ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 73 din 29 iunie 2015 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.G., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva Sentinței penale nr. 225 din 15 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 294/45/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea formulată de condamnatul C.G., acesta a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 225 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 294/45/2013 și suspendarea executării hotărârii de condamnare, rejudecarea cauzei și achitarea pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu.

În expunerea scrisă a motivelor cererii de revizuire, revizuentul a prezentat o analiză a modului de apreciere a probelor de către D.N.A - Serviciul Teritorial Iași, faptul că prin Sentința penală nr. 225 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 294/45/2013 s-a dispus achitarea sa și a expus motivele din aceasta, faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a reinterpretat probatoriul greșit și a dispus condamnarea.

Revizuentul a făcut referire la analiza probei cu înregistrările audio efectuate în cauză, pe care le-a contestat și a solicitat administrarea unei noi probe cu un alt raport de expertiză efectuat în cauză.

În conformitate cu disp. art. 459 C. proc. pen., instanța a analizat cererea formulată de revizuent, atașând Decizia penală nr. 389 din 20 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Sentința penală nr. 225 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, Dosarul nr. 294/45/2013 al Curții de Apel Iași și Dosarul nr. 132/P/2010 al D.N.A - Serviciul Teritorial Iași (conform adresei de înaintare).

S-a constatat că, deși cererea de revizuire a fost formulată în termen legal și de către o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 C. proc. pen., celelalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., examinate de instanță, nu sunt îndeplinite.

Pe cale de consecință, în conformitate cu disp. art. 459 alin. (7) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.G.

Împotriva Sentinței penale nr. 73 din 29 iunie 2015 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat apel revizuentul condamnat C.G., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței, apărătorul apelantului revizuent condamnat a susținut că în mod greșit a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, aceasta fiind întemeiată pe fapte și împrejurări noi. S-a arătat că motivarea hotărârii atacate este lapidară, solicitându-se admiterea apelului, desființarea sentinței Curții de Apel Iași și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice, urmând a se ține seama și de hotărârea de condamnare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la momentul soluționării cererii de revizuire neexistând la dosar motivarea acestei din urmă hotărâri.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele care urmează.

Revizuirea este calea extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile de judecată datorate necunoașterii de către instanța care a pronunțat hotărârea definitivă a unor fapte și împrejurări în raport de care aceasta nu corespunde legii.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza, a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul C.G. a invocat dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul existenței unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, făcând referire la concluziile unui raport de expertiză privitor la interceptările din mediul ambiental, care ar fi fost avute în vedere și de către Înalta Curte de Casație și Justiție în motivarea hotărârii de condamnare.

Înalta Curte reține că procedura de soluționare a cererii de revizuire presupune, în prealabil, potrivit dispozițiilor art. 456 C. proc. pen., analizarea admisibilității în principiu a acesteia, în cadrul analizei instanța trebuind să verifice în primul rând dacă hotărârea care face obiectul cererii de revizuire este o hotărâre definitivă prin care s-a soluționat fondul cauzei, după care urmează a fi analizate condițiile prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

Dispozițiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că pot fi supuse revizuirii hotărârile definitive, atât cu privire la latura civilă, cât și cu privire la latura penală a cauzei, din formularea textului legal rezultând faptul că sunt supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive prin care se soluționează conflictul de drept penal substanțial sau latura civilă provenită din infracțiune. Referitor la latura penală, sunt hotărâri prin care se soluționează conflictul de drept penal substanțial cele prin care instanța de judecată pronunță o soluție de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Verificând cererea de revizuire, instanța de fond a constatat că aceasta a fost formulată în termen legal, de către o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 C. proc. pen., nefiind însă îndeplinite celelalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.

La rândul său, Înalta Curte reține că motivele invocate de apelantul revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prin cererea de revizuire formulată solicitându-se de fapt reaprecierea probelor administrate în cauză.

Rezultă, așadar, că susținerile apelantului revizuent condamnat nu se încadrează în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire fiind temeinică și legală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge apelul declarat în cauză, ca nefondat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul condamnat C.G. împotriva Sentinței penale nr. 73 din 29 iunie 2015 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent condamnat la plata sumei de 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2015.

Procesat de GGC - CT