ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 389/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 389/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra contestației
în
anulare de
față:
Din e
xami
narea
lucrărilor
din dosar
,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 2829 din 01 octombrie 2014 Î
nalta
Curte
de Casație
și Justiție,
secția a II-a
civilă,
a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M. SA
Petroșani
împotriva deciziei nr. 119
/2
013 din
4
decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,
s
ecția a
II-a
civilă.
A fost obligată
recurenta
SC
M.
SA
Petroșani
la
plata sumei de 3000
RON
cheltuieli
de judecată
către intimata-reclamantă SC N.
D.
SRL
Petril
a
.
Împotriva
acestei decizii SC
M.
SA
a
formulat
contestatie
în anulare întemeiată pe
dispozițiile
art.
318
C.
proc.
ci
v
.
În susținerea motivului invocat
contestatoarea a arătat
,
în esență
,
că insta
nța
de recurs motivează
că
a fost emisă
autorizația de construire
din
01
iunie
2004,
însă
în
speță pentru
nici una dintre părți nu a
fost emisă
o asemenea
autorizație
de construire și
mai
mult
decât atât
autorizația de
construire
din
30
octombrie
2006
depusă
de către reclamantă este
falsă.
Astfel
,
susține
contestatoarea
,
cu privire
la
excepția
lipsei
de
interes
,
instanța
a
con
statat
că atât timp cât există autorizația
de
construi
re
legal
emisă
,
reclamanta este
titularul
dreptulu
i
,
ori
,
susține
co
ntestatoarea
,
autorizația este falsă și
oricum
nu
este
vorba
de
autorizatia de construire
din 01 iunie
2004
,
retinută
de
instant
ă
.
În
acest
e
condiții,
contestatoarea apreciază că instanța trebuia să analizeze
legitimitatea
interesului
și
nu
dacă
interesul este
personal.
Contestatoarea susține că
instanța de recurs în
loc
să analizeze esența prezentei pricini și legalitatea
iz
vorului
pretențiilor invocate de
recla
mant
ă
,
arată
că
„
nu
se
poate substitui organelor de control pentru
a
sancționa
construcțiile executate nelegal
",
întrucât
dreptul
la despăgubiri
este întemeiat pe principiul
îmbogățirii fără just
temei
,
ori
,
susține
contest
atoarea
,
aspectul esențial de analizat
era
acela
dacă o serie de lucrări efectuate fără acordul proprietarului și fără
autorizație de
cons
truire
,
pasibile de a
fi demolate
de autorități indiferent
de valoarea acestora, pot constitui un spor
de
valoare
.
O a
treia
eroare materială
,
susține
contestatoarea constă
în
faptul
că
instanța reține
împreju
rarea
că
pentru investițiile efectuate a existat
"
acordul
tacit
",
iar
eroarea
materială
constă în omisiunea
instanț
ei
în a observa
la dosarul cauzei adresele efectuate către organele abilitate
,
în
anul
2007, cu privire la lucrările
ilegale realizate
de
reclamantă
fără autorizare de construire.
Contestatoarea
susține că
acțiunea
reclamantei nu este întemeiată dispozițiile art.
992 și 997 C. civ., astfel că instanța nu poate să pronunțe hotărârea decât în
limitele stabilite de reclamantă și să acorde acesteia beneficii sau
recunoașteri în aceste limite.
În opinia contestatoarei instanța
de
recurs nu
a analizat nici
incidența
art. 1
,
art. 3
lit. a) cu aplicare
a
dispozițiilor
art. 11 din
Legea
nr.
51
/
1990
,
nici
incidența și obligativitatea dispozițiilor Ordinului nr. 1752/2005 al
Ministrului
Finanțelor modificat
și completat,
nici
modul
în care
instanțele inferioare au recalificat în drept acțiunea și nici aspectele cu
privire la declarația și credibilitatea martorului și de puterea probantă a
depoziției
acestui
a
.
Pentru aceste
motive
contestatoarea
a solicitat admiterea contestației în anulare și
rejudecând
cauza
admiterea excepției
lipsei
de
interes și respingerea cererii de chemare
în
judecată
ca atare
,
sau
,
pe
fondul cauzei să se constate netemeinicia acesteia
.
Prin întâmpinarea depusă la
dosar
intimata
SC N.D. SRL a solicitat
respingerea
ca netemeinică și
nelegală
a contestației
î
n
anulare.
Contestația în
anulare
de față
,
urmează
a fi respinsă
ca nefondată
,
în
raport de temeiul de drept invocat și raportat
la
motivele
înfățișate de contestatoare, în considerarea celor ce
urmează
:
În primul rând
, Î
nalta
Curte
reamintește
că
,
contestația în anulare este o cale
de
atac
extraordinară ce
poate fi
exercitată doar pentru motivele limitativ și strict prevăzute
de
lege și
care nu presupune o re
j
udecare a recursului.
Potrivit art.
318
teza I
C.
proc.
civ.
,
contestația
în anulare specială este admisibilă numai dacă hotărârea
instanței
de recurs este rezultatul unei greșeli materiale
,
în
legătură
cu aspectele
formale
ale
judecării
recursului.
Totodată
, Î
nalta
Curte reamintește că greșelile instanței de
recurs
care deschid
calea contestației
în
anulare
,
sunt
greșeli de
fapt și nu greșeli de judecată
,
care să
fi condus la pronunțarea unei soluții eronate
,
erori
comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu
aspectele formale ale
judecății
,
iar nu stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii
probelor și
nici
modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile
legale
,
situație
în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare
,
s-ar
ajunge pe o cale ocolită
la
judecarea
încă o dată a aceluiași recurs
,
ceea ce
nu
este
admisibil.
În cauză
,
contestatoarea
,
efectuează
de fapt
critici a hotărârii
i
nstanțe
i
de recurs
,
prin
prisma modului în care aceasta a interpretat și aplicat dispozițiile legale în materie
,
ceea ce
nu poate fi acceptat pe calea contestației în anulare
,
procedură
în
care nu poate fi examinată
justețea soluției
contestate
și
nici considerentele
ce au fundamentat această
soluți
e
.
Totodat
ă
,
potrivit
art. 318 teza a II-a C. proc. civ. Hotărârile
instanțelor
de
recurs mai pot fi atacate cu contestație
când
instanța,
respingând
recursul sau admițându-l numai în parte
,
a omis
din greșeală
să cerceteze vreunul
dintre motivele de modificare
sau de
casare
.
Față de
formularea
clară a
textulu
i
,
contestația
poate fi
exercitată
numai
dacă
instanța de recurs a
omis
să analizeze un motiv de recurs
cu
care
a
fost
investit
ă
nu și atunci
când
nu
au fost analizate
punctual
toate
criticile
formulate
în dezvoltarea motivelor de
recurs.
Așa
fiind
neexaminarea
distinctă a fiecărei critici aferente fiecărui motiv de recurs nu
constituie
prin ea însăși
,
o omisiune în sensul art.
318 C.
proc.
civ.
,
dacă
instanța a răspuns la motivele de
casare
printr-un
considerent comun
.
Astfel
,
din
analiza contestației
deduse prezentei judecăți se constată că
,
contestatoarea
reiterează o parte din
criticile
formulate
prin
cererea
de recurs
cu
referire
la înscrisurile
depuse în susținere
,
respectiv
la
autorizația
de
construire,
adresele
cu
privire la lucrările
presupus
ilegale
efectuate de reclamantă, aplicarea dispozițiilor
art.
11 din Legea
nr. 51/1990
,
la Ordinul nr. 1752/2005 al Ministrului Finantelor
,
circumscrise
motivului de recurs prevăzut de art.
304
pct.
9
C.
proc. civ.
,
cărora
instanța
de recurs le-a
răspuns
,
printr-un
raționament
juridic de sinteză
.
Prin urmare
,
Înalta
Curte apreciază
că
,
raportat la
exigența textului de
lege
arătat
,
contestația în
anulare de față nu poate
fi
primit
ă
,
față de
împrejurarea că
din
considerentele
deciziei
contestate rezultă
cu
claritate
că instanța
de recurs
,
când
s-a pronunțat asupra legalității
și
temeiniciei
hotărârii instanței de apel
,
a
analizat atât motivele de recurs prevăzute
de
art.
304 pct. 6
și
pct. 9 C. proc.
civ.
,
cât și argumentele
e
x
puse
în
dezvoltarea
acestor
a
.
Faptul
că
,
în
considerentele
hotărârii
instanței de recurs
,
nu s-a
răspuns
punctual și
detaliat și tuturor argumentelor
expuse de
contestatoare
,
prin prezenta
contestație
,
nu
echivalează
cu
nepronunțarea
asupra
unui motiv de recurs, în sensul
art.
318
alin.
(1
)
teza a II-a C. proc. civ.
cum
în mod
greșit susține
contestatoare
a
.
În
condițiile
în care
contestația în anulare nu
constituie
un
mijloc
de
reformare
a deciziei pronunțată de
instanța
de
recurs nici
celelalte
motive
prin
care s-au
reluat argumentele de fond
care
au
fost
prezentate
Înaltei Curți drept
motive
de
recurs nu
vor
fi reținute
,
apreciindu-se
că
instanța
de recurs a procedat
,
în
raport
de obiectul
juridic
dedus
judecății
,
la aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.
În consecință
,
având
în vedere că nu au fost săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural
privind aspecte formale ale judecății și nici nu s-a omis analizarea vreunui
motiv
de recurs
,
contestația în anulare va fi respinsă
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestatia în anulare
formulată de contestatoarea S
C
M.
SA
împotriva deciziei
nr.
2829 din
1
octombrie 2014 a
Înaltei
Curți
de Casație și Justiție, secția a II
-a
civilă.
Ir
e
vocab
ilă
.
Pronunțată
în ședință publică
,
astăzi 5
februarie
2015
.