ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1572/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1572/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța la data de 03 iunie 2003, reclamanta Societatea de

Investiții Financiare "T." SA (SIF T.), în calitate de acționar

minoritar al SC L. SA, a formulat acțiune în numele SC L. SA și împotriva

pârâtei Asociația Programul Acțiunilor Salariaților L. pentru ca în nume

propriu și împreună cu membrii acesteia să fie obligată la plata pagubei

înregistrate de SC L. SA, urmare a executării silite a activului Complex A. de

către AVAB București.

În motivarea acțiunii,

s-a arătat că Asociația L. a devenit acționar al SC L. SA ca urmare a

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 714/1996 cumpărat de la fostul

FPS în cadrul procesului de privatizare. în ședința AGA din 20 august 1996 a SC

L. 95 SA a fost aprobată cererea Asociației L. ca SC L. SA să garanteze un

credit contractat de această asociație de la B. prin instituirea unei ipoteci

de rangul I în favoarea băncii asupra imobilului alcătuit din teren și

construcții. Nu s-a prezentat nici valoarea creditului nici imobilul care se va

ipoteca, ulterior reclamanta aflând din presă că SC L. SA urmează să fie

executată silit prin vânzarea la licitație publică a Complexului Hotelier

"A." din Stațiunea Venus.

Rezultă că sunt

întrunite cerințele art. 152 din Legea nr. 31/1990 pentru a fi obligat

acționarul majoritar la repararea pagubei înregistrate de SC L. SA în drept, au

fost invocate dispozițiile art. 152 Legii nr. 31/1990.

Pârâta Asociația L. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu

sunt îndeplinite cerințele art. 152 din Legea nr. 31/1990.

Prin Sentința civilă

nr. 3039/COM din 06 aprilie 2004, instanța a admis excepția lipsei calității

procesual pasive a pârâtei Asociația L. și a respins acțiunea ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Pentru a

decide astfel, instanța a reținut că potrivit art. 152 din Legea nr. 31/1990

"în cazul în care administratorul sau directorul încheie acte juridice

care prejudiciază societatea iar societatea din cauza poziției deținute de

aceștia, nu acționează în vederea recuperării prejudiciului, oricare dintre

acționarii minoritari are dreptul să introducă acțiune în numele societății în

scopul recuperării prejudiciului respectiv".

Din textul de lege

rezultă că acțiunea trebuie introdusă împotriva administratorului sau

directorului iar pârâta SC L. SA nu are o astfel de calitate.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamanta Societatea de Investiții Financiare

"T." SA (SIF T.) iar prin Decizia civilă nr. 150/com din 30 mai 2005

pronunțată în Dosar nr. 713/com/2004 a Curții de Apel Constanța apelul a fost

respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei

din apel reclamanta a formulat recurs care a fost admis prin Decizia nr. 1417

din 11 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în

Dosarul nr. 11778/1/2005. Decizia atacată a fost casată iar cauza a fost

trimisă spre rejudecare Tribunalului Constanța. S-a reținut că art. 152 din

Legea nr. 31/1990 instituie dreptul la formularea unei acțiuni cu caracter social,

în numele societății, de către acționarii minoritari împotriva persoanei care a

determinat producerea prejudiciului, în speță, Asociația L.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 03 iulie 2006 sub nr.

4356/COM/2006.

În cursul

soluționării cauzei, reclamanta a formulat precizări privind cadrul procesual

pasiv în sensul indicării persoanelor fizice pe care înțelege să le cheme în

judecată.

Pârâții au formulat

întâmpinări prin care au invocat atât excepția lipsei calității procesual

pasive cât și excepția lipsei calității procesual active a reclamantei.

Prin Sentința civilă

nr. 1017 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Constanța a fost admisă excepția

lipsei calității procesual active a reclamantei Societatea de Investiții

Financiare "T." SA (SIF T.) iar acțiunea a fost respinsă ca fiind

formulată de o persoană fără calitate procesual activă. Pentru a decide astfel

prima instanță a reținut textual, următoarele: "Potrivit art. 152 din

Legea nr. 31/1990 (în forma din data formulării acțiunii, modificată prin Legea

nr. 161/2003) în cazul în care administratorul sau directorii încheie acte

juridice care prejudiciază societatea, iar societatea din cauza poziției

deținute de aceștia nu acționează în vederea recuperării prejudiciului, oricare

dintre acționarii minoritari are dreptul să introducă acțiune în numele

societății, în scopul recuperării prejudiciului respectiv.

Această acțiune în

răspundere, chiar exercitată de un acționar majoritar este, așa cum a afirmat

reclamanta, o acțiune socială care se exercită în interesul societății, dar

această acțiune socială nu împiedică stabilirea corectă a legitimării

procesuale active prin raportare la disp. art. 152.

Calitatea procesuală

activă, deci calitatea cerută pentru a putea exercita acțiunea în justiție,

trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută

deoarece acțiunea are ca obiect protecția dreptului subiectiv.

În cauza de față,

întemeiată pe dispozițiile art. 152 din Legea nr. 31/1990, însăși legiuitorul a

stabilit persoana care are legitimare procesuală activă și anume societatea

comercială prejudiciată în numele căreia poate introduce acțiunea și orice

acționar minoritar atunci când aceasta rămâne în pasivitate.

Posibilitatea

acordată de legiuitor acționarilor minoritari nu este, însă, de a formula

acțiune în nume propriu, ci în numele societății care în anumite situații

preferă să stea în pasivitate. Aceasta deoarece calitatea de titular al

dreptului ce se discută aparține evident societății prejudiciate, acțiunea

având ca obiect protecția drepturilor subiective ale societății (dreptul

societății asupra recuperării prejudiciului produs prin faptele prejudiciabile

ale altor persoane), iar nu ale acționarilor minoritari (oricum această acțiune

profită, indirect și acționarilor societății).

În consecință, în

acțiunile în răspundere prevăzute de art. 152 din Legea nr. 31/1990, legitimare

procesuală activă, deci calitate procesuală activă, are societatea comercială

prin acționarul minoritar care a introdus acțiunea în numele ei.

Faptul că reclamanta

a precizat în cererea de chemare în judecată formulată, precum și în

precizările și notele scrise depuse ulterior la dosar, că a formulat acțiune în

numele SC "L." SA, dar a refuzat și s-a opus la lămurirea cadrului procesual

în sensul de a se menționa ca titular al dreptului acțiunii pe SC

"L." SA prin reprezentant SIF T. S.A. duce la concluzia că reclamanta

a considerat că are calitatea de titular al dreptului, deși textul art. 152

este clar sub acest aspect.

Astfel, chiar și

printr-o interpretare gramaticală a art. 152 se poate constata că acționarul

minoritar are dreptul de a introduce acțiunea în numele societății, iar nu în

nume propriu.

Asimilarea acțiunii

întemeiată pe dispozițiile art. 152 cu o acțiune oblică este greșită întrucât,

conform art. 974 C. civ., acțiunea oblică aparține creditorului care poate

exercita toate drepturile și acțiunile debitorului pe când acționarul minoritar

nu are calitatea de creditor, această calitate aparținând societății comerciale.

Nici invocarea unei

subrogări în drepturile societății comerciale nu poate fi reținută pentru că

art. 152 precizează că acționarul minoritar are dreptul să introducă acțiune în

numele societății, iar nu în nume propriu ceea ce s-ar fi întâmplat în cazul unei

subrogări așa cum susține reclamanta.

În ce privește

statuarea în mod irevocabil prin Decizia nr. 1417/2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție cu privire la calitatea procesuală activă, s-a constatat că

aceasta s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive care

a făcut obiectul recursului, pe de o parte, iar pe de altă parte, în

considerentele deciziei s-a arătat chiar că "acționarul promovează acțiune

în numele societății", de unde rezultă că acțiunea se formulează de

acționar în numele SC "L." SA, iar nu în nume propriu, iar formularea

unei acțiuni în numele altei persoane atrage legitimarea procesuală activă

acelei persoane, iar nu reprezentantului care a formulat-o nu în nume propriu,

ci în numele altuia.

Având în vedere că titularul

acțiunii în răspundere întemeiată pe disp. art. 152 este societatea comercială

în patrimoniul căreia ar urma să intre și suma obținută în eventualitatea

admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata prejudiciului creat, iar

această societate este reprezentată de acționarul minoritar care a formulat

acțiunea în virtutea unei reprezentări legale prevăzute de art. 152 din Legea

nr. 31/1990, calificare la care reclamanta s-a opus, se constată că excepția

lipsei calității procesuale active a SIF T. este întemeiată și urmează a fi

admisă, ceea ce duce la respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale

active".

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamanta, apel admis prin Decizia civilă nr. 105/COM

din 08 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța care a desființat sentința

apelată și a trimis cauza spre continuarea judecății primei instanțe. Pentru a

pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că reclamanta a formulat

acțiunea în numele societății și nu în numele său personal, intenția sa fiind

aceea de a recupera prejudiciul invocat în patrimoniul societății și nu în

patrimoniul propriu. Din interpretarea dispozițiilor art. 152 rezultă fără

dubiu că titular al dreptului la acțiune este acționarul minoritar, iar acesta

exercită acțiunea în numele și pentru societate, adică în folosul acesteia.

Soluția pronunțată în

apel a fost menținută prin respingerea recursurilor potrivit Deciziei civile

nr. 2486 din 29 iunie 2010 pronunțată în Dosar nr. 2011/118/2006 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, în lămurirea cadrului procesual

pasiv al acțiunii, față de susținerile reclamantei că înțelege să cheme în

judecată pârâta Asociația L. și membrii acesteia s-au solicitat și au fost

făcute o serie de precizări de către reclamantă în sensul indicării persoanelor

fizice pe care înțelege să le cheme în judecată în calitatea lor de membri ai

Asociației L. Reclamanta a arătat prin înscrisul depus la dosar că înțelege să

se raporteze la tabelul cu membrii asociației L. de la momentul înființării,

tabel depus la Judecătoria Constanța. Tabelul de la momentul înființării

asociației cuprinde 24 membri și a fost depus în copie conform cu originalul la

dosar.

În concluzie, s-a

reținut că instanța este învestită cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.

152 Legea nr. 31/1990, articol în prezent abrogat dar care era în vigoare la

momentul formulării prezentei acțiuni și care avea următorul conținut: "în

cazul în care administratorul sau directorul încheie acte juridice care

prejudiciază societatea iar societatea din cauza poziției deținute de aceștia,

nu acționează în vederea recuperării prejudiciului, oricare dintre acționarii

minoritari are dreptul să introducă acțiune în numele societății în scopul

recuperării prejudiciului respectiv".

Prin Sentința civilă

nr. 2016 din 13 iunie 2014, Tribunalul Constanta a admis excepția lipsei

capacității procesuale de folosință a pârâtei Asociația Programul Salariaților

L., a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Asociația

Programul Salariaților L. ca introdusă împotriva unei persoane fără capacitate

procesuală de folosință, a respins acțiunea formulată împotriva pârâților

persoane fizice ca nefondată și a respins cererea pârâtei Asociația Programul

Salariaților L. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca

formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Constanța a reținut că acțiunea este formulată de

reclamanta Societatea de Investiții Financiare "T." SA (SIF T.) în

contradictoriu cu pârâții Asociația L. și persoanele fizice menționate în

calitate de membri ai L. în tabelul aflat la Judecătoria Constanța în dosarul

de înființare a asociației.

În cursul soluționării

cauzei, pârâții au depus la dosar Sentința civilă nr. 12911 din 14 august 2012

pronunțată în Dosar nr. 9399/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 București

prin care a fost anulat înscrisul fals numit "tabel nominal", tabel

ce cuprinde cei 24 membri care a fost depus la Judecătoria Constanța în anul

1995 la momentul înființării Asociației L.

La acest tabel s-a

raportat și reclamanta la momentul când instanța i-a cerut precizări privind

cadrul procesual pasiv în condițiile în care a înțeles să cheme în judecată

Asociația Programul Acțiunilor Salariaților L. în nume propriu și

"împreună cu membrii acesteia".

Față de anularea

tabelului nominal, pârâții au formulat cerere de revizuire a Sentinței civile

nr. 1 din 04 ianuarie 1996 a Judecătoriei Constanța pronunțată în Dosar nr.

134/J/1995, sentință prin care s-a dispus înființarea asociației L.

Prin Sentința civilă

nr. 499 din 20 ianuarie 2014 pronunțată în Dosar nr. 255/212/2013* al

Judecătoriei Constanța - rămasă irevocabilă prin nerecurare - a fost admisă

cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 pronunțată

de Judecătoria Constanța în Dosar civil nr 134/J/1995 și a fost schimbată în

tot sentința în sensul că a respins cererea privind înființarea Asociației

Programul Salariaților L.

Față de această

împrejurare, instanța de fond a invocat din oficiu și a admis excepția lipsei

capacității procesuale de folosință a pârâtei Asociația L., reținând că

excepția este una de fond, peremptorie și absolută asupra căreia instanța

trebuie să se pronunțe cu precădere în condițiile art. 137 C. proc. civ., iar

capacitatea procesuală de folosință apare ca fiind aptitudinea unei persoane de

a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual. Conform art. 41

alin. (1) C. proc. civ., în judecată poate sta orice persoană care are

folosința drepturilor civile. În cazul de față, ca urmare a revizuirii

sentinței prin care a fost înființată asociația în sensul respingerii cererii

de înființare, Asociația L. și-a pierdut personalitatea juridică pierzând

capacitatea de a-și mai asuma obligații și a avea drepturi inclusiv pe plan

procesual.

Prin urmare, a

reținut instanța de fond că, acțiunea apare la acest moment ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, considerent

pentru care a admis excepția și a respins ca atare acțiunea împotriva

Asociației L. Asociația L. nu are la acest moment capacitate procesuală de

folosință, deci nu are aptitudinea de a avea drepturi și de a-și asuma

obligații pe plan procesual. în aceste condiții, Asociația L. nu poate formula

nici cerere de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată,

considerent pentru care cererea de obligare a reclamantei la plata

cheltuielilor a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără capacitate

procesuală de folosință.

În ce privește

pârâții persoane fizice, s-a reținut că aceștia au fost chemați în judecată în

calitate de membrii menționați în tabelul de la momentul înființării

asociației. Cum tabelul a fost declarat nul prin sentința civilă mai sus

menționată, a reținut instanța de fond că este evident în aceste condiții că

pârâții persoane fizice nu pot fi considerați membri și cu atât mai puțin nu li

se poate imputa fapta de producere a vreunui prejudiciu în sensul art. 152

Legea nr. 31/1990 indicat de reclamantă drept temei juridic al prezentei

acțiuni.

Prin urmare, acțiunea

formulată împotriva pârâților persoane fizice a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamanta SIF T.

Prin Decizia nr. 498

din 22 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat,

apelul.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut următoarele considerente:

Conform art. 8 alin.

(1) din O.G. nr. 26/2000, Asociația devine persoană juridică din momentul

înscrierii ei în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

Prin Sentința civilă

nr. 499 din 20 ianuarie 2014 pronunțată în Dosar nr. 255/212/2013* al

Judecătoriei Constanța - rămasă irevocabilă prin nerecurare - a fost admisă

cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 pronunțată

de Judecătoria Constanța în Dosar civil nr. 134/J/1995 și a fost schimbată în

tot sentința în sensul că a respins cererea privind înființarea Asociației

Programul Salariaților L.

Având în vedere

faptul că cererea privind înființarea Asociației Programul Salariaților L. a

fost respinsă, efectele acesteia se produc retroactiv în sensul că se consideră

că aceasta nu a avut niciodată personalitate juridică, respectiv capacitate de

folosință, deci nu poate sași asume obligații și să aibă drepturi inclusiv pe

plan procesual. Prin urmare, nu are relevanță faptul că nu s-a dispus radierea

acesteia din Registrul asociațiilor și fundațiilor.

De asemenea, a

reținut instanța, nu are relevanță pentru speța de față faptul că pârâta

continuă să săvârșească fapte și să încheie acte juridice cu terți după data

pronunțării sentinței prin care a fost respinsă cererea de înființare a

acesteia.

În ceea ce îi privește

pe pârâții persoane fizice, Curtea a constatat că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 196 - 199 din noul C. civ. întrucât în speța de față nu s-a

dispus nulitatea persoanei juridice ci a fost respinsă cererea de înființarea a

acesteia iar aceștia au fost chemați în judecată în calitate de membri

menționați în tabelul de la momentul înființării asociației.

Cum tabelul a fost

declarat nul prin sentință civilă irevocabilă, în mod corect a reținut instanța

de fond că în aceste condiții pârâții persoane fizice nu pot fi considerați

membri și cu atât mai puțin nu li se poate imputa fapta de producere a vreunui

prejudiciu în sensul art. 152 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva Deciziei

nr. 498 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

reclamanta S.I.F T. SA. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

recurate, desființarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință,

trimiterea dosarului spre rejudecare Tribunalului Constanța.

Criticile de

nelegalitate aduse Deciziei civile nr. 498 din 22 octombrie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 2011/118/2006*, vizează dispozițiile de

casare ale unei hotărâri judecătorești cuprinse în art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. (1865) și dispozițiile art. 312 alin. (3) teza trei C. proc. civ.

(1865) conform cărora, casarea se pronunță în toate cazurile în care instanța a

cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Dezvoltând motivul de

recurs prevăzut la art. 304 pct 7 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea

cuprinde motive contradictorii, deoarece puținele considerente pe care se

întemeiază soluția instanței de apel se contrazic.

Se mai arată că

instanța de apel a reținut că, întrucât a fost admisă cererea de revizuire a

Sentinței civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 pronunțată de Judecătoria Constanța

în Dosar civil nr. 134/J/1995 și a fost schimbată, în tot, sentința în sensul

că a fost respinsă cererea privind înființarea Asociației Programul

Salariaților L., se consideră că Asociația L. nu a avut niciodată personalitate

juridică, respectiv capacitate de folosință, deci nu poate să-și asume

obligații și să aibă drepturi. În schimb, în totală contradicție cu această

susținere, în alineatul următor instanța a reținut că nu are relevanță faptul

că pârâta continuă să săvârșească fapte și să încheie acte juridice cu terții

după data pronunțării sentinței prin care a fost respinsă cererea de înființare

a acesteia.

Instanța de apel a

reținut că, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, asociația

devine persoană juridică din momentul înscrierii ei în Registrul asociațiilor

și fundațiilor, pentru ca în celălalt alineat să susțină că nu are relevanță

faptul că nu s-a dispus radierea acesteia din Registrul asociațiilor și

fundațiilor deși, conform dispozițiilor art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000,

asociația sau fundația încetează a ființa la data radierii.

Prin prisma motivului

de nelegalitate prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. (1865),

respectiv că "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" s-a arătat că instanța

de apel a reținut în mod greșit că respingerea cererii de înființare a

asociației produce efecte retroactiv în sensul că se consideră că asociația nu

a avut niciodată personalitate juridică și nu are relevanță faptul că nu s-a

dispus radierea acesteia din Registrul asociațiilor și fundațiilor.

Recurenta critică faptul

că instanța a reținut că nu are relevanță pentru speța de față faptul că pârâta

continuă să săvârșească fapte și să încheie acte juridice cu terții după data

pronunțării sentinței prin care a fost respinsă cererea de înființare a

acesteia.

Această concluzie a

instanței are la bază greșita interpretare și aplicare a legii, deoarece, deși

s-au reținut dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 referitoare la

nașterea asociației, instanța de apel a făcut abstracție totală de prevederile

art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 conform cărora, asociația sau fundația

încetează a ființa la data radierii din Registrul asociațiilor și fundațiilor,

or, din înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei rezultă că pârâta

nu este radiată din acest registru.

Susține recurenta că

instanța de apel a făcut abstracție totală de principiul relativității

efectelor hotărârilor judecătorești reținând opozabilitatea față de recurentă a

sentinței având ca obiect revizuirea hotărârii de înființare a asociației la care

face trimitere instanța de apel, deși recurenta nu a fost parte în acel

litigiu.

Registrul

asociațiilor și fundațiilor are tocmai rolul de a face opozabile terților

înscrierile pe care le conține și, de aceea, este logic ca din moment ce

înscrierea în registru marchează începutul capacității de folosință a

asociației, radierea să marcheze momentul încetării acesteia.

Printr-o altă critică

se arată că o altă greșeală a instanței de apel, în aplicarea legii, constă în

aceea că se face abstracție de faptul că pârâta Asociația L. a săvârșit și încă

săvârșește fapte și încheie acte-juridice, cu efecte erga omnes, iar o dată cu

acestea trebuia să-și asume și responsabilitatea pentru faptele săvârșite și

actele încheiate.

Înalta Curte,

analizând criticile formulate prin cererea de recurs, constată că recursul este

fondat pentru următoarele considerente:

Regimul juridic al

asociațiilor și fundațiilor este reglementat de Ordonanța nr. 26/2000 cu

privire la asociații și fundații.

În conformitate cu

art. 5 din această lege, asociația dobândește personalitate juridică prin

înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei

în a cărei circumscripție își are sediul.

Conform dispozițiilor

art. 71 din Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații,

asociația sau fundația încetează la data radierii din Registrul asociaților și

fundațiilor.

Ca atare, între data

dobândirii personalității și data radierii din Registrul asociaților și

fundațiilor, asociația este subiect de drept și în această calitate poate

dobândi drepturi și asuma obligații.

Revenind la cauza

dedusă judecății se constată că, după data introducerii acțiunii, a fost

pronunțată Sentința civilă nr. 499 din 20 ianuarie 2014 în Dosarul nr.

255/212/2013* al Judecătoriei Constanța prin care a fost admisă cererea de

revizuire a Sentinței civile nr. 1 din 04 ianuarie 1996 pronunțată de

Judecătoria Constanța în Dosar civil nr. 134/J/1995 și a fost schimbată, în

tot, sentința în sensul că a fost respinsă cererea privind înființarea Asociației

Programul Salariaților L.

Puterea de lucru

judecat de care se bucură hotărârea pronunțată în calea extraordinară de atac a

revizuirii nu trebuie confundată cu efectul substanțial al acesteia. Hotărârea

judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți, neputând

crea drepturi și obligații în privința terților care nu au fost atrași în

niciun mod în proces și care sunt în măsură să facă dovada contrară în

condițiile legii.

Recurenta SIF T. SA,

terț în raport cu hotărârea pronunțată în calea de atac a revizuirii,

justificat invocă inopozabilitatea Sentinței civile nr. 499 din 20 ianuarie

2012 a Judecătoriei Constanța, întemeindu-se în mod, legal pe dispozițiile art.

71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 potrivit cărora încetarea existenței

asociației are loc odată cu radierea acesteia din Registrul asociațiilor și

fundațiilor.

În cauză, recurenta a

făcut dovada că intimata L. nu a fost radiată din Registrul asociațiilor și

fundațiilor (aspect confirmat și de reprezentantul convențional al asociației)

prin prezentarea certificatului de înscriere în acest registru, situație în

care instanța reține că recurenta SIF T. a făcut dovada personalității juridice

a asociației, conform art. 12 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 (potrivit cărora

"în relațiile cu terții, dovada se face cu certificatul de

înscriere").

Așa fiind, în

relațiile cu terții, încetarea capacității de folosință a asociației are loc la

data încetării persoanei juridice însăși prin radierea din registrul

asociațiilor și fundațiilor conform art. 12 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000

coroborat cu art. 71 alin. (1) din același act normativ.

Pe cale de

consecință, trebuie reținut că, în raporturile cu terții asociația este

considerată în ființă cât timp nu este radiată din registrul asociațiilor.

Reținând că procesul

s-a soluționat greșit în temeiul excepției lipsei capacității procesuale de

folosință fără a se intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin.

(2), (3) și (5) C. proc. civ. va admite recursul cu consecința modificării deciziei

recurate în sensul admiterii apelului împotriva Sentinței civile nr. 2016 din

13 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Constanta, secția a II-a civilă, care

urmează a fi desființată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurenta-reclamantă S.I.F T. SA împotriva Deciziei nr. 498 din 22

octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în tot,

decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamanta S.I.F T. SA

împotriva Sentinței civile nr. 2016 din 13 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul

Constanța, secția a II-a civilă, pe care o desființează și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 9 iunie 2015.

Procesat

de GGC - NN