ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2088/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu la data de 6 iunie 2014 sub nr. 2748/275/2014 reclamantul B.I. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1349 C. civ., în contradictoriu cu pârâtul M.C., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 15.000 lei, ca urmare a tăierii de 16 copaci de esență conifer și foioase din pădurea aflată în proprietatea reclamantului, situată în extravilanul comunei Soveja, fapt recunoscut de către pârât în cadrul Dosarului penal nr. 285/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu. Prin Sentința nr. 1014 din 2 octombrie 2014 pronunțată în Dosar nr. 2748/275/2014 Judecătoria Panciu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc.

civ. conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul/sediul pârâtul, în cauză acesta având domiciliul în București. Prin Sentința nr. 7359 din 23 aprilie 2015 pronunțată în Dosar nr. 57065/299/2014 Judecătoria Sector 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că, având în vedere că reclamantul a ales dintre două instanțe deopotrivă competente teritorial, să-și îndrepte acțiunea la Judecătoria Panciu, iar pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile art. 130 alin. (3) din Noul C. proc.

civ., instanța competentă în soluționarea cauzei este Judecătoria Panciu, alegerea reclamantului neputând fi cenzurată de către instanță, ci doar de către partea adversă, situație ce nu se regăsește în speță. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (7) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu, pentru argumentele ce succed: Competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență, respectiv, necompetența relativă poate fi invocată numai de pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe (art. 130 alin. (3) din Noul C. proc.

civ.). Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) din Noul C. proc. civ., în situația necompetenței de ordine privată "partea care a tăcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declinarea competenței". În această situație nici reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată, nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente. În prezenta cauză, instanța de judecată a fost învestită cu o acțiune personală în pretenții, situație în care devin incidente atât normele ee reglementează competența teritorială relativă, cât și cele care reglementează competența teritorială alternativă. Potrivit art. 116 din Noul C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente". Pe de altă parte, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 din Noul C. proc.

civ. ce reglementează competența teritorială alternativă, "în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente ... instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă". Or, așa cum s-a arătat, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la piața sumei de 15.000 lei, ca urmare a tăierii de 16 copaci de esență conifer și foioase din pădurea aflată în proprietatea reclamantului, situată în extravilanul comunei Soveja, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Panciu. Prin alegerea făcută de reclamanta Judecătoriei Panciu aceasta a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă, instanța de judecată sesizată neputând să își decline competența din oficiu.

Aceasta deoarece fiind vorba de o competență teritorială relativă, neinvocarea, de către pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) din Noul C. proc. civ., a excepției de necompetență teritorială prezuma împrejurarea că părțile au convenit tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate. În atare situație, norma de competență alternativă instituită de legiuitor pentru o mai bună administrare a justiției, coroborată cu norma ce reglementează alegerea de competență, determină ca instanța competentă teritorial a soluționa pricina să fie Judecătoria Panciu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2015. Procesat de GGC - CL