ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2237/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 iunie 2015, sub nr. 2396/1/2015, petentul A.G. a formulat, în contradictoriu cu intimații A.V., C.M., A.P., A.P.A., A.O.C. și A.M. contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 525 din 11 iunie 2015. pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. În motivare, petentul a arătat că prin decizia mai sus menționată a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 446 din 34 mai 2035, pronunțată de Curtea de Apei Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. 7412/105/2014. Contestatorul a arătat că în anul 2007 a promovat o acțiune ce a avut ca obiect dezbaterea succesiunii de pe urma bunicilor săi, A.N.

și A.A. și, ulterior, a mătușii sale, S.H. Deși cauza a urmat toate fazele procesuale, inclusiv căile extraordinare de atac, a susținut că soluția prin care a fost tranșat litigiul este nelegală, întrucât situația de fapt dedusă judecății a fost stabilita în baza unor înscrisuri care relevă aspecte ce nu corespund realității. În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 525 din 11 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7412/105/2014/a1, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 446 din 14 mai 2015 a Curții de Apei Ploiești, declarată de contestatorul A.G., în contradictoriu cu intimații A.V., C.M., A.P., A.P.A., A.O.C.

și A.M. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apei Ploiești a reținut că motivele contestației în anulare sunt nefondate, în raport de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., pe care petentul le-a apreciat ca fiind incidente în cauză. Astfel, a considerat că nu poate fi vorba de o eroare materială a instanței de recurs când a omis să cerceteze unui din motivele de modificare sau de casare, întrucât petentul nu a indicat aceste motive. Prin urmare, a arătat că, în mod corect, instanța de recurs a apreciat că recursul este nul. Analizând excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: În cauză, contestația în anulare a fost formulată împotriva Deciziei nr. 525 din 11 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

În raport de această situație și având în vedere faptul că norma de competență aplicabilă în cauză pentru determinarea soluționării acesteia este de ordine publică, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc, în mod imperativ, introducerea contestației în anulare la instanța a cărei hotărâre se atacă. Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, precum și faptul că, în cauză, instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu contestație în anulare este Curtea de Apel Ploiești, singura în măsură sa-și retracteze propria hotărâre, competența de soluționare a contestației în anulare revine acestei instanțe. Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 158 alin. (3) coroborat cu art. 319 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a contestației în anulare, formulată de contestatorul A.G. împotriva Deciziei civile nr. 525 din 11 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2015. Procesat de GGC - NN