ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1572/2015

Asupra recursului de față, Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 03 iunie 2003, reclamanta Societatea de Investiții Financiare "T." SA (SIF T.), în calitate de acționar minoritar al SC L. SA, a formulat acțiune în numele SC L. SA și împotriva pârâtei Asociația Programul Acțiunilor Salariaților L. pentru ca în nume propriu și împreună cu membrii acesteia să fie obligată la plata pagubei înregistrate de SC L. SA, urmare a executării silite a activului Complex A. de către AVAB București. În motivarea acțiunii, s-a arătat că Asociația L. a devenit acționar al SC L. SA ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 714/1996 cumpărat de la fostul FPS în cadrul procesului de privatizare.

în ședința AGA din 20 august 1996 a SC L. 95 SA a fost aprobată cererea Asociației L. ca SC L. SA să garanteze un credit contractat de această asociație de la B. prin instituirea unei ipoteci de rangul I în favoarea băncii asupra imobilului alcătuit din teren și construcții. Nu s-a prezentat nici valoarea creditului nici imobilul care se va ipoteca, ulterior reclamanta aflând din presă că SC L. SA urmează să fie executată silit prin vânzarea la licitație publică a Complexului Hotelier "A." din Stațiunea Venus. Rezultă că sunt întrunite cerințele art. 152 din Legea nr. 31/1990 pentru a fi obligat acționarul majoritar la repararea pagubei înregistrate de SC L. SA în drept, au fost invocate dispozițiile art. 152 Legii nr. 31/1990.

Pârâta Asociația L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 152 din Legea nr. 31/1990. Prin Sentința civilă nr. 3039/COM din 06 aprilie 2004, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Asociația L. și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că potrivit art. 152 din Legea nr. 31/1990 "în cazul în care administratorul sau directorul încheie acte juridice care prejudiciază societatea iar societatea din cauza poziției deținute de aceștia, nu acționează în vederea recuperării prejudiciului, oricare dintre acționarii minoritari are dreptul să introducă acțiune în numele societății în scopul recuperării prejudiciului respectiv". Din textul de lege rezultă că acțiunea trebuie introdusă împotriva administratorului sau directorului iar pârâta SC L. SA nu are o astfel de calitate.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Societatea de Investiții Financiare "T." SA (SIF T.) iar prin Decizia civilă nr. 150/com din 30 mai 2005 pronunțată în Dosar nr. 713/com/2004 a Curții de Apel Constanța apelul a fost respins, ca nefondat. Împotriva deciziei din apel reclamanta a formulat recurs care a fost admis prin Decizia nr. 1417 din 11 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 11778/1/2005. Decizia atacată a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Constanța. S-a reținut că art. 152 din Legea nr. 31/1990 instituie dreptul la formularea unei acțiuni cu caracter social, în numele societății, de către acționarii minoritari împotriva persoanei care a determinat producerea prejudiciului, în speță, Asociația L. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 03 iulie 2006 sub nr. 4356/COM/2006.

În cursul soluționării cauzei, reclamanta a formulat precizări privind cadrul procesual pasiv în sensul indicării persoanelor fizice pe care înțelege să le cheme în judecată. Pârâții au formulat întâmpinări prin care au invocat atât excepția lipsei calității procesual pasive cât și excepția lipsei calității procesual active a reclamantei. Prin Sentința civilă nr. 1017 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Constanța a fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamantei Societatea de Investiții Financiare "T." SA (SIF T.) iar acțiunea a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

Pentru a decide astfel prima instanță a reținut textual, următoarele: "Potrivit art. 152 din Legea nr. 31/1990 (în forma din data formulării acțiunii, modificată prin Legea nr. 161/2003) în cazul în care administratorul sau directorii încheie acte juridice care prejudiciază societatea, iar societatea din cauza poziției deținute de aceștia nu acționează în vederea recuperării prejudiciului, oricare dintre acționarii minoritari are dreptul să introducă acțiune în numele societății, în scopul recuperării prejudiciului respectiv. Această acțiune în răspundere, chiar exercitată de un acționar majoritar este, așa cum a afirmat reclamanta, o acțiune socială care se exercită în interesul societății, dar această acțiune socială nu împiedică stabilirea corectă a legitimării procesuale active prin raportare la disp.

art. 152. Calitatea procesuală activă, deci calitatea cerută pentru a putea exercita acțiunea în justiție, trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută deoarece acțiunea are ca obiect protecția dreptului subiectiv. În cauza de față, întemeiată pe dispozițiile art. 152 din Legea nr. 31/1990, însăși legiuitorul a stabilit persoana care are legitimare procesuală activă și anume societatea comercială prejudiciată în numele căreia poate introduce acțiunea și orice acționar minoritar atunci când aceasta rămâne în pasivitate. Posibilitatea acordată de legiuitor acționarilor minoritari nu este, însă, de a formula acțiune în nume propriu, ci în numele societății care în anumite situații preferă să stea în pasivitate.

Aceasta deoarece calitatea de titular al dreptului ce se discută aparține evident societății prejudiciate, acțiunea având ca obiect protecția drepturilor subiective ale societății (dreptul societății asupra recuperării prejudiciului produs prin faptele prejudiciabile ale altor persoane), iar nu ale acționarilor minoritari (oricum această acțiune profită, indirect și acționarilor societății). În consecință, în acțiunile în răspundere prevăzute de art. 152 din Legea nr. 31/1990, legitimare procesuală activă, deci calitate procesuală activă, are societatea comercială prin acționarul minoritar care a introdus acțiunea în numele ei.

Faptul că reclamanta a precizat în cererea de chemare în judecată formulată, precum și în precizările și notele scrise depuse ulterior la dosar, că a formulat acțiune în numele SC "L." SA, dar a refuzat și s-a opus la lămurirea cadrului procesual în sensul de a se menționa ca titular al dreptului acțiunii pe SC "L." SA prin reprezentant SIF T. S.A. duce la concluzia că reclamanta a considerat că are calitatea de titular al dreptului, deși textul art. 152 este clar sub acest aspect. Astfel, chiar și printr-o interpretare gramaticală a art. 152 se poate constata că acționarul minoritar are dreptul de a introduce acțiunea în numele societății, iar nu în nume propriu.

Asimilarea acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 152 cu o acțiune oblică este greșită întrucât, conform art. 974 C. civ., acțiunea oblică aparține creditorului care poate exercita toate drepturile și acțiunile debitorului pe când acționarul minoritar nu are calitatea de creditor, această calitate aparținând societății comerciale. Nici invocarea unei subrogări în drepturile societății comerciale nu poate fi reținută pentru că art. 152 precizează că acționarul minoritar are dreptul să introducă acțiune în numele societății, iar nu în nume propriu ceea ce s-ar fi întâmplat în cazul unei subrogări așa cum susține reclamanta.

În ce privește statuarea în mod irevocabil prin Decizia nr. 1417/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la calitatea procesuală activă, s-a constatat că aceasta s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive care a făcut obiectul recursului, pe de o parte, iar pe de altă parte, în considerentele deciziei s-a arătat chiar că "acționarul promovează acțiune în numele societății", de unde rezultă că acțiunea se formulează de acționar în numele SC "L." SA, iar nu în nume propriu, iar formularea unei acțiuni în numele altei persoane atrage legitimarea procesuală activă acelei persoane, iar nu reprezentantului care a formulat-o nu în nume propriu, ci în numele altuia.

Având în vedere că titularul acțiunii în răspundere întemeiată pe disp. art. 152 este societatea comercială în patrimoniul căreia ar urma să intre și suma obținută în eventualitatea admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata prejudiciului creat, iar această societate este reprezentată de acționarul minoritar care a formulat acțiunea în virtutea unei reprezentări legale prevăzute de art. 152 din Legea nr. 31/1990, calificare la care reclamanta s-a opus, se constată că excepția lipsei calității procesuale active a SIF T. este întemeiată și urmează a fi admisă, ceea ce duce la respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale active". Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, apel admis prin Decizia civilă nr. 105/COM din 08 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța care a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre continuarea judecății primei instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că reclamanta a formulat acțiunea în numele societății și nu în numele său personal, intenția sa fiind aceea de a recupera prejudiciul invocat în patrimoniul societății și nu în patrimoniul propriu. Din interpretarea dispozițiilor art. 152 rezultă fără dubiu că titular al dreptului la acțiune este acționarul minoritar, iar acesta exercită acțiunea în numele și pentru societate, adică în folosul acesteia. Soluția pronunțată în apel a fost menținută prin respingerea recursurilor potrivit Deciziei civile nr. 2486 din 29 iunie 2010 pronunțată în Dosar nr. 2011/118/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, în lămurirea cadrului procesual pasiv al acțiunii, față de susținerile reclamantei că înțelege să cheme în judecată pârâta Asociația L. și membrii acesteia s-au solicitat și au fost făcute o serie de precizări de către reclamantă în sensul indicării persoanelor fizice pe care înțelege să le cheme în judecată în calitatea lor de membri ai Asociației L. Reclamanta a arătat prin înscrisul depus la dosar că înțelege să se raporteze la tabelul cu membrii asociației L. de la momentul înființării, tabel depus la Judecătoria Constanța. Tabelul de la momentul înființării asociației cuprinde 24 membri și a fost depus în copie conform cu originalul la dosar.

În concluzie, s-a reținut că instanța este învestită cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 152 Legea nr. 31/1990, articol în prezent abrogat dar care era în vigoare la momentul formulării prezentei acțiuni și care avea următorul conținut: "în cazul în care administratorul sau directorul încheie acte juridice care prejudiciază societatea iar societatea din cauza poziției deținute de aceștia, nu acționează în vederea recuperării prejudiciului, oricare dintre acționarii minoritari are dreptul să introducă acțiune în numele societății în scopul recuperării prejudiciului respectiv". Prin Sentința civilă nr. 2016 din 13 iunie 2014, Tribunalul Constanta a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Asociația Programul Salariaților L., a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Asociația Programul Salariaților L. ca introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, a respins acțiunea formulată împotriva pârâților persoane fizice ca nefondată și a respins cererea pârâtei Asociația Programul Salariaților L. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanța a reținut că acțiunea este formulată de reclamanta Societatea de Investiții Financiare "T." SA (SIF T.) în contradictoriu cu pârâții Asociația L. și persoanele fizice menționate în calitate de membri ai L. în tabelul aflat la Judecătoria Constanța în dosarul de înființare a asociației.

În cursul soluționării cauzei, pârâții au depus la dosar Sentința civilă nr. 12911 din 14 august 2012 pronunțată în Dosar nr. 9399/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 București prin care a fost anulat înscrisul fals numit "tabel nominal", tabel ce cuprinde cei 24 membri care a fost depus la Judecătoria Constanța în anul 1995 la momentul înființării Asociației L. La acest tabel s-a raportat și reclamanta la momentul când instanța i-a cerut precizări privind cadrul procesual pasiv în condițiile în care a înțeles să cheme în judecată Asociația Programul Acțiunilor Salariaților L. în nume propriu și "împreună cu membrii acesteia". Față de anularea tabelului nominal, pârâții au formulat cerere de revizuire a Sentinței civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 a Judecătoriei Constanța pronunțată în Dosar nr. 134/J/1995, sentință prin care s-a dispus înființarea asociației L. Prin Sentința civilă nr. 499 din 20 ianuarie 2014 pronunțată în Dosar nr. 255/212/2013* al Judecătoriei Constanța - rămasă irevocabilă prin nerecurare - a fost admisă cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosar civil nr 134/J/1995 și a fost schimbată în tot sentința în sensul că a respins cererea privind înființarea Asociației Programul Salariaților L. Față de această împrejurare,

instanța de fond a invocat din oficiu și a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Asociația L., reținând că excepția este una de fond, peremptorie și absolută asupra căreia instanța trebuie să se pronunțe cu precădere în condițiile art. 137 C. proc. civ., iar capacitatea procesuală de folosință apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual. Conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., în judecată poate sta orice persoană care are folosința drepturilor civile. În cazul de față, ca urmare a revizuirii sentinței prin care a fost înființată asociația în sensul respingerii cererii de înființare, Asociația L. și-a pierdut personalitatea juridică pierzând capacitatea de a-și mai asuma obligații și a avea drepturi inclusiv pe plan procesual.

Prin urmare, a reținut instanța de fond că, acțiunea apare la acest moment ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, considerent pentru care a admis excepția și a respins ca atare acțiunea împotriva Asociației L. Asociația L. nu are la acest moment capacitate procesuală de folosință, deci nu are aptitudinea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual. în aceste condiții, Asociația L. nu poate formula nici cerere de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, considerent pentru care cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

În ce privește pârâții persoane fizice, s-a reținut că aceștia au fost chemați în judecată în calitate de membrii menționați în tabelul de la momentul înființării asociației. Cum tabelul a fost declarat nul prin sentința civilă mai sus menționată, a reținut instanța de fond că este evident în aceste condiții că pârâții persoane fizice nu pot fi considerați membri și cu atât mai puțin nu li se poate imputa fapta de producere a vreunui prejudiciu în sensul art. 152 Legea nr. 31/1990 indicat de reclamantă drept temei juridic al prezentei acțiuni. Prin urmare, acțiunea formulată împotriva pârâților persoane fizice a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SIF T. Prin Decizia nr. 498 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele considerente: Conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, Asociația devine persoană juridică din momentul înscrierii ei în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

Prin Sentința civilă nr. 499 din 20 ianuarie 2014 pronunțată în Dosar nr. 255/212/2013* al Judecătoriei Constanța - rămasă irevocabilă prin nerecurare - a fost admisă cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosar civil nr. 134/J/1995 și a fost schimbată în tot sentința în sensul că a respins cererea privind înființarea Asociației Programul Salariaților L. Având în vedere faptul că cererea privind înființarea Asociației Programul Salariaților L. a fost respinsă, efectele acesteia se produc retroactiv în sensul că se consideră că aceasta nu a avut niciodată personalitate juridică, respectiv capacitate de folosință, deci nu poate sași asume obligații și să aibă drepturi inclusiv pe plan procesual.

Prin urmare, nu are relevanță faptul că nu s-a dispus radierea acesteia din Registrul asociațiilor și fundațiilor. De asemenea, a reținut instanța, nu are relevanță pentru speța de față faptul că pârâta continuă să săvârșească fapte și să încheie acte juridice cu terți după data pronunțării sentinței prin care a fost respinsă cererea de înființare a acesteia. În ceea ce îi privește pe pârâții persoane fizice, Curtea a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 196 - 199 din noul C. civ. întrucât în speța de față nu s-a dispus nulitatea persoanei juridice ci a fost respinsă cererea de înființarea a acesteia iar aceștia au fost chemați în judecată în calitate de membri menționați în tabelul de la momentul înființării asociației.

Cum tabelul a fost declarat nul prin sentință civilă irevocabilă, în mod corect a reținut instanța de fond că în aceste condiții pârâții persoane fizice nu pot fi considerați membri și cu atât mai puțin nu li se poate imputa fapta de producere a vreunui prejudiciu în sensul art. 152 din Legea nr. 31/1990. Împotriva Deciziei nr. 498 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.I.F T. SA. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, desființarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, trimiterea dosarului spre rejudecare Tribunalului Constanța. Criticile de nelegalitate aduse Deciziei civile nr. 498 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 2011/118/2006*, vizează dispozițiile de casare ale unei hotărâri judecătorești cuprinse în art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. (1865) și dispozițiile art. 312 alin. (3) teza trei C. proc. civ. (1865) conform cărora, casarea se pronunță în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Dezvoltând motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct 7 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii, deoarece puținele considerente pe care se întemeiază soluția instanței de apel se contrazic. Se mai arată că instanța de apel a reținut că, întrucât a fost admisă cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosar civil nr. 134/J/1995 și a fost schimbată, în tot, sentința în sensul că a fost respinsă cererea privind înființarea Asociației Programul Salariaților L., se consideră că Asociația L. nu a avut niciodată personalitate juridică, respectiv capacitate de folosință, deci nu poate să-și asume obligații și să aibă drepturi.

În schimb, în totală contradicție cu această susținere, în alineatul următor instanța a reținut că nu are relevanță faptul că pârâta continuă să săvârșească fapte și să încheie acte juridice cu terții după data pronunțării sentinței prin care a fost respinsă cererea de înființare a acesteia. Instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, asociația devine persoană juridică din momentul înscrierii ei în Registrul asociațiilor și fundațiilor, pentru ca în celălalt alineat să susțină că nu are relevanță faptul că nu s-a dispus radierea acesteia din Registrul asociațiilor și fundațiilor deși, conform dispozițiilor art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, asociația sau fundația încetează a ființa la data radierii.

Prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. (1865), respectiv că "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" s-a arătat că instanța de apel a reținut în mod greșit că respingerea cererii de înființare a asociației produce efecte retroactiv în sensul că se consideră că asociația nu a avut niciodată personalitate juridică și nu are relevanță faptul că nu s-a dispus radierea acesteia din Registrul asociațiilor și fundațiilor. Recurenta critică faptul că instanța a reținut că nu are relevanță pentru speța de față faptul că pârâta continuă să săvârșească fapte și să încheie acte juridice cu terții după data pronunțării sentinței prin care a fost respinsă cererea de înființare a acesteia.

Această concluzie a instanței are la bază greșita interpretare și aplicare a legii, deoarece, deși s-au reținut dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 referitoare la nașterea asociației, instanța de apel a făcut abstracție totală de prevederile art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 conform cărora, asociația sau fundația încetează a ființa la data radierii din Registrul asociațiilor și fundațiilor, or, din înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei rezultă că pârâta nu este radiată din acest registru. Susține recurenta că instanța de apel a făcut abstracție totală de principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești reținând opozabilitatea față de recurentă a sentinței având ca obiect revizuirea hotărârii de înființare a asociației la care face trimitere instanța de apel, deși recurenta nu a fost parte în acel litigiu.

Registrul asociațiilor și fundațiilor are tocmai rolul de a face opozabile terților înscrierile pe care le conține și, de aceea, este logic ca din moment ce înscrierea în registru marchează începutul capacității de folosință a asociației, radierea să marcheze momentul încetării acesteia. Printr-o altă critică se arată că o altă greșeală a instanței de apel, în aplicarea legii, constă în aceea că se face abstracție de faptul că pârâta Asociația L. a săvârșit și încă săvârșește fapte și încheie acte-juridice, cu efecte erga omnes, iar o dată cu acestea trebuia să-și asume și responsabilitatea pentru faptele săvârșite și actele încheiate. Înalta Curte, analizând criticile formulate prin cererea de recurs, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Regimul juridic al asociațiilor și fundațiilor este reglementat de Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

În conformitate cu art. 5 din această lege, asociația dobândește personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul. Conform dispozițiilor art. 71 din Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, asociația sau fundația încetează la data radierii din Registrul asociaților și fundațiilor. Ca atare, între data dobândirii personalității și data radierii din Registrul asociaților și fundațiilor, asociația este subiect de drept și în această calitate poate dobândi drepturi și asuma obligații.

Revenind la cauza dedusă judecății se constată că, după data introducerii acțiunii, a fost pronunțată Sentința civilă nr. 499 din 20 ianuarie 2014 în Dosarul nr. 255/212/2013* al Judecătoriei Constanța prin care a fost admisă cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosar civil nr. 134/J/1995 și a fost schimbată, în tot, sentința în sensul că a fost respinsă cererea privind înființarea Asociației Programul Salariaților L. Puterea de lucru judecat de care se bucură hotărârea pronunțată în calea extraordinară de atac a revizuirii nu trebuie confundată cu efectul substanțial al acesteia. Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți, neputând crea drepturi și obligații în privința terților care nu au fost atrași în niciun mod în proces și care sunt în măsură să facă dovada contrară în condițiile legii.

Recurenta SIF T. SA, terț în raport cu hotărârea pronunțată în calea de atac a revizuirii, justificat invocă inopozabilitatea Sentinței civile nr. 499 din 20 ianuarie 2012 a Judecătoriei Constanța, întemeindu-se în mod, legal pe dispozițiile art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 potrivit cărora încetarea existenței asociației are loc odată cu radierea acesteia din Registrul asociațiilor și fundațiilor. În cauză, recurenta a făcut dovada că intimata L. nu a fost radiată din Registrul asociațiilor și fundațiilor (aspect confirmat și de reprezentantul convențional al asociației) prin prezentarea certificatului de înscriere în acest registru, situație în care instanța reține că recurenta SIF T. a făcut dovada personalității juridice a asociației, conform art. 12 alin. (2) din O.G.

nr. 26/2000 (potrivit cărora "în relațiile cu terții, dovada se face cu certificatul de înscriere"). Așa fiind, în relațiile cu terții, încetarea capacității de folosință a asociației are loc la data încetării persoanei juridice însăși prin radierea din registrul asociațiilor și fundațiilor conform art. 12 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 coroborat cu art. 71 alin. (1) din același act normativ. Pe cale de consecință, trebuie reținut că, în raporturile cu terții asociația este considerată în ființă cât timp nu este radiată din registrul asociațiilor. Reținând că procesul s-a soluționat greșit în temeiul excepției lipsei capacității procesuale de folosință fără a se intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc.

civ. va admite recursul cu consecința modificării deciziei recurate în sensul admiterii apelului împotriva Sentinței civile nr. 2016 din 13 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Constanta, secția a II-a civilă, care urmează a fi desființată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.I.F T. SA împotriva Deciziei nr. 498 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în tot, decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanta S.I.F T. SA împotriva Sentinței civile nr. 2016 din 13 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2015. Procesat de GGC - NN