ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2158/2015

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava la data de 6 martie 2015, revizuenții R.C.A., R.A.E. și R.A.G., în

contradictoriu cu intimați Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Mihăileni,

Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor Botoșani, O.R., C.V. și C.E. au solicitat, în temeiul dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 75 din 23 februarie 2014

a Tribunalului Botoșani, prin care s-a dispus respingerea recursurilor declarate

de revizuenți și de Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Mihăileni

împotriva Sentinței civile nr. 2.099 din 18 noiembrie 2014 a Judecătoriei

Dorohoi.

Prin Decizia nr. 36

din 1 aprilie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de revizuenții R.C.A., R.A.E. și R.A.G.

împotriva Deciziei nr. 75 din 23 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul

Botoșani în Dosarul nr. 3768/222/2012*.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că din cuprinsul cererii de revizuire, coroborat cu

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora obiect al

revizuirii îi pot constitui hotărârile care rezolvă fondul pretenției deduse

judecății, se poate deduce că hotărârea potrivnică Sentinței civile nr. 427 din

27 mai 2004 a Tribunalului Botoșani este Sentința civilă nr. 2.099 din 18

noiembrie 2014 a Judecătoriei Dorohoi.

Conform susținerilor

revizuenților ar exista contrarietate între cele două hotărâri, în aceste

condiții impunându-se "casarea Sentinței nr. 2.099 din 18 noiembrie 2014 a

Judecătoriei Dorohoi", urmând a se reține că ei sunt proprietarii

parcelelor de teren în litigiu.

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzută de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii

de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite,

dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație

executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se

prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația

anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât

prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului

judecat.

În cauză nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile legale enunțate,

întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini

diferite ca obiect și cauză, între persoane diferite, lipsind tripla identitate

prevăzută de lege.

Astfel, Sentința

civilă nr. 2.099/2014 a Judecătoriei Dorohoi (irevocabilă prin Decizia nr. 75

din 23 februarie 2015 a Tribunalului Botoșani) a fost pronunțată în Dosarul nr.

3768/222/2012* având ca obiect anulare titlu proprietate, punere în posesie și

eliberare titlu proprietate. Sentința civilă nr. 427 din 27 mai 2004 a

Tribunalului Botoșani (definitivă prin Decizia nr. 123/2009 a Curții de Apel

Suceava și irevocabilă prin Decizia nr. 64/2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție) a fost pronunțată în Dosarul nr. 4639/C/2002, având ca obiect acțiune

întemeiată pe Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, Curtea de

Apel a constatat că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de

față nu se înscriu în ipoteza reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și,

ca urmare, cererea de revizuire este nefondată.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs revizuenții R.C.A., R.A.E. și R.A.G., invocând în

drept dispozițiile art. 513 alin. (5) și (6) din noul C. proc. civ. coroborate

cu prevederile art. 488 și art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

În motivarea

recursului, revizuenții au arătat că prin Sentința civilă nr. 427 din 27 mai

2004 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă și învestită cu titlu executoriu,

pronunțată în litigiul având ca obiect Legea nr. 10/2001, li s-au atribuit,

printre altele, parcelele cadastrale intravilane *** în suprafață totală de

25.487 mp.

În Dosarul nr.

3768/222/2012*, fără ca revizuenții să fie introduși în cauză, s-a pronunțat

Sentința civilă nr. 2.099/2014 a Judecătoriei Dorohoi, irevocabilă și învestită

cu titlu executoriu, prin care s-a atribuit reclamantei O.R. parcelele

cadastrale intravilane ***, în suprafață de 7.760 mp, atribuite revizuenților

prin Sentința nr. 427 din 27 mai 2004 - anterioară emiterii titlului

desființat.

Prin Dispoziția de

restituire nr. 87 din 5 august 2010 a Primăriei comunei Mihăileni s-a pus în

aplicare dispozitivul Sentinței nr. 427/2005 pronunțată de Tribunalul Botoșani,

definitivă și irevocabilă.

Având în vedere că

există autoritate de lucru judecat, recurenții au solicitat admiterea cererii

de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 75 din 23 februarie 2014 a

Tribunalului Botoșani, prin care s-a dispus respingerea recursurilor declarate

de revizuenți și de Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Mihăileni

împotriva Sentinței civile nr. 2.099 din 18 noiembrie 2014 a Judecătoriei

Dorohoi. Această hotărâre se impune a fi casată, dat fiind faptul că parcelele

menționate sunt proprietatea recurenților-revizuenți și au fost intabulate pe

numele proprietarilor de către O.C.P.I. Botoșani.

În prealabil, Înalta

Curte constată că recurenții-revizuenți R.C.A., R.A.E. și R.A.G. au invocat ca

temei de drept al recursului dispoziții din noul C. proc. civ.

Potrivit art. 24 din

noul C. proc. civ "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai

proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în

vigoare."

Noul C. proc. civ a

intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013. Însă, în cauză, ambele acțiuni

introductive formulate în dosarele în care au fost pronunțate hotărârile

judecătorești pretins potrivnice au fost înregistrate pe rolul instanțelor sub

imperiul vechiului C. proc. civ.

Astfel, cererea de

chemare în judecată formulată de reclamanții R.C.A., R.A.E. și R.A.G. a fost introdusă

pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 19 iulie 2002 și înregistrată sub

Dosarul nr. 4639/C/2002. Acțiunea promovată de reclamanta O.R. a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi la data de 21 noiembrie 2012, sub

Dosarul nr. 3768/222/2012*.

Drept urmare, în

cauză nu sunt incidente dispozițiile noului C. proc. civ. invocate de recurenți

(art. 513 alin. (5) și (6), art. 488 și art. 509 alin. (1) pct. 8), aplicabile

fiind prevederile C. proc. civ. în vigoare la momentul depunerii cererii de

chemare în judecată.

La termenul de

judecată din data de 13 octombrie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunțare

asupra excepției nulității recursului și, având în vedere dispozițiile art. 137

C. proc. civ., se va analiza cu prioritate această excepție.

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate a

hotărârii atacate, pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea

acestora.

Modificarea sau

casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în

condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

Potrivit legii, nu

orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii

recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de

recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor

critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs

invocat.

În speță, recurenții

R.C.A., R.A.E. și R.A.G. nu s-au conformat exigențelor cerute de art. 302

1

și art. 304 C. proc. civ., susținerile acestora nefiind structurate din punct

de vedere juridic. Criticile nu vizează motivarea reținută de Curtea de Apel

Suceava în decizia pronunțată.

Astfel, instanța de

revizuire a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată împotriva

Deciziei nr. 75 din 23 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Botoșani,

motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârile pretins a fi

contradictorii, poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză, între

persoane diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege.

Or, prin criticile

formulate în recurs, revizuenții nu s-au raportat la considerentele deciziei

atacate, prin care instanța de revizuire a reținut inexistența triplei

identități de obiect, cauză și părți și a constatat neîndeplinite cerințele

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, nu a fost respectată

obligația de a se indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul

hotărârii instanței de revizuire, iar pe de altă parte, modalitatea de

redactare a motivelor nu permite instanței de recurs să realizeze în condițiile

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în cazurile expres și limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Drept urmare,

întrucât recurenții au formulat susțineri ce nu vizează hotărârea atacată și

care nu au relevanță pentru motivele prevăzute de lege, Înalta Curte va aplica

sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de revizuenții R.C.A., R.A.E. și R.A.G. împotriva Deciziei nr. 36 din

data de 1 aprilie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2015.

Procesat de GGC - N