ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3310/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor dosarului, costată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din 04 februarie 2013, Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpaților:

- B.A.,  la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 13 noiembrie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probe biologice de la inculpat, de în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

- N.T.M., la pedepsele de:

- 600 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de dispozițiile art4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a) - art. 76 lit. e) C. pen.

- 2 ani și 10 luni pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a) - art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. d) și art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare și 600 lei amendă penală, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București a pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare, condamnatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția condamnatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei - săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare și nerespectarea măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina sa.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore în data de 12 noiembrie 2012.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea și strângerea, cu păstrarea de contra probe, a următoarelor cantități de droguri:

- 0,4 grame substanță conținând cocaină; 1,60 grame substanță conținând amfetamină și M.D.M.A.; 27 comprimate conținând amfetamină și M.D.M.A.; 11,15 grame pulbere și 1.600 comprimate conținând amfetamina și M.D.M.A. depuse la Direcția Cazier Judiciar cu dovezile din 31 octombrie 2012, din 15 noiembrie 2012, din 23 noiembrie 2012, din 23 noiembrie 2012;

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unei cutii metalice și a două castroane cu urme de amfetamina și M.D.M.A. depuse la Direcția Cazier Judiciar cu dovezi, ambele din data de 26 noiembrie 2012.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 1.150 lei de la inculpatul N.T.M. și a sumei de 210 lei de la inculpatul B.A.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 5 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și restituirea unui telefon și a unei cartele S.I.M. Vodafone către inculpatul N.T.M., respectiv a unui telefon marca Samsung, a două telefoane și a două cartele S.I.M. Vodafone către inculpatul B.A.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul N.T.M. la plata sumei de 5.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe inculpatul B.A. la plata sumei de 6.700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În urma unor informații obținute în cursul instrumentării unui alt dosar penal privind traficul de droguri pe raza municipiului București, organele de cercetare penală au obținut informații privind implicarea inculpatului N.T.M. în tranzacții de același tip.

Datorită măsurilor de precauție luate de inculpat, organul de urmărire penală a apelat la folosirea unor investigatori sub acoperire și a unui colaborator cu identitatea protejată (B.R.) în vederea efectuării unor cumpărări autorizate de droguri, iar pe baza activității acestora, s-a constatat că în perioada octombrie-noiembrie 2012, inculpatul N.T.M. a săvârșit următoarele operațiuni ilicite privind punerea în circulație a drogurilor de mare risc:

- la data de 18 octombrie 2012, i-a vândut colaboratorului „B.R." -nume de cod cantitatea netă de 0,67 g cocaină (raport de constatare tehnico-științifică din 22 octombrie 2012), cu suma de 350 lei;

- 23 octombrie 2012, i-a vândut colaboratorului „B.R." - nume de cod cantitatea netă de 0,67 g cocaină (raport de constatare tehnico-știintifică din 31 octombrie 2012), cu suma de 400 lei;

- 07 noiembrie 2012, i-a vândut colaboratorului „B.R." - nume de cod opt comprimate de culoare roz ce conțineau ca substanțe active amfetamina și M.D.M.A. (raport de constatare tehnico-științifică din 08 noiembrie 2012) cu suma de 400 lei.

Toate tranzacțiile s-au desfășurat în aceeași locație (parcarea magazinului B. din sector 2, București), iar convorbirile purtate cu ocazia a două dintre acestea au fost înregistrate audio-video.

În urma percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului au fost descoperite o țigaretă fabricată artizanal și un rest de țigaretă care conțineau cannabis în amestec cu tutun, precum și două filtre de țigaretă din carton în care s-a evidențiat prezența T.H.C.

După ce inculpatul N.T.M. a fost reținut de organele de urmărire penală, a recunoscut învinuirile aduse și a arătat că se aprovizionează cu droguri de mare risc de la inculpatul B.A.

În urma disponibilității inculpatului N.T.M., de a colabora cu organele de urmărire penală, la data de 12 noiembrie 2012, inculpatul B.A. a fost prins în flagrant imediat după ce a vândut 30 de comprimate conținând ecstasy primului inculpat menționat, în schimbul sumei de 200 de euro,.

Inculpatul B. a declarat că deține la locuința sa în jur de 1.500-1.600 de comprimate ecstasy, iar în urma deplasării la apartamentul inculpatului, acesta a predat organelor de poliție 1.630 comprimate de culoare roz ce conțineau ca substanțe active amfetamina, M.D.M.A. și cofeină, precum și cantitatea totală netă de 12,14 grame pulbere ce conțineau ca substanțe active amfetamina, M.D.M.A. și cafeina.

De asemenea, a rezultat că inculpatul Basarabescu a mai săvârșit și alte operațiuni ilicite privind circulația drogurilor de mare risc, în sensul că în perioada 05 noiembrie 2012 - 11 noiembrie 2012 a vândut inculpatului N.T.M. un număr de 7 comprimate ecstasy cu suma de 30 lei/comprimat, iar la data de 12 noiembrie 2012 a oferit cu titlu gratuit numitei B.O.A., două comprimate de culoare roz ce conțineau ca substanțe active amfetamina și M.D.M.A. și cofeină (raport de constatare tehnico-științifică din 16 noiembrie 2012) de același tip, acestea fiind de altfel găsite asupra acesteia de către organele de poliție.

De asemenea și inculpatul B.A. a colaborat cu organele de urmărire penală, iar în urma irrforrxiațiilor oferite de acesta, a fost identificat numitul Z.A.M., împotriva căruia s-a început urmărirea penală la data de 20 noiembrie 2012.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, pentru motivele consemnate în partea introductivă.

În motivarea apelului inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei cu privire la cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, susținând că, instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 74 lit. a) C. pen., deși există înscrisuri la dosar din care rezultă faptul că a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, activând în domeniul imobiliar.

De asemenea, inculpatul a mai criticat hotărârea instanței de fond, în sensul ca, în mod greșit nu a reținut prevederile art. 38 alin. (2) C. pen., a fost condamnat anterior, în anul 1994, însă pentru acea infracțiune s-a împlinit termenul de reabilitare încă din anul 2006.

A mai arătat în motivarea apelului că, deși s-a prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, i-a aplicat fost aplicată o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare. Solicită să se aibă în vedere inegalitatea de tratament cu privire la cei doi inculpați, coinculpatului N.T.M. reținându-i-se dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., deși nu a făcut dovada unui loc de muncă.

A solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate și rejudecând, reducerea pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în temeiul art. 861 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 87/A din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I-a penală, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelantul-inculpat B.A., împotriva sentinței penale nr. 83 din 04 februarie 2013 a Tribunalului București, secția I-a penală.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prin sentința apelată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 13 noiembrie 2012, la zi.

A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat, la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că, prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului în raport de art. 72 C. pen., pedeapsa de 3 ani și 6 luni având un cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege, în raport de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Totodată, în raport de gravitatea deosebită a infracțiunii comise de inculpatul B.A., care era un furnizor important de droguri pentru celălalt inculpat, indstanța de apel a apreciat că nu se pot reține circumstanțe atenuante (conduită bună, loc de muncă). Faptul că în raport de condamnările anterioare sunt aplicabile disp. art. 38 alin. (2) C. pen., nu creează instanței convingerea că inculpatul B.A. poate fi reeducat fără privare de libertate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.A., prin apărător, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, reducerea pedepsei aplicate, întrucât consideră că deși instanța de fond a reținut în favoarea sa dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., consideră că pedeapsa aplicată este excesiv de severă. Ca modalitate de executare, a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în baza art. 861 C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul B.A., prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen., în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă așadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede, în alin. (2)

1

, că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, la data de 9 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (15 februarie 2013) privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,ipoteza care,însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., care prevede că, este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Inculpatul B.A. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. a solicitat, reindividualizarea pedepsei, apreciind că, în cuantumul stabilit de instanța de fond, aceasta este excesiv de severă, deși în favoarea sa au fost reținute dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., cu consecința reducerii cu 1/3 a pedepsei. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepsei aplicate sub limita minimă prevăzută de textul incriminator și schimbarea modalității de executare, în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în temeiul art. 861 C. pen.

Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei în sensul acordării de circumstanțe atenuante judiciare și al schimbării modalității ei de executare a pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost de asemenea modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

În cauză, inculpatul B.A., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

C. proc. pen.

Limitele de pedeapsă pentru fapta săvârșită, situându-se între 10 și 20 ani, au fost reduse cu 1/2 și cu 1/3, ca urmare a reținerii cauzelor de reducere a pedepsei, respectiv a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și ale art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., astfel se constată că, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare este legală, dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. neavând incidență în cauză.

În cauză, inculpatul a formulat critici de netemeinicie cu referire la o decizie care a fost pronunțată după intrarea în vigoare a textului de lege evocat anterior, respectiv, Decizia penală nr. 87/A din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I-a penală, acesta fiind nefondat.

Față de considerentele expuse, având în vedere și faptul că, din verificarea deciziei atacate, în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I-a penală, să fi respins, ca nefondat, în „temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1. lit. b), C. proc. pen.

În temeiul art.  385

17

alin. (4) raportat la art.  383 alin. (2)

1

C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, timpul reținerii și arestării preventive de la 13 noiembrie 2012 la 29 octombrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat timpul reținerii și arestării preventive de la 13 noiembrie 2012 la 29 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2013