ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1021/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă nr. 1339 din 25

noiembrie 2011 Tribunalul Vâlcea, admițând contestația formulată de

contestatorii-expropriați T.V. și T.M., Tribunalul Vâlcea a anulat H.C.L. nr.

222 din 31 iulie 2009 și H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009 date de Municipiul

Râmnicu Vâlcea, în calitate de expropriator, prin organele sale de decizie și

execuție, fiind obligați intimații să acorde contestatorilor, alături de alte

persoane ale căror proprietăți au suportat aceeași măsură, despăgubiri pentru

terenurile expropriate conform centralizatorului la raportul de expertiză

întocmit de expertul tehnic S.Gh. și C.T., 28.875 euro, respectiv, 124.390 RON,

pentru 231 mp.

Împotriva sentinței,

la data de 6 ianuarie 2012, au formulat apel contestatorii, alături de alți

proprietari, toți prin reprezentant avocat M.V.

Prin Încheierea din 8

mai 2012 Curtea de Apel Pitești a constatat că se impune ca, în funcție de

cererile și apărările formulate de către fiecare dintre titularii dreptului de

proprietate, dar mai ales în funcție de starea de fapt distinctă a fiecărei

proprietăți să fie disjunse apelurile privind fiecare dintre aceste proprietăți

și să se formeze câte un dosar distinct.

În dosarul de față au

fost păstrate apelurile formulate de contestatorii T.V. și T.M. și, respectiv,

Municipiul Râmnicu Vâlcea, în ceea ce privește proprietatea acestuia.

Prin Decizia civilă

nr. 61 din 26 iunie 2012, Curtea, admițând apelurile formulate de contestatorii

T.V. și T.M. și intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar și Consiliul

Local, a constatat nulitatea sentinței, în limita ce-i privește pe apelanți și

a reținut cauza pentru judecata în fond, la același termen, încuviințând,

pentru contestator proba cu înscrisuri pe teza categoriei de folosință actuale

și a zonei de situare a terenului expropriat, precum și expertiză tehnică

judiciară, spre a se lămuri situația terenului din litigiu la momentul

exproprierii, suprafața întregii proprietăți a contestatorului din zona

afectată de expropriere, categoria de folosință la momentul exproprierii,

măsura care a fost afectată proprietatea prin suprafața preluată în domeniul

public, respectiv dacă restul rămas în proprietatea contestatorului va suporta

un spor de valoare prin lucrările de utilitate publică ce a generat

exproprierea.

Pentru a lua această

hotărâre, s-a reținut în fapt că, în minuta pronunțării, care se întocmește

imediat cu prilejul deliberării, lipsește semnătura judecătorului.

Această lipsă este

sancționată de lege cu nulitatea, lipsa nemaiputând fi, ca în cazul

exemplarelor originale ale hotărârii, acoperită prin semnarea ulterioară, față

de dispozițiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ.

Nesemnarea minutei

împiedică realizarea controlului judiciar în sensul verificării respectării

dispozițiilor imperative referitoare la pronunțarea hotărârii de către

judecătorul cauzei, situația fiind una din cele prevăzute de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ. în care, cuprinsă în mod expres în lege nulitatea, vătămarea se

presupune până la proba contrarie.

Cum actualele

dispoziții ale art. 297 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., nu mai permit

desființarea hotărârii și trimiterea ei spre rejudecare primei instanțe de

fond, soluția acesteia fiind dată asupra fondului pretențiilor, pricina a fost

reținută pentru soluționare asupra fondului contestației.

Prin aceeași decizie,

în judecarea fondului, a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare

care să stabilească despăgubirile cuvenite contestatorilor, reprezentând

valoarea reală a terenului expropriat rezultând din prețul cu care se vând în

mod obișnuit terenuri de același fel în Municipiul Râmnicu Vâlcea, la data

întocmirii raportului de expertiză precum și daunele aduse proprietarului, în

funcție de afectarea folosinței, pentru cazul în care nu se constată un spor de

valoare, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza.

Prin Decizia civilă

nr. 11 din 22 ianuarie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis

contestația formulată de contestatorii T.V. și T.M. și de intimatul Municipiul

Râmnicu Vâlcea prin primar și prin Consiliul Local împotriva Hotărârii nr. 110

din data de 6 septembrie 2010 privind exproprierea unui teren de 231 mp.

A modificat, în

parte, Hotărârea nr. 110 din 6 septembrie 2010 dată de intimat, în sensul că a

stabilit valoarea despăgubirilor datorate contestatorilor la 79 euro/mp, în

echivalent în lei, la data plății, respectiv un total de 11.249 euro din care,

deja s-a plătit, direct în contul bancar al proprietarilor, suma de 73.923,26

RON.

A obligat pe intimat

la plata către contestatori a sumei de 2.500 RON, cheltuieli de judecată, după

respingerea cererilor de suplimentare a onorariilor făcute de către experți.

A dispus eliberarea

onorariilor de câte 500 RON către experții K.S.I., M.M. și C.C.M.

Pentru a decide

astfel, Curtea a reținut că raportul de expertiză întocmit, având concluzii

comune pentru toți cei trei experți, a găsit, în funcție de criteriile fixate,

ținând cont de contracte autentificate, prezentate de către expropriator, câtă

vreme, proprietarul nu a identificat altele asemenea, valori de 63,16; 80,04;

93 euro metrul pătrat, pentru proprietăți cu caracteristici apropiate celei a

contestatorilor, de la care s-a făcut o estimare a valorii unității metrice de

80 euro metrul pătrat, fără a se motiva orientarea spre un preț mai apropiat de

cel identificat la nivelul anului 2012.

În aceste condiții,

instanța a considerat că prețul acceptabil se poate stabili ca o medie

aritmetică a celor 3 valori, ponderea având-o cele aferente unor proprietăți

similare, medie care s-a calculat a fi cea de 79 euro pe unitate (suma între

63,16 + 80,04 + 93 împărțită la 3), că valoarea astfel stabilită este cu mult

mai mare decât cea minim permisă de către birouri notariale pentru momentul de

referință, care este de 20 euro/mp, respectiv 90 RON/mp.

Așa fiind, Curtea a

constatat fondată contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 110 din 6

septembrie 2010 dată de Municipiul Râmnicu Vâlcea, Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004, în privința exproprierii, din proprietățile T.V. și T.M. a

unei suprafețe de 231 mp și a modificat-o, în sensul stabilirii valorii

despăgubirii contestatorului la cea de 80 euro/m

2

, în echivalent în

RON, la data plății efective, respectiv, un total de 4.000 euro, din care,

potrivit Ordinului de plată nr. 1448 din 15 decembrie 2010, deja s-a plătit, în

contul proprietarului, suma de 73.923,26 RON.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs contestatorii T.V. și T.M.,

solicitând modificarea în parte a deciziei atacate, în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs au susținut că valoarea despăgubirii stabilită de instanță,

de 11.249 euro, este rezultatul unei erori materiale, dat fiind faptul că la

valoarea de 79 euro/mp pentru terenul de 231 mp, valoarea despăgubirii trebuia

să fie de 18.249 euro.

De asemenea, în mod

greșit instanța de apel a reținut că din suma stabilită de intimată cu titlu de

despăgubiri, prin Hotărârea nr. 110 din 6 septembrie 2010 s-a plătit deja suma

de 73.923,26 RON.

Recurenții-contestatori

au menționat că au solicitat și îndreptarea hotărârii și că, în cazul în care

această cerere se admite, recursul rămâne fără obiect.

La 26 martie 2013,

înaintea primului termen de judecată, recurenții-contestatori au formulat

cerere de renunțare la recurs, arătând că prin pronunțarea încheierii de

îndreptare a erorii materiale recursul a rămas fără obiect.

Pricina a fost

suspendată la data de 21 noiembrie 2013 în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 13 februarie 2014 recurenții-contestatori au

formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, prin care au învederat că înțeleg

să renunțe la calea de atac a recursului, deoarece pretenția din recurs a fost

soluționată prin Încheierea din 19 martie 2014 a Curții de Apel Pitești.

Din verificările

făcute de instanță, în urma cererii de repunere pe rol formulată de

recurenții-contestatori, a rezultat ca la 19 martie 2013 Curtea de Apel

Pitești, secția I civilă, prin încheierea pronunțată în Dosarul nr.

527/46/2012, a admis cererea formulată de petenții T.V. și T.M. și a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurate în Decizia civilă nr. 11 din 22

ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în sensul

că valoarea despăgubirilor pentru teren este de 18.249 euro în loc de 11.249

euro, cum greșit s-a scris, din care reține ca plătită suma de 49.540,26 RON,

în loc de 73.923,26 RON, cum greșit s-a scris.

Potrivit

dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. (1) Reclamantul poate să renunțe oricând

la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. (4) Când părțile au

intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea

celeilalte părți.

Constatând

îndeplinită această cerință, în sensul că reclamanții au formulat cerere de

renunțare la judecată la data de 26 martie 2013 și apoi au reiterat-o la 13 februarie

2014, cu motivarea că pretenția din recurs a fost soluționată în procedura de

îndreptare a erorii materiale, în aplicarea dispozițiilor art. 246 alin. (2) C.

proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.

Renunțarea intervenind

în faza procesuală a recursului, adică după ce s-a intrat în dezbaterea

fondului, în aplicarea dispozițiilor art. 246 alin. (4) C. proc. civ., este

necesar acordul intimaților-pârâți.

În acest sens,

cererea de renunțare la judecată a fost comunicată intimaților, fără ca aceștia

să-și exprime opoziția. Așa fiind, constatând că pentru aceste termen,

intimații-pârâți au fost legal citați și că le-a fost comunicată cererea de

renunțare la recurs, Înalta Curte constată că învoirea acestora este tacită, absența

lor neputând constitui un impediment la consfințirea actului de dispoziție al

contestatorilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea

la judecata recursului declarat de contestatorii T.V. și T.M. împotriva

Deciziei civile nr. 11 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2014.

Procesat de GGC - LM