ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2089/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2089/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând, în
condițiile art 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de
față:
Prin decizia civilă nr. 520 din 10 aprilie
2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de pârâta
Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA - Sucursala Centrul Regional
de Exploatare, întreținere și Reparații CF Craiova, în contradictoriu cu
reclamanții B.A., C.I.C., D.L., D.I., G.N., I.F., I.I., I.M., L.F., M.P., M.T.,
P.N., P.M.I., P.V., P.R.G., P.I., P.D., D.P., S.F., S.C.V., T.V., T.C., V.M.,
Z.V. și Z.M.C., iar Sentința civilă nr. 2334 din 25 septembrie 2013, pronunțată
de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și
contencios administrativ și fiscal - Complet specializat pentru litigii de
muncă și asigurări sociale, a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii
reclamanților ce a avut ca obiect obligarea pârâtei să plătească fiecărui
reclamant diferențele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea
coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare și categoriei
profesionale la salariul de bază minim brut de 670 lei, conform Anexei 1 din
Contractul Colectiv de Muncă la nivel unitate pe anul 2011 - 2012 și drepturile
salariale efectiv plătite, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 31 decembrie
2011, în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1193 din 24 noiembrie 2010, precum și
diferențele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului
de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare și categoriei profesionale la
salariul de bază minim brut de 700 lei, conform Anexei 1 din Contractul
Colectiv de Muncă la nivel unitate pe anul 2012 - 2013 și drepturile salariale
efectiv plătite, pentru perioada 01 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2012, în
temeiul art. 1 din H.G. nr. 1225 din 14 decembrie 2011, sume care vor fi actualizate
cu rata inflației la data plății efectuate, la care se adaugă și dobânda
legală.
Împotriva acestei
decizii au formulat cerere de revizuire reclamanții, întemeiată pe dispozițiile
art. 509 alin. (1) pct 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii,
revizuenții au susținut că decizia a cărei anulare o solicită este
contradictorie cu hotărâri date de instanțe de același grad, încălcând
autoritatea de lucru judecat, deoarece prin aceste hotărâri s-a dat câștig de
cauză reclamanților, salariați în alte societăți decât cea intimată, în acțiuni
ce au avut același temei juridic, sens în care au anexat cererii următoarele
decizii civile:
- Decizia civilă nr.
397 din 27 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost
respins apelul formulat pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar
Călători CFR Călători SA - Sucursala Transport Feroviar Călători Craiova, în
contradictoriu cu reclamanții B.I., M.M., Ș.M., P.S., S.J., Ș.M., T.I., Z.F.,
A.M., B.C., O.A., M.C.G., B.S., D.A., C.P., S.P., S.M., împotriva Sentinței
civile nr. 2264 din 18 august 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția
conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Complet
specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost
admisă acțiunea reclamanților ce a avut ca obiect obligarea pârâtei să
plătească fiecărui reclamant diferențele dintre drepturile salariale rezultate
din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare
și categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 670 lei, conform
Anexei 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel unitate pe anul 2011 - 2012
și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 31
decembrie 2011, în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1193 din 24 noiembrie 2010,
precum și diferențele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea
coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare și categoriei
profesionale la salariul de bază minim brut de 700 lei, conform Anexei 1 din
Contractul Colectiv de Muncă la nivel unitate pe anul 2012 - 2013 și drepturile
salariale efectiv plătite, pentru perioada 01 ianuarie 2012 - 31 decembrie
2012, în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1225 din 14 decembrie 2011, sume care vor
fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, la care se adaugă și
dobânda legală.
- Decizia civilă nr.
6589 din 13 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, prin care a
fost admis recursul declarat de reclamantul D.V.M., în contradictoriu cu pârâta
Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA -
Sucursala Transport Feroviar de Călători Craiova, iar Sentința civilă nr. 3003
din 27 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost schimbată în sensul
admiterii acțiunii reclamantului ce a avut ca obiect obligarea pârâtei să
plătească reclamantului diferențele salariale dintre cele încasate și cele
cuvenite cu luarea în calcul a salariului minim brut de 670 lei prevăzut de
H.G. nr. 1193/2010 și cele efectiv încasate pentru activitatea desfășurată în
anul 2011 și cu luarea în calcul a salariului minim brut de 700 lei prevăzut de
H.G. nr. 1225/2011 și cele efectiv încasate pentru activitatea desfășurată în
anul 2012, diferențe ce vor fi actualizate cu coeficientul de devalorizare a
monedei naționale pe perioada dintre data nașterii dreptului și data plății
efective și vor fi purtătoare de dobânzi legale, calculate de la data
pronunțării prezentei decizii până la data plății efective.
- Decizia nr. 2908
din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a
fost respins recursul formulat pârâta SC E. CFR SA, în contradictoriu cu
reclamantul Sindicatul C.E. Ploiești, împotriva Sentinței civile nr. 1204 din
23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost admisă
acțiunea reclamantului ce a avut ca obiect obligarea pârâtei să plătească
fiecărui reclamant diferențele dintre drepturile salariale rezultate din
aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare și
categoriei profesionale la salariul de bază minim brut de 670 lei, conform
Anexei 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel unitate pe anul 2011 - 2012
și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01 ianuarie 2011 - 31
decembrie 2011, în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1193 din 24 noiembrie 2010,
precum și diferențele dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea
coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare și categoriei
profesionale la salariul de bază minim brut de 700 lei, conform Anexei 1 din
Contractul Colectiv de Muncă la nivel unitate pe anul 2012 - 2013 și drepturile
salariale efectiv plătite, pentru perioada 01 ianuarie 2012 - 31 decembrie
2012, în temeiul art. 1 din H.G. nr. 1225 din 14 decembrie 2011, sume care vor
fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, la care se adaugă și
dobânda legală.
De asemenea,
revizuenții au invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu
privire la practica neunitară a instanțelor judecătorești.
Intimata a depus
întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire și,
în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Înalta Curte a
reținut cauza în pronunțare asupra tardivității și admisibilității cererii de
revizuire, în raport de prevederile art. 511 alin. (3) pct. 8 și art. 513 alin.
(3) C. proc. civ.
Analizând, cu
prioritate, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, prin prisma
prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea nu
îndeplinește cerințele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed:
Revizuentul a
solicitat instanței anularea Deciziei civile nr. 520 din 10 aprilie 2014 a
Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Compania
Națională de Căi Ferate "CFR" SA - Sucursala Centrul Regional de
Exploatare, Întreținere și Reparații CF Craiova, în temeiul dispozițiilor art.
509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei
căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri
definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,
care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
S-a susținut că
decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu alte decizii ale
instanțelor de apel (Curtea de Apel București, Curtea de Apel Craiova, Curtea
de Apel Ploiești), pronunțate în pricini similare (drepturi bănești), în
privința altor salariați, cauze soluționate în contradictoriu cu alte pârâte.
În aplicarea
dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că
revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidența teza de la art.
509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite
condiții, care nu se verifică în cauză.
Astfel, este necesar
să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente
decisive ori decizorii sunt contradictorii, condiție ce rezultă din
dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.; hotărârile să fi fost pronunțate
în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți,
obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același
proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi
invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu
fi fost analizată de cea dintâi instanță.
Dacă în manifestarea
sa de excepție procesuală, care corespunde efectului negativ, autoritatea
lucrului judecat este de natură să oprească o a doua judecată, nu tot astfel se
întâmplă atunci când, acest efect al hotărârii judecătorești se manifestă
pozitiv; efectul pozitiv al autorității de lucru judecat se impune într-un al
doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior
între aceleași părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Or, câtă vreme în
prima ipoteză susținută de revizuenți, se afirmă o pretinsă contrarietate între
hotărâri definitive/irevocabile ale instanțelor de apel/recurs (Curtea de Apel
București, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Ploiești), pronunțate în
cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți ce sunt salariați ai
altor pârâte, revizuenții nu pot obține anularea deciziei instanței de apel,
întrucât practica neunitară a instanțelor nu poate fi remediată pe calea unei
cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art 509 alin. (1) pct. 8 C.
proc. civ.; pentru situația descrisă, nu este întrunită cerința ca hotărârile
să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice
tripla identitate de părți, obiect și cauză, față de cel anterior și a cărui
autoritate de lucru judecat se invocă a fi fost o încălcată.
Remediul practicii
neimitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, la acest
moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi
lipsite de orice finalitate în privința situației revizuentului, întrucât art.
517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluțiile se pronunță numai în interesul
legii și nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu
privire la situația părților din acele procese.
Scopul reglementării
cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu
este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și
pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat,
prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu
se verifică în speță.
Pe de altă parte,
contrar celor susținute de revizuenți, instituirea normei de la art. 509 alin.
(1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării autorității
de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice,
ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un
apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplu fapt că
"există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni",
constantă a junsprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de
ex.), în Cama Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009.
Față de cele ce
preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 520 din 10 aprilie 2014 a
Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuenții B.A., cu
domiciliul în Roșiorii de Vede str. D., județul Teleorman, C.I.C., cu
domiciliul în Roșiorii de Vede str. D., județul Teleorman, D.L., cu domiciliul
în Roșiorii de Vede str. A., județul Teleorman, D.I., cu domiciliul în comuna
Peretu județul Teleorman, G.N., cu domiciliul în comuna Peretu județul
Teleorman, I.F., cu domiciliul în Roșiorii de Vede str. S., județul Teleorman,
I.I., cu domiciliul în Roșiorii de Vede str. D., județul Teleorman, I.M., cu
domiciliul în comuna Vedea, str. M., județul Teleorman, L.F., cu domiciliul în
comuna Măldăeni județul Teleorman, M.P., cu domiciliul în Roșiorii de Vede str.
B., județul Teleorman, M.T., cu domiciliul în comuna Vedea sat Meri, județul
Teleorman, N.M.M., cu domiciliul în comuna Măldăieni, județul Teleorman, P.N.,
cu domiciliul în Roșiorii de Vede str. I., județul Teleorman, P.M.I., cu
domiciliul în comuna Peretu, județul Teleorman, P.V., cu domiciliul în Roșiorii
de Vede str. D., județul Teleorman, P.R.G., cu domiciliul în Roșiorii de Vede
str. R., județul Teleorman, P.I., cu domiciliul în comuna Troianul, județul
Teleorman, P.D., cu domiciliul în comuna Drăgănești de Vede, județul Teleorman,
D.P., cu domiciliul în Roșiorii de Vede str. L., județul Teleorman, S.F., cu
domiciliul în comuna Peretu județul Teleorman, S.C.V., cu domiciliul în comuna
Olteni str. G., județul Teleorman, T.V., cu domiciliul în comuna Peretu județul
Teleorman, T.C., , cu domiciliul în comuna Scrioaștea județul Teleorman, V.M.,
cu domiciliul în comuna Scrioaștea sat Brebina județul Teleorman, Z.V., cu
domiciliul în comuna Peretu județul Teleorman, Z.M.C., cu domiciliul în
Roșiorii de Vede, str. D., județul Teleorman, prin avocat D.E., având sediul
profesional în Roșiorii de Vede, str. C., jud. Teleorman, în contradictoriu cu
intimata Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA - Sucursala
Centrul Regional de Exploatare, întreținere și Reparații CF Craiova, având CUI
X, cu sediul în Craiova, str. D., județul Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 27 iunie 2014.
Procesat
de GGC - NN