ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2168/2015

Asupra cererii de revizuire de față, constată

următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 964/C din 26 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a

admis acțiunea precizată formulată de reclamantul Sindicatul Liber C.E. Roman,

în numele și pentru membrii săi de sindicat A.G., A.A. ș.a. în contradictoriu

cu pârâta SC E.C. SA București și, în consecință, a fost obligată pârâta să

plătească salariaților reprezentați de sindicatul reclamant:

- diferența dintre drepturile salariale

rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare,

prevăzuți în Anexa nr. 1 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate,

având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază

minim brut pe țară garantat în plată de 670 RON și salariile încasate de

aceștia pentru perioada 26 februarie 2011 - 31 decembrie 2011, în cuantum

actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății,

precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau

plătite și până la data plății efective;

- diferența dintre drepturile salariale

rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare,

prevăzuți în Anexa nr. 1 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate,

având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază

minim brut pe țară garantat în plată de 700 RON și salariile încasate de

aceștia pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 31 ianuarie 2013, în cuantum

actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății,

precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau

plătite și până la data plății efective;

- diferența dintre drepturile salariale

rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare,

prevăzuți în Anexa nr. 1 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate,

având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază

minim brut pe țară garantat în plată de 750 RON și salariile încasate de

aceștia pentru perioada 1 februarie 2013 - 22 aprilie 2013, în cuantum

actualizat în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății,

precum și dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau

plătite și până la data plății efective.

S-a luat act de renunțarea la judecarea

cererii formulate de sindicatul reclamant în numele și pentru membrul său

C.M.F.

Prin Decizia nr. 162 din 25 martie 2015,

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a admis apelul formulat de pârâta S.C.

E.C. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 964/C din 26 iunie 2014 pronunțată de

Tribunalul Neamț.

A schimbat în tot hotărârea apelată, în

sensul că a respins acțiunea, ca nefondată.

La data de 28 aprilie 2015, pe rolul Curții

de Apel Bacău a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de reclamantul

Sindicatul Liber C.E. Roman împotriva Decizia nr. 162 din 25 martie 2015,

invocând în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, revizuentul a arătat că decizia

a cărei anulare o solicită este potrivnică altor două decizii pronunțate

anterior de către instanțe în cauze similare, în contradictoriu cu pârâta SC

E.C. SA, încălcând autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri.

Au fost invocate Sentința civilă nr. 1.204

din 23 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova, confirmată prin Decizia civilă nr.

2.908 din 16 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, precum și

Sentința civilă nr. 3.397 din 11 aprilie 2013 a Tribunalului Teleorman,

confirmată prin Decizia civilă nr. 321 din 21 ianuarie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel București.

Prin Decizia nr. 616 din 24 iunie 2015,

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a

cererii de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Liber C.E. Roman

împotriva Deciziei nr. 162 din 25 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I

civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de dispozițiile

art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 23 iulie 2015, dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar la termenul din

13 octombrie 2015, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției

inadmisibilității cererii de revizuire, ce va fi analizată cu prioritate, în

temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ.:

Revizuentul Sindicatul Liber C.E. Roman a

solicitat instanței anularea Deciziei nr. 162 din 25 martie 2015 a Curții de

Apel Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata SC E.C. SA, în

temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care

deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare,

pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat

a primei hotărâri.

S-a susținut că decizia a cărei anulare se

cere este în contradicție cu alte decizii ale unor instanțe de apel (Curtea de

Apel Ploiești și Curtea de Apel București), pronunțate în pricini similare

(drepturi salariale), în privința altor salariați, cauze soluționate în

contradictoriu cu aceeași intimată.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3)

C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, întrucât

pentru a fi incidentă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se cer

a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să fie vorba despre

hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi

fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla

identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost

pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a

doua cauză, să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a

fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță.

Or, câtă vreme în ipoteza susținută de

revizuent se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale

instanțelor pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor

părți ce sunt salariați ai aceleiași intimate, nu se poate obține anularea

deciziei instanței de apel, întrucât practica neunitară nu poate fi remediată

pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ.

Pentru situația descrisă nu este întrunită

cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la

care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, față de cel

anterior și a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.

Instituirea normei de la art. 509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru

judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce

înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un "apel

deghizat", de natură a permite rejudecarea cauzei, pentru simplul fapt că

"există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni",

constantă a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de

ex.), în Cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va

respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicalul

Liber C.E. Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Liber C.E. Roman împotriva

Deciziei nr. 162 din 25 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la

comunicare, la completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

octombrie 2015.

Procesat de GGC - N