ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 6 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 223 din data de 26 septembrie 2024 a Tribunalului Cluj s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 8 (opt) ani de închisoare, sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului A. durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu data de 18.07.2023, ora 06:30 și până la 26.09.2024.

În baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 (actualizată) privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpatul A. de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza dispozițiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 (actualizată) privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a fost informat inculpatul A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestului la domiciliu dispusă în privința inculpatului A..

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 3 ani și 4 luni de închisoare (trei ani și 4 luni) pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei B. pedeapsă accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 3 ani și 4 luni de închisoare aplicată inculpatei B. durata reținerii, începând cu data de 18.07.2023, ora 06:30 și până la data de 19.07.2023, ora 06:30.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura controlului judiciar dispusă în privința inculpatei B..

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a următoarelor:

- 4000,0 grame substanță care conține 3-Chlorometcathinone (3-CMC) - proba înaintată, sigilată cu sigiliul tip M.A.I. cu nr. x și predată organului de cercetare penală conform procesului-verbal de predare nr. x din 25.08.2023;

- 15,0 grame substanță care conține 3-Chlorometcathinone (3-CMC) - contraproba probei înaintate - sigilată cu sigiliul tip M.A.I. cu nr. x și predată organului de cercetare penală conform procesului-verbal de predare nr. x/25.08.2023.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a telefonului mobil de culoare albă și cartela.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 7520 RON.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea, în parte, de la inculpatul A., a sumei de 5000 de RON, reprezentând echivalentul bănesc al autoturismului.

În baza art. 112

1

alin. (1) și alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea extinsă, de la inculpatul A., a sumei de 2000,5 RON și a sumei de 190 euro.

În temeiul art. 250

2

C. proc. pen., au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanțele procurorului DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj din datele de 27.07.2023, 02.08.2023 și 04.09.2023:

- asupra sumei de 2000,5 RON (1 monedă 50 bani, 5 bancnote 1 leu, 14 bancnote 10 RON, 35 bancnote 50 RON, 1 bancnotă 5 RON, 1 bancnotă 100 RON) și a sumei de 190 euro (1 bancnotă 50 euro și 7 bancnote 20 euro), aparținând inculpatului A.;

- asupra unui număr de douăzeci și cinci bijuterii din metal de culoare galbenă/aurie, respectiv 9 (nouă) inele, 1 (unu) fragment inel, 4 (patru) brățări, 3 (trei) medalioane, 2 (două) bucăți cercei, 6 (șase) lanțuri, care aparțin inculpaților A. și B.;

- asupra telefonului mobil, aparținând inculpatei B.;

- asupra autoturismului, aparținând inculpaților A. și B..

S-a luat act că pe parcursul procesului penal asistența juridică a inculpaților a fost asigurată prin apărător ales.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sume suma de 7000 RON (din care 3000 RON în cursul urmăririi penale și 4000 de RON în etapa camerei preliminare și în etapa judecății la fond, inclusiv dosarele asociate) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata B. la plata sume suma de 7000 RON (din care 3000 RON în cursul urmăririi penale și 4000 de RON în etapa camerei preliminare și în etapa judecății la fond, inclusiv dosarele asociate) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2021 din data de 6 septembrie 2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. și B., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În urma analizării probatoriului administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv prin raportare la apărările acuzaților, instanța de fond a reținut, în esență, că faptele inculpatului A. constând în aceea că:

- în perioada august 2022- iulie 2023, fără a se putea stabili cu exactitate datele, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat și deținut în vederea distribuirii pe piața de consumatori droguri de mare risc, respectiv 3-CMC (3- Chloromethcathonine) și a vândut astfel de substanțe numiților C., D., E.;

- la data de 17.07.2023, a deținut în vederea comercializării și a transportat, din localitatea Florești până în mun. Dej, cu autoturismul, cantitatea de 4017,6 grame substanță care conține 3-CMC (3-Chloromethcathonine), drog de mare risc înscris în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, descoperită de lucrătorii de poliție în zona străzii 1 Mai din mun. Dej, la aproximativ 50 m de locul opririi autoturismului în care se aflau inculpatul A. împreună cu inculpata B. (autoturism care a fost oprit pe strada 1 Mai, în curtea imobilului cu nr. x aparținând societății S.C. F. după ce a fost urmărit în prealabil în trafic de către organele de politie, întrucât nu a oprit la semnalul polițiștilor), cantitatea de substanță sus-menționată fiind găsită într-o pungă neagră tip sac menajer, pe acostamentul de pe partea dreaptă a străzii 1 Mai, în direcția de deplasare mun. Cluj-Napoca către centrul mun. Dej, după ce în prealabil această cantitate de substanță a fost aruncată de către inculpatul A. din autoturism, la vederea organelor de politie care se aflau în urmărirea autoturismului condus de acesta;

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata B., instanța de fond a reținut că fapta constând în aceea că, la data de 17.07.2023 a transportat, împreună cu inculpatul A., în vederea comercializării ulterioare, cantitatea de 4017,6 grame substanță care conține 3-CMC (3-Chloromethcathonine), drog de mare risc înscris în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, din localitatea Florești până în mun. Dej, cu autoturismul, condus de inculpatul A., cantitate de substanță descoperită de lucrătorii de poliție în zona străzii 1 Mai din mun. Dej, la aproximativ 50 m de locul opririi autoturismului în care se aflau inculpatul A. împreună cu inculpata B. (autoturism care a fost oprit pe strada 1 Mai, în curtea imobilului cu nr. x aparținând societății S.C. F., după ce a fost urmărit în prealabil în trafic de către organele de politie, întrucât nu a oprit la semnalul polițiștilor), cantitatea de substanță sus-menționată fiind găsită într-o pungă neagră tip sac menajer, pe acostamentul de pe partea dreaptă a străzii 1 Mai, în direcția de deplasare mun. Cluj-Napoca către centrul mun. Dej, ca urmare a aruncării acesteia din autoturism, de către inculpatul A., pe geamul dreapta-față, pe acostamentul drumului, la vederea organelor de poliție care se aflau în urmărirea autoturismului în care inculpata B. se afla împreună cu inculpatul A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, instanța de fond a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor, este închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

De asemenea, a constatat că este admisibilă cererea inculpatului A. cu privire la procedura simplificată prevăzută de art. 375 C. proc. pen. și, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a redus cu o treime limitele pedepselor, limitele speciale fiind, în cazul acestuia, în primă fază, între 3 ani și 4 luni și 10 ani.

Totodată, în cazul acestuia s-a reținut săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă postexecutorie în raport de ultima condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni dispusă prin sentința penală nr. 1539 din 11.07.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală 1508 din 18.12.2019 a Curții de Apel Cluj.

În aceste condiții, urmare a aplicării prevederilor art. 43 alin. (5) C. pen., având în vedere starea de recidivă postexecutorie, limitele de pedeapsă vor fi majorate cu 1/2, revenind la limitele inițiale ale închisorii de la 5 la 15 ani.

Totodată, s-a reținut că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, fiind aplicabile prevederile art. 36 alin. (1) C. pen., limita maximă a pedepsei fiind, așadar, 18 ani închisoare.

În cauză, s-a mai reținut că nu sunt incidente prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000, având în vedere că, potrivit adresei Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, denunțul formulat de inculpatul A. nu a fost concretizat în sensul acestor dispoziții legale.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului A., instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen.. Referitor la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, s-a reținut activitatea inculpatului care, la data de 17.07.2024, a achiziționat o cantitate extrem ridicată de substanțe interzise în scopul distribuirii acesteia și a apelat, din precauție, la inculpata B. pentru transportarea coletului la cumpărător, în condiții de siguranță, implicând-o pe aceasta în săvârșirea unei fapte penale, precum și împrejurarea că activitatea inculpatului de trafic de droguri a fost realizată pe o perioadă îndelungată de timp, acesta efectuând acte de procurare, deținere și distribuire droguri în perioada august 2022- iulie 2023, activitatea fiind stopată doar prin intervenția organelor de urmărire penală cu ocazia prinderii sale în flagrant. Astfel, infracțiunea de trafic de droguri a fost săvârșită în formă continuată, fiind efectuate mai multe acte materiale în baza aceleiași rezoluții infracționale.

De asemenea, instanța de fond a constatat un grad ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite de inculpat, având în vedere cantitatea extrem de ridicată de substanțe procurate în vederea comercializării, în ceea ce privește actul material din data de 17.07.2023, precum și activitatea îndelungată de comercializare efectuată de acest inculpat, începând cu luna august a anului 2023. În acest sens, s-a reținut că inculpatul a fost contactat de martorii cumpărători folosind aplicațiile G. sau H. și, după ce martorul C. s-a întors din țară, inculpatul l-a contactat pe acesta pentru a-i oferi droguri. În plus, martorii au declarat că au ajuns în contact cu inculpatul prin intermediul unor persoane din anturajul acestuia, fapt ce denotă că inculpatul era o persoană cunoscută pentru activitatea desfășurată, în localitatea Florești, unde au avut loc de altfel și operațiunile de vânzare.

Cu privire la natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, prima instanță a reținut că infracțiunea prevăzută de 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este o infracțiune de pericol, însă urmările acesteia pot fi semnificative, având în vedere efectele pe care drogurile de mare risc le au asupra consumatorilor, iar prin activitatea desfășurată, inculpatul a facilitat consumul de astfel de substanțe față de numiții C., D. și E., iar cantitatea transportată de acesta la data de 17.07.2023 era extrem de ridicată, inculpatul cunoscând că aceasta urmează să fie pusă la dispoziția unor consumatori, doar prinderea sa în flagrant conducând la imposibilitatea de producere a acestui rezultat.

Referitor la motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat în vederea obținerii unor sume de bani în mod facil, acesta asumându-și desfășurarea unor activități ilegale. În acest sens, s-a subliniat că martorul C. a cumpărat droguri în schimbul unor sume cuprinse între 500 și 1000 de RON, la un interval de una-două săptămâni, în perioada august 2022-sfârșitul lunii octombrie 2023, iar în anul 2023, a cumpărat de aproximativ 4 ori, martorul D. a cumpărat droguri de 3 ori, cu sume cuprinse între 800 și 100 de RON, în perioada martie- iulie 2023, în timp ce martorul E. a cumpărat droguri de 2 ori, în perioada iunie- iulie 2023, contra sumei de 60 RON/gram.

În ceea ce privește natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, s-a reținut că acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, furt calificat, punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, șantaj, ultima condamnare, la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, fiind dispusă prin sentința penală nr. 1539 din 11.07.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală 1508 din 18.12.2019 a Curții de Apel Cluj.

Referitor la conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, instanța de fond a reținut că atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, inculpatul a recunoscut faptele imputate, aspect care a determinat soluționarea cu celeritate a cauzei, și și-a exprimat regretul pentru comiterea acestora.

Cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut că acesta are 31 de ani, este cetățean român, ocupația - muncitor în construcții, este în prezent căsătorit și are 3 copii minori, nu are un loc de muncă și o ocupație licită generatoare de venituri.

În contextul activității infracționale a inculpatului A., în condițiile în care în privința acestuia circumstanțele reale și personale sunt în majoritatea lor negative, instanța de fond a reținut că se impune ca durata pedepsei aplicate să depășească cuantumul minim stabilit de lege, cel de 5 ani, cu 3 ani. Așadar, a aplicat inculpatului A. o pedeapsă în cuantum de 8 ani de închisoare sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

În privința inculpatei B., la individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere prevederile art. 74 C. pen. Astfel, referitor la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, s-a reținut că activitatea inculpatei s-a mărginit la susținerea morală a inculpatului în efectuarea unei acțiuni de transportare, în vederea distribuirii, a unei cantități mari de droguri, inculpata fiind convinsă să acționeze în acest mod la insistențele inculpatului A., concubinul său. În ceea ce privește mijloacele folosite și starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, s-a reținut, în concret, că din probele administrate nu rezultă că inculpata ar mai fi fost implicată anterior în astfel de fapte sau că ar fi cunoscut cu exactitate natura sau cantitatea substanțelor transportate.

Instanța de fond a mai reținut că infracțiunea prevăzută de 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este o infracțiune de pericol, însă urmările pot fi semnificative, dat fiind efectele pe care drogurile de mare risc le au asupra consumatorilor.

De asemenea, a constatat că inculpata a acționat la insistențele inculpatului A., aceasta nefiind de acord, inițial, să îl însoțească întrucât îi era teamă.

Referitor la natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatei, s-a reținut că aceasta a fost condamnată anterior la o pedeapsă de 9 luni de închisoare, prin sentința penală nr. 1539/11.07.2019 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul penal x/2018, definitivă la data de 18.12.2019, în raport de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, nefiind reținută existența unei pluralități de infracțiuni.

Cu privire la conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, instanța de fond a constatat că inculpata B. a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale și și-a exprimat regretul, în fața instanței revenind asupra recunoașterii inițiale, dar oferind declarații sincere cu privire la împrejurarea cunoașterii naturii substanțelor transportate. În acest sens, s-a constatat că martorul audiat la solicitarea inculpatei a confirmat aspectele învederate de aceasta cu privire la împrejurarea că activitatea de aruncare a pungii conținând substanțele interzise a fost realizată de inculpatul A..

Referitor la circumstanțele personale, s-a reținut că inculpata are 31 de ani, este cetățean român, este în prezent căsătorită și are 3 copii minori, nu are un loc de muncă sau o ocupație licită generatoare de venituri.

Instanța de fond a mai reținut că inculpata a avut o implicare extrem de redusă în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, cel puțin din perspectiva inițiativei de comitere a faptelor, implicarea acesteia fiind determinată de insistențele inculpatului A., concubinul său, care i-a solicitat să îl însoțească în efectuarea acestui transport ilegal, pentru a nu fi oprit și controlat în trafic. Astfel, inculpata nu a dorit să îl însoțească pe inculpat în efectuarea acestui transport și a cedat doar ca urmare a insistențelor acestuia, având în vedere poziția de autoritate pe care inculpatul o are în cadrul familiei. Sub acest din urmă aspect, a reținut că, potrivit declarațiilor părților, inculpata se află într-o relație cu inculpatul A. de la vârsta de 15 ani, având cu acesta trei copii minori, 2 gemeni în vârstă de 13 ani și un băiețel de 9 ani, inculpata neavând studii și nici un loc de muncă sau o activitate producătoare de venituri.

În raport de toate aceste aspecte favorabile, instanța a apreciat incidente prevederile art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv reținerea unei circumstanțe atenuante, având în vedere că împrejurările legate de fapta comisă diminuează semnificativ și consistent periculozitatea inculpatei și gravitatea faptei sale.

În aceste condiții, instanța a aplicat o pedeapsă în cuantum de 3 ani și 4 luni de închisoare inculpatei B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că, în cauză, în mod regretabil, nu sunt îndeplinite prevederile art. 91 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate și a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

Instanța de fond s-a mai pronunțat, în baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., respectiv art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. b) și e) C. pen. asupra măsurilor de siguranță, precum și, în temeiul art. 250

2

C. proc. pen., asupra măsurilor asiguratorii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații A. și B..

Apelul inculpatului A. nu a fost motivat în scris.

Inculpata B. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, în rejudecare, achitarea sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. și ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (teza I în principal, teza a II-a în subsidiar) cu privire la acuzația vizând presupusa acțiune de transport a drogurilor de mare risc împreună cu inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1717/A/2024 din 28 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de către inculpatul A. și B. împotriva sentinței penale nr. 223/26.09.2024 a Tribunalului Cluj, care a fost desființată, în parte, în latura penală, și pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite:

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului A. la 6 ani de închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, care se execută în regim privativ de libertate.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 6 ani de închisoare aplicată inculpatului A. durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu data de 18.07.2023, ora 06:30 și până la 28.11.2024.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatei B., la 2 ani și 6 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, care se execută în regim privativ de libertate.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au fost reținute în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, în baza analizei actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Cluj, contrar celor reținute de către prima instanță, a constatat, în realitate, inculpata B. a participat la comiterea infracțiunii atât cu acte de complicitate morală, cât și cu acte de complicitate materială. Pe de o parte, s-a reținut că inculpata a cunoscut natura substanțelor transportate și scopul deplasării în localitatea Dej, împrejurare recunoscută de ambii inculpați, iar participarea la activitatea de transport a drogurilor este de natură a întări rezoluția infracțională a autorului, mai cu seamă că prezența feminină micșora șansele de a trezi o suspiciune organelor de poliție. Pe lângă acest act de complicitate morală, s-a reținut că inculpata a fost cea care a aruncat drogurile pe fereastra din dreapta a autovehiculului, încercând în acest mod să împiedice descoperirea faptei. Sub acest aspect, s-a reținut că, deși inculpata a negat, susținând că inculpatul A. a aruncat drogurile pe fereastra autovehiculului, împrejurare confirmată și de coinculpat, în realitate, inculpata a fost cea care a aruncat drogurile pe geam, astfel cum rezultă din declarația dată de martorul I. în cursul urmăririi penale.

Prima instanță nu a dat relevanță acestei declarații, apreciind că martorul nu ar fi putut fi atent la aceste detalii, însă instanța de apel a reținut că, în realitate, martorul a observat mai multe detalii importate, care nu lasă loc echivocului, respectiv că persoana din dreapta era o femeie. Astfel, martorul a arătat că a observat conduita neobișnuită în trafic a conducătorului autoturismului BMW, care a intrat în depășire, fiind urmărit de două autospeciale de poliție, iar această manevră a expus exact partea din dreapta a autovehiculului, unde stătea inculpata B., putând să observe cu ușurință că este o femeie. De asemenea, martorul a mai susținut, într-o manieră care exclude orice îndoială cu privire la cele relatate, că respectiva femeie a aruncat punga cu drogurile pe geam, acesta observând inclusiv caracteristicile pungii (punga verde transparentă) și conținutul observabil al acesteia (articole vestimentare), observații care s-au dovedit a fi corecte. Prin urmare, instanța de apel a reținut că martorul a observat corect numeroase detalii ale cauzei, astfel că, în nici un caz, nu s-ar putea susține că din poziția de conducător auto nu ar fi putut face acest lucru. În faza judecății, martorul a revenit nejustificat asupra declarației anterioare, punând sub semnul îndoielii cele declarate la o zi după comiterea faptei. Instanța de apel a reținut că schimbarea declarației s-a realizat fără nici o justificare obiectivă, astfel că această din urmă declarație nu poate servi la aflarea adevărului, motiv pentru care a înlăturat-o.

În consecință, curtea de apel a constatat că inculpata B. a participat la comiterea infracțiunii, însoțindu-l pe coinculpatul A. în autoturismul, în deplasarea spre Municipiul Dej, iar mai apoi, observând că sunt urmăriți de poliție, a aruncat punga în care se aflau drogurile pe fereastra autovehiculului.

Instanța de apel a reținut, așadar, o stare de fapt parțial diferită de cea avută în vedere de prima instanță, dar identică cu cea prezentată în actul de sesizare. În aceste condiții, a apreciat că inculpatul A. nu a recunoscut în totalitate acuzația, astfel că judecarea cauzei în procedura simplificată a fost nelegală, însă acest viciu nu mai poate fi îndreptat în apel, în raport de limitele învestirii instanței.

În drept, a constatat că faptele inculpatului A. constând în aceea că în perioada august 2022- iulie 2023, fără a se putea stabili cu exactitate datele, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat și deținut în vederea distribuirii pe piața de consumatori droguri de mare risc, respectiv 3-CMC (3-Chloromethcathonine) și a vândut astfel de substanțe numiților C., D., E.; la data de 17.07.2023, a deținut în vederea comercializării și a transportat, din localitatea Florești până în mun. Dej, cu autoturismul, cantitatea de 4017,6 grame substanță care conține 3-CMC (3-Chloromethcathonine), drog de mare risc înscris în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, descoperită de lucrătorii de poliție în zona străzii 1 Mai din mun. Dej, la aproximativ 50 m de locul opririi autoturismului în care se aflau inculpatul A. împreună cu inculpata B. (autoturism care a fost oprit pe strada 1 Mai, în curtea imobilului cu nr. x aparținând societății S.C. F., după ce a fost urmărit în prealabil în trafic de către organele de politie, întrucât nu a oprit la semnalul polițiștilor), cantitatea de substanță sus-menționată fiind găsită într-o pungă neagră tip sac menajer, pe acostamentul de pe partea dreaptă a străzii 1 Mai, în direcția de deplasare mun. Cluj-Napoca către centrul mun. Dej, după ce în prealabil această cantitate de substanță a fost aruncată de către inculpata B., la vederea organelor de politie care se aflau în urmărirea autoturismului condus de acesta, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.

În drept, fapta inculpatei B., constând în aceea că, la data de 17.07.2023 a transportat, împreună cu inculpatul A., în vederea comercializării ulterioare, cantitatea de 4017,6 grame substanță care conține 3-CMC (3-Chloromethcathonine), drog de mare risc înscris în Tabelul-anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, din localitatea Florești până în mun. Dej, cu autoturismul, condus de inculpatul A., cantitate de substanță descoperită de lucrătorii de poliție în zona străzii 1 Mai din mun. Dej, la aproximativ 50 m de locul opririi autoturismului în care se aflau inculpatul A. împreună cu inculpata B. (autoturism care a fost oprit pe strada 1 Mai, în curtea imobilului cu nr. x aparținând societății S.C. F., după ce a fost urmărit în prealabil în trafic de către organele de politie, întrucât nu a oprit la semnalul polițiștilor), cantitatea de substanță sus-menționată fiind găsită într-o pungă neagră tip sac menajer, pe acostamentul de pe partea dreaptă a străzii 1 Mai, în direcția de deplasare mun. Cluj-Napoca către centrul mun. Dej, ca urmare a aruncării acesteia din autoturism, de către inculpată, pe geamul dreapta-față, pe acostamentul drumului, la vederea organelor de poliție care se aflau în urmărirea autoturismului în care inculpata B. se afla împreună cu inculpatul A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel Cluj a reținut că tratamentul sancționator aplicat inculpaților a fost judicios individualizat de prima instanță, reflectând gravitatea faptelor comise și pericolul pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică. Cu toate acestea, de la pronunțarea sentinței penale apelate, a intervenit un element de noutate, și anume formularea unor denunțuri de către cei doi inculpați, care permit aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, dispoziții ce atrag reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/2. În aceste condiții, noile limite de pedeapsă sunt de la 2 ani și 6 luni închisoare la 10 ani și 6 luni închisoare, pentru inculpatul A., și de la 1 an și 8 luni închisoare la 5 ani închisoare pentru inculpata B..

În raport de gravitatea sporită a faptei, de nesinceritatea inculpatului A., și, în special, de antecedența sa penală deosebit de prolifică, i s-a aplicat acestuia pedeapsa principală de 6 ani de închisoare.

În raport de gravitatea faptei, de conduita procesuală nesinceră, de conduita anterioară comiterii infracțiunii, i s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare și s-a dispus executarea acesteia în regim privativ de libertate. Curtea de apel a apreciat că suspendarea executării sub supraveghere nu poate fi dispusă în cauză în raport de gravitatea sporită a faptei, dar și a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 91 alin. (3) lit. c) teza a II-a. În acest sens, s-a reținut că inculpata nu s-a mărginit la a-și susține nevinovăția, ci în colaborare cu coinculpatul A., a încercat inducerea în eroare a organelor judiciare prin declarații nesincere, iar o asemenea conduită depășește cu mult limitele dreptului la apărare, împiedicând acordarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, s-a reținut că în mod corect inculpaților le-au fost stabilite pedepse complementare și accesorii, textul de incriminare impunând aplicarea lor, precum și că modalitatea de individualizare a acestora a fost judicioasă, vizând împiedicarea inculpaților de a accede în funcții publice, datorită nedemnității atrase de comiterea unei infracțiuni de o asemenea gravitate.

În ceea ce privește cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurător instituită asupra bijuteriilor ridicate de la inculpații A. și B., respectiv douăzeci și cinci bijuterii din metal de culoare galbenă/aurie, și anume 9 (nouă) inele, 1 (unu) fragment inel, 4 (patru) brățări, 3 (trei) medalioane, 2 (două) bucăți cercei, 6 (șase) lanțuri, bijuterii care au fost găsite într-o borsetă de culoare neagră, aflată în portbagajul autoturismului x și care aparțin inculpaților A. și B., s-a apreciat că este nefondată.

Măsura sechestrului asigurator a fost instituită asupra bijuteriilor enumerate anterior în vederea confiscării extinse și în vederea garantării plății cheltuielilor de judecată. Prin sentința penală apelată și prin prezenta decizie nu a fost dispusă confiscarea extinsă a acestor bunuri. În schimb, s-a apreciat că măsura asiguratorie este în continuare necesară în vederea garantării plății cheltuielilor judiciare. Chiar dacă, aparent, acestea ar putea fi acoperite din valoarea autoturismului BMW, cu nr. de înmatriculare x, a cărui valoare estimativă este de 10.000 euro (aprox. 50.000 RON), bun supus deopotrivă măsurii asiguratorii a sechestrului asigurator, s-a apreciat că este necesară în continuare menținerea măsurii asiguratorii și asupra bijuteriilor, deoarece, pe de o parte, autoturismele se depreciază într-un ritm rapid, iar valorificarea lor poate fi mai anevoioasă, iar pe de altă parte, aurul are o valoare de tranzacționare mai stabilă, tendința actuală fiind chiar de apreciere, iar valorificarea sa este mai facilă. În aceste condiții, s-a apreciat firesc ca sechestrul asigurator să fie menținut asupra bunurilor mai ușor valorificabile, astfel încât statul să își realizeze cu mai mare ușurință creanța.

În consecință, apelurile au fost admise doar în ceea ce privește durata pedepselor aplicate inculpaților, care au fost reduse la 6 ani de închisoare în ceea ce-l privește pe inculpatul A. și la 2 ani și 6 luni de închisoare, în ceea ce o privește pe inculpata B..

Împotriva deciziei penale nr. 1717/A/2024 din 28 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023, au declarat recurs în casație inculpații A. și B..

În motivarea recursului în casație, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., recurenții, prin apărător ales, au susținut că inculpata B. a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât activitatea acesteia nu poate fi calificată drept complicitate intelectuală la infracțiunea săvârșită de inculpatul A., în condițiile în care, în concret, conduita sa a fost una de descurajare a autorului infracțiunii, aceasta arătând că nu dorește să meargă cu el. Pe de altă parte, instanța de apel a încălcat principiul non reformatio in pejus prin reținerea, în calea de atac a inculpaților, a două conduite calificate drept acte de complicitate, deși instanța de fond reținuse o singură conduită.

S-a apreciat că activitatea inculpatei nu poate fi calificată drept o activitate de complicitate la transportul drogurilor de mare risc, întrucât simpla prezență a acesteia nu a facilitat în vreun fel transportarea respectivelor substanțe, cu atât mai mult cu cât inculpatul A. ar fi efectuat în exact aceleași condiții transportul și în lipsa inculpatei. De asemenea, s-a subliniat faptul că inculpata B. nu a dorit să meargă cu inculpatul A., deoarece îi era frică. Ulterior, a ajuns să îl însoțească ca urmare a insistențelor acestuia și a faptului că, în calitate de concubină, se simțea constrânsă. A precizat că instanța de fond a reținut că inculpata B. a acceptat să îl însoțească pe inculpatul A. în această călătorie cu reticențe și temătoare, iar inculpatul regretă faptul că convins-o să îl însorească, deși aceasta nu dorea.

Așadar, prezența inculpatei B. în autoturismul condus de inculpatul A. în condițiile refuzului declarativ prealabil nu poate fi calificată drept o conduită susceptibilă să consolideze rezoluția autorului, ci din contră, aceasta i-a insuflat inculpatului ideea că respectiva conduită este indezirabilă și periculoasă.

Mai mult, apărătorul ales a susținut că nici cea de-a doua condiție pentru a reține incidența obiectivă a complicității intelectuale nu este îndeplinită, respectiv în ce măsură comiterea faptei de către autor este și rezultatul întăririi sau menținerii rezoluției de către complice, în condițiile în care, așa cum s-a menționat anterior, inculpata B. nu doar că nu a aprobat conduita inculpatului A., ci a arătat că nu dorește să îl însoțească pe acesta.

Concluzia instanței în sensul în care inculpata B. și-ar fi însoțit concubinul fiindcă acesta i-a spus că are nevoie de prezența sa fizică în autoturism pentru a face transportul în condiții de siguranță a fost considerată eronată de către apărare, în condițiile în care inculpatul A., cu ocazia audierii în calitate de suspect, a arătat că inculpata i-a spus să nu se ducă, astfel că, în raport de acțiunea de transport, întreaga sa conduită a fost de descurajare a inculpatului. În aceste condiții simplul fapt al cunoașterii naturii substanțelor transportate de către inculpatul A. este insuficient pentru reținerea complicității morale.

În ceea ce privește încălcarea de către instanța de apel a principiului non reformațio in pejus, apărătorul ales a arătat că, referitor la aruncarea substanțelor pe geamul autovehiculului, instanța de fond a dispus înlăturarea acestei acțiuni din structura infracțiunii reținute în sarcina inculpatei B., raportat la declarația martorului I., persoană străină de inculpați și de cauză, șofer de tir care a observat prinderea în flagrant, reținând că probațiunea administrată nu susține acuzația adusă de către procuror inculpatei B., de aruncare a pungii conținând cantitatea de 4017,6 grame substanță care conține 3CMC. Această soluție nu putea fi reformată de către instanța de apel, deoarece doar inculpații au declarat calea de atac, iar reținerea a două conduite calificate drept acte de complicitate în detrimentul uneia generează o situație mai dificilă în propria cale de atac a inculpatei.

Pe de altă parte, apărătorul ales a apreciat că, pentru asigurarea caracterului echitabil al procedurii, instanța de control judiciar avea obligația de a readministra probatoriul care a generat concluzia de nevinovăție a inculpatei B. cu privire la actul de aruncare a pungii, în ipoteza în care se dorea reformarea acesteia, invocând în susținerea acestui argument jurisprudența CEDO în cauza Manolachi c. României. Or, înlăturarea de către instanța de apel a declarației dată de martor în fața Tribunalului Cluj, în lipsa reaudierii acestuia în condiții de nemijlocire, cu consecința reținerii unei stări de fapt conform căreia inculpata B. era deopotrivă vinovată de săvârșirea unei conduite suplimentare celei pentru care s-a dispus condamnarea în prima instanță a fost nelegală.

În raport de aceste aspecte, apărătorul ales a apreciat că analiza cu privire la tipicitate ori lipsa tipicității ar trebui să se refere strict la actul de însoțire a inculpatului A. cu ocazia efectuării transportului. Suplimentar, au fost expuse, succint, și aspectele care relevă lipsa de tipicitate a conduitei suplimentare celei pentru care s-a dispus condamnarea de către tribunal, reținute de curtea de apel, respectiv că acțiunea de a arunca drogurile pe fereastra din dreapta a autovehiculului, încercând în acest mod să se împiedice descoperirea faptei, este o acțiune ulterioară comiterii infracțiunii, fără semnificație penală. Astfel, s-a subliniat că activitatea de complicitate trebuie să faciliteze săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, or, în cauză, această condiție nu este îndeplinită, deoarece inculpatul A. a comis în prealabil infracțiunea de trafic de droguri în forma transportului, iar la momentul aruncării pungii pe fereastra mașinii, fapta fiind consumată, unicul scop al respectivei acțiuni, indiferent de persoana care a comis-o, ar fi fost acela de a împiedica descoperirea faptei, conduită care ar putea reprezenta o eventuală favorizare a infractorului, care, în speță, nu este pedepsibilă.

Așadar, a solicitat achitarea inculpatei B. sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, având în vedere lipsa tipicității conduitei imputate în concret acesteia.

În continuare, în motivarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apărătorul ales a susținut că instanța de apel a încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac (non reformatio in pejus) prevăzut de art. 418 C. proc. pen. și a aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege atât inculpatei B., cât și inculpatului A..

În acest sens, a arătat că, în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatei B., instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., stabilind o pedeapsă egală cu minimul special de 3 ani și 4 luni de închisoare. De asemenea, Tribunalul Cluj a reținut că, "în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța apreciază că în cauză, în mod regretabil, nu sunt îndeplinite prevederile art. 91 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate. Prin urmare, inculpata urmează a executa pedeapsa stabilită în regim de detenție".

Totodată, între momentul judecării fondului și apelului în cauză, inculpata B. a formulat un denunț, fiind reținută în favoarea acesteia, de către curtea de apel, incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Pe cale de consecință, în condițiile în care în prezenta cauză au exercitat calea de atac a apelului doar inculpații, se impunea stabilirea unei pedepse în cuantum de 1 an si 8 luni închisoare, egal cu minimul special obținut ca urmare reținerii deopotrivă a incidenței dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și a art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin stabilirea unei pedepse în cuantum de 2 ani și 6 luni închisoare, instanța de apel a înlăturat, faptic, efectele circumstanței atenuante judiciare reținute de către Tribunalul Cluj, fiind încălcat astfel principiul non reformatio in pejus.

În ceea ce îl privește pe inculpatul A., Tribunalul Cluj a hotărât ca acesta să execute o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, optând, așadar, pentru o pedeapsă orientată spre minimul special (limitele de pedeapsă fiind între 5 și 18 ani de închisoare).

De asemenea, până la soluționarea definitivă a cauzei, inculpatul A. a formulat un denunț, fiind reținută în favoarea acestuia cauza de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, noile limite de pedeapsă în raport de acestea fiind cuprinse între 2 ani și 6 luni respectiv 7 ani și 6 luni de închisoare. În aceste condiții, cea mai aspră soluție care putea fi pronunțată de către Curtea de apel era o pedeapsă în cuantum maxim de 4 ani.

Or, susține apărarea, aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare, orientată spre maximul special, generează o încălcare a principiului non reformatio in pejus, decizia recurată fiind nelegală și sub acest aspect.

Față de cele învederate, apărătorul ales a solicitat înlăturarea greșitei aplicări a legii și reducerea pedepsei aplicate inculpatei B. la 1 an și 8 luni de închisoare, respectiv a pedepsei aplicate inculpatului A. la 4 ani de închisoare, invocând în susținere și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 330/RC din 10 octombrie 2018).

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 25 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1717/A/2024 din 28 noiembrie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Instanța a reținut, în esență, că cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul legal, îndeplinește cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 1717/A/2024 din 28 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, precum și cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele și domiciliul recurenților, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

Deopotrivă, a constatat îndeplinită și condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât au fost invocate cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Referitor la această condiție de admisibilitate, Înalta Curte a reținut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Raportat la aceste considerații teoretice, a constatat că pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. doar criticile recurentei B. referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a complicității la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, din perspectiva faptului că activitatea reținută în sarcina sa nu poate fi calificată drept complicitate intelectuală la infracțiunea săvârșită de inculpatul A., precum și criticile referitoare la încălcarea, de către instanța de apel, a principiului non reformatio in pejus prin reținerea, în calea de atac a inculpatei, a două conduite calificate drept acte de complicitate, deși instanța de fond reținuse o singură conduită, în condițiile în care se solicită doar o verificare în drept a situației de fapt reținută de instanța de apel.

Referitor la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a constatat că recurenții A. și B. au invocat, în esență, că, în propria cale de atac, instanța de apel le-a creat o situație mai grea, încălcând, așadar, principiul non reformatio in peius, întrucât nu a respectat criteriile de individualizare stabilite de judecătorul fondului. Astfel, pedepsele de 6 ani închisoare (aplicată inculpatului A.), respectiv 2 ani și 6 luni închisoare (aplicată inculpatei B.), stabilite de instanța de apel au fost apreciate a fi mai mari decât limita maximă rezultată în urma reținerii în favoarea lor a dispozițiilor privind procedura simplificată și a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 (în cazul inculpatului A.), respectiv a dispozițiilor privind circumstanțele atenuante judiciare și a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 (în cazul inculpatei B.), dacă ar fi fost respectate criteriile de individualizare stabilite de judecătorul fondului, respectiv 4 ani închisoare (pentru inculpatul A.) și 1 ani și 8 luni închisoare (pentru inculpata B.), susțineri ce pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Sub acest aspect, Înalta Cu