ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2439/2014

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Caras Severin la data de 3 martie 2014, sub nr. 700/115/2014, reclamantul Sindicatul Liber I.F.T.E.-C.F.R. din cadrul Sucursalei Regionale de Electrificare Timișoara, în numele și pentru membrii acestuia, printre care și numitul C.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC Electrificare C.F.R. S.A., obligarea acesteia la plata diferenței dintre drepturile salariate rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare, cuprinși în Anexa nr. l din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în raport cu salariul de bază minim brut pe țară de 670 RON, garantat în plată, conform art. l din H.G.

nr. 1193 din 24 noiembrie 2010 și drepturile salariale efectiv plătite în perioada 01 februarie 2011-31 decembrie 2011, actualizate cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, cu dobânzile aferente; plata deferenței dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor sociale, cuprinși în aceeași Anexă a Contractului individual de muncă, în raport cu salariul de bază minim brut pe țară de 700 RON, garantat în plată, conform art. l din H.G.

nr. 1225 din 14 decembrie 2011, și drepturile salariale efectiv plătite în perioada 01 ianuarie 2012-31 ianuarie 2013, actualizate cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, inclusiv dobânda legală aferentă; acordarea diferenței dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea acelorași coeficienți de ierarhizare, pentru perioada cuprinsă între 01 februarie 2013-31 martie 2013, în raport cu salariul de bază minim brut pe țară garantat de 750 RON, conform art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 23 din 22 ianuarie 2013 și drepturile salariate efectiv plătite în intervalul raenționat, actualizate cu indicele de inflație aplicat de ia data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și a dobânzii legale aferente; să elibereze adeverințe salariatului în care sa fie menționate drepturile salariale cuvenite perioadelor mai sus menționate, astfel după cum acestea au rezultat în urma recalculării, în raport de salariul minim brut amintit anterior, în funcție de perioadele arătate; să stabilească și să vireze contribuția aferentă pensiei, în vederea recalculării punctului acesteia, cu cheltuieli de judecată. În motivare, reclamantul a menționat că angajații pârâtului sunt semnatarii contractului individual de muncă pe anii 2010-2011, 2011-2012 și 2012-2013, act care nu poate să stipuleze drepturi salariale mai mici față de cele stabilite prin H.G.

nr. 1193 din 24 noiembrie 2010, H.G. nr. 1225 din 14 decembrie 2011 și H.G. nr. 23 din 22 ianuarie 2013. În caz contrar, clauzele neconforme actelor normative mai sus menționate, se înlocuiesc, de drept, cu dispozițiile acestora. Așa fiind, pârâtul avea obligația de a calcula și acorda angajaților drepturile salariale aferente perioadelor de timp cuprinse între 01 februarie 2011-31 decembrie 2011, 01 ianuarie 2012-31 ianuarie 2013 și 01 februarie 2013-31 martie 2013, având ca baze de pornire clasa 1 de salarizare din contractul colectiv de muncă (anexa 1), respectiv sumele de 670 RON, 700 RON și 750 RON lunar. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiata pe dispozițiile art. 37, 38, 160, 164, 166, 229 C. muncii, art. 28 din Legea nr. 62/2011, art. l din H.G.

nr. 1193 din 24 noiembrie 2010, art. l din H.G. nr. 1225 din 14 decembrie 2011, art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 23 din 22 ianuarie 2013 și Anexele nr. 1 și 2 la Contractul colectiv de muncă încheiat îa nivel de unitate. Prin sentința civilă nr. 705 din 26 mai 2014, Tribunalul Caraș-Severin a disjuns acțiunea formulată de Sindicatul Liber IFTE C.F.R. Caransebeș în numele reclamanților B.C.A., F.P., D.I.M., P.B., C.L., G.P.O.D., B.M.R. și P.R.C. și a dispus formarea de dosare noi, prorogând în ceea ce îi privește pe reclamanții mai sus menționați discutarea excepției necompetenței teritoriale. Cererea formulată în numele reclamantului C.L. a fost înregistrată sub nr. 1643/115/2014.

Prin sentința civilă nr. 787 din 6 iunie 2014 a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, pronunțată de completul specializat, conflicte de muncă și asigurări sociale, în urma admiterii excepției necompetenței materiale a acestei instanțe, invocate din oficiu, s-a dispus declinarea cauzei, în vederea soluționării, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția litigii de muncă. În motivare, s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 158 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 269 C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum și de faptul că domiciliul reclamantului C.L. este în localitatea Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți, instanța competentă material și funcțional să judece litigiul este Tribunalul Mehedinți, secția litigii de muncă.

La rândul său, prin sentința nr. 2856 din 2 iulie 2014, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Caras Severin și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu rezolvarea acestuia. Pentru a decide astfel, instanța a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată constă într-un conflict de muncă privind plata unor drepturi salariale. Totodată, Tribunalul a stabilit că, în raport de prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii, coroborate cu cele ale art. 269 alin. (2) din același act normativ, acțiunile civile având ca obiect soluționarea conflictelor de muncă se îndreaptă la instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau sediul, după caz.

Așa fiind, având în vedere că, în cauză, cererea de chemare în judecată a fost introdusă de Sindicatul Liber 1FTE-C.F.R., Caransebeș, din cadrul Sucursalei Regionale de Electrificare Timișoara, în numele și pentru membrii acestuia și, întrucât dispozițiile art. 28 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 62/2011 stipulează că aceste organizații au dreptul de a promova în justiție orice acțiune prevăzută de lege, s-a reținut că este competentă teritorial să soluționeze pricina instanța situată în localitatea în care se află sediul reclamantului, respectiv Tribunalului Caras Severin. În motivarea sentinței, instanța a făcut trimitere și la decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, în care s-a statuat că instanța competentă teritorial să soluționeze conflictele de muncă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte va reține că, in speță, competența soluționării cauzei în primă instanță, revine Tribunalului Caraș-Severin, pentru considerentele ce succed: În speță, cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 3 martie 2014, prin care se urmărește valorificarea drepturilor salariale ale numitului C.L., angajat al pârâtei SC Electrificare C.F.R. SA, a fost promovată de Sindicatul Liber IFTE-C.F.R., din cadrul Sucursalei Regionale de Electrificare Timișoara. În raport de pretenția dedusă judecății, litigiul de față izvorăște dintr-un conflict de muncă, acțiunea civilă fiind întemeiată și pe dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, care au acordat calitate procesuală activă organizațiilor sindicale în promovarea oricărei acțiuni prevăzute de lege, inclusiv de a formula cereri injustiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Prin decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, cu referire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, în prezent abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social, s-a statuat că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor săi, iar instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. Astfel, în determinarea competenței teritoriale privind soluționarea litigiului dedus judecății, în care sindicatul are calitate procesuală activă, se va ține cont de sediul acestuia, care, în speță, se află în Caransebeș, str. N.B., jud. Caras Severin, localitate aflată în circumscripția Tribunalului Caras Severin, În considerarea acestor argumente, competența soluționării acțiunii revine Tribunalului Caras Severin.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2014.