre soluționare, urmare a admiterii cererii de strămutare, Curții
de Apel Brașov, secției de contencios administrativ și fiscal.
Prin
decizia nr. 2131/R din 19 septembrie 2014, Curtea de Apel Brașov a r
espins recursul declarat
de recurenții reclamanți L.D.G. și L.E. împotriva sentinței nr. 2453 din 9
aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, pe care a menținut-o.
Împotriva deciziei
nr. 2131/
R din 19 septembrie 2014 a Curții de Apel Brașov
au declarat recurs
L.D.G. și L.E.
Examinând sentința atacată
în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurenți,
precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul
este inadmisibil, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispozițiile
art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată
sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate
și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
În conformitate cu dispozițiile
C. proc. civ., în prezent sunt instituționalizate mai multe căi de atac a hotărârilor
judecătorești, și anume apelul, recursul, contestația în anulare, revizuirea și
recursul în interesul legii.
C. proc. civ. reglementează
în Titlul V, Capitolul I recursul (art. 299-art. 316), cale extraordinară de atac,
iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului.
Conform dispozițiilor
art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în
apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate
jurisdicționale sunt supuse recursului.
Rezultă astfel, că hotărârea
atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit dispozițiilor
citate, pot fi atacate cu recurs.
În cauză hotărârea recurată
este irevocabilă și în consecință, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării
unui nou recurs.
Prin urmare, nu există
posibilitatea de a se declara recurs împotriva unei hotărâri date în recurs și aceasta
deoarece în temeiul art. 377 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, hotărârile date în
recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.
În aceste condiții, în
raport cu dispozițiile art. 299 alin. (1)
C. proc. civ.
,
Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de L.D.G. și L.E. împotriva deciziei nr. 2131/R din 19 septembrie 2014 a Curții
de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 7 mai 2015.