ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2088/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Panciu la data de 6 iunie 2014 sub nr. 2748/275/2014 reclamantul B.I. a

solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1349 C. civ., în contradictoriu cu

pârâtul M.C., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 15.000 lei, ca

urmare a tăierii de 16 copaci de esență conifer și foioase din pădurea aflată

în proprietatea reclamantului, situată în extravilanul comunei Soveja, fapt

recunoscut de către pârât în cadrul Dosarului penal nr. 285/II/2/2013 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu.

Prin Sentința nr.

1014 din 2 octombrie 2014 pronunțată în Dosar nr. 2748/275/2014 Judecătoria

Panciu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sector 1 București, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107

alin. (1) C. proc. civ. conform cărora cererea de chemare în judecată se

introduce la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul/sediul

pârâtul, în cauză acesta având domiciliul în București.

Prin Sentința nr.

7359 din 23 aprilie 2015 pronunțată în Dosar nr. 57065/299/2014 Judecătoria

Sector 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Panciu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că, având în

vedere că reclamantul a ales dintre două instanțe deopotrivă competente

teritorial, să-și îndrepte acțiunea la Judecătoria Panciu, iar pârâtul nu a

invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile art. 130 alin. (3) din

Noul C. proc. civ., instanța competentă în soluționarea cauzei este Judecătoria

Panciu, alegerea reclamantului neputând fi cenzurată de către instanță, ci doar

de către partea adversă, situație ce nu se regăsește în speță.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art.

135 alin. (7) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Panciu, pentru argumentele ce succed:

Competența

teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă

anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a

excepției de necompetență, respectiv, necompetența relativă poate fi invocată

numai de pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este

obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal

citate în fața primei instanțe (art. 130 alin. (3) din Noul C. proc. civ.).

Mai mult, potrivit

art. 130 alin. (4) din Noul C. proc. civ., în situația necompetenței de ordine

privată "partea care a tăcut cererea la o instanță necompetentă nu va

putea cere declinarea competenței". În această situație nici reclamantul,

după introducerea cererii de chemare în judecată, nu poate reveni asupra

alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În prezenta cauză,

instanța de judecată a fost învestită cu o acțiune personală în pretenții,

situație în care devin incidente atât normele ee reglementează competența

teritorială relativă, cât și cele care reglementează competența teritorială

alternativă.

Potrivit art. 116 din

Noul C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe

deopotrivă competente".

Pe de altă parte,

potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 din Noul C. proc. civ. ce reglementează

competența teritorială alternativă, "în afară de instanțele prevăzute la

art. 107 - 112, mai sunt competente ... instanța în a cărei circumscripție s-a

săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind

obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Or, așa cum s-a

arătat, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la piața sumei de 15.000

lei, ca urmare a tăierii de 16 copaci de esență conifer și foioase din pădurea

aflată în proprietatea reclamantului, situată în extravilanul comunei Soveja,

localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Panciu.

Prin alegerea făcută

de reclamanta Judecătoriei Panciu aceasta a devenit exclusiv competentă a

judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță

posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă, instanța de

judecată sesizată neputând să își decline competența din oficiu.

Aceasta deoarece

fiind vorba de o competență teritorială relativă, neinvocarea, de către pârât,

în condițiile art. 130 alin. (3) din Noul C. proc. civ., a excepției de

necompetență teritorială prezuma împrejurarea că părțile au convenit tacit la

prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate.

În atare situație,

norma de competență alternativă instituită de legiuitor pentru o mai bună

administrare a justiției, coroborată cu norma ce reglementează alegerea de

competență, determină ca instanța competentă teritorial a soluționa pricina să

fie Judecătoria Panciu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 octombrie 2015.

Procesat de GGC - CL