ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 373 din 18

septembrie 2013 a Tribunalului Galați, s-a dispus condamnarea inculpatului I.V.,

la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe

o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă

la omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în ref. la art. 320

1

alin.

(7) din C. proc. pen. (faptă din data de 09 martie 2013).

Potrivit art. 71

C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art.

350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării

preventive de la 04 aprilie 2013, la zi.

S-a

constatat că partea vătămată Ș.T. nu s-a constituit parte civilă și de asemenea

că partea vătămată Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. A.A." Galați

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Î

n

baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat un cuțit în lungime

de 18 cm și lama în lungime de 10 cm, folosit la săvârșirea infracțiunii.

Potrivit art. 7

alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la

inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Conform art. 5

alin. (5) din Legea nr. 76/2008 i s-a adus la cunoștință inculpatului că

probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și

stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.

În temeiul

art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să

plătească cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că

prin rechizitoriul nr. 203/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați

a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I.V., pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, cu reținerea stării de recidivă

postexecutorie, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a reținut că

la data de 09 martie 2013, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict

spontan, i-a aplicat părții vătămate Ș.T. o lovitură cu un corp

înțepător-tăietor (cuțit) în zonă vitală (torace), producându-i o plagă

înțepat-tăiată penetrantă toracic cu pneumotorax drept total, ce a pus în

primejdie viața acesteia prin pneumotoraxul total.

În fapt, s-a

reținut că inculpatul I.V. și partea vătămată Ș.T. sunt consăteni, ambii locuind

în comuna Rădești, județul Galați și la data de 09 martie 2013, s-au întâlnit

la domiciliul părții vătămate,

ocazie cu care au

consumat alcool. La acel moment, în locuința părții vătămate se mai aflau fiul

inculpatului, numitul I.G., concubina părții vătămate, martora C.E. și un nepot

al acesteia din urmă, martorul B.M.S..

Din

cauza faptului că au ajuns în stare de ebrietate, în jurul orelor 16

00

inculpatul și fiul său I.G. au plecat din locuința părții vătămate, mergând la

domiciliul lor.

După plecarea

acestora, partea vătămată Ș.T. a început să adreseze injurii și să o lovească

pe martora C.E., acuzând-o că ar fi avut relații intime cu inculpatul. în urma

acestui fapt, partea vătămată a alungat-o pe martoră din locuință, aceasta din

urmă ref ugiindu-se la o vecină, numita S.M., de unde a revenit în jurul orelor

19

00

.

În cursul

aceleiași zile, în jurul orelor 21

00

, inculpatul a revenit la

locuința părții vătămate având asupra sa un bidon cu vin.

Inculpatul I.V.,

partea vătămată Ș.T. și martorul B.M.S. au început să consume alcool, ocazie cu

care partea vătămată a acuzat-o din nou pe martora C.E. că, textual, „ai venit

cu golanul în casă", făcând referire la inculpat.

Partea

vătămată a încercat apoi să o lovească pe martora C.E., moment în care între

aceștia a intervenit inculpatul. Din cauza acestui fapt, inculpatul și partea

vătămată au început să se certe, încercând să se lovească, fără să reușească

însă datorită intervenției martorului B.M.S.

În continuare,

partea vătămată Ș.T. a luat din holul locuinței un topor, cu care a început să-l

amenințe pe inculpat, cerându-i totodată acestuia să părăsească locuința. în

scopul intimidării și pentru a-l determina pe inculpat să părăsească locuința,

partea vătămată a început să lovească cu toporul în tocul ușii, de circa 2-3

ori, adresându-i și amenințări cu moartea.

Inculpatul a

luat-o pe partea vătămată în brațe, au început să se îmbrâncească reciproc, în

felul acesta spărgând un geam de la o ușă, iar în acest moment inculpatul a

scos un cuțit din haină, fără însă să-l folosească în vreun mod.

În cele din

urmă partea vătămată a scăpat toporul din mâini și ambii au ieșit în curtea

locuinței, unde, conform declarației martorului ocular B.M.S., au continuat să

se îmbrâncească.

Pe acest

fond al luptei dintre cei doi, la un moment dat inculpatul a ajuns deasupra

părții vătămate și a lovit-o cu cuțitul în zona omoplatului drept, aplicându-i

o singură lovitură.

Imediat

partea vătămată a strigat „m-a tăiat", aspect care l-a determinat pe

inculpat să părăsească zona în fugă, având asupra sa cuțitul.

În continuare,

martora C.E., care rămăsese în interiorul locuinței, a ieșit afară și împreună

cu martorul B.M.S. au acordat un prim ajutor părții vătămate, după care au

anunțat un echipaj al Ambulanței.

Partea

vătămată Ș.T. a fost transportată apoi la Spitalul Județean Clinic de Urgență

„Sfântul A.A." din Galați, unde a fost supusă unei intervenții

chirurgicale.

A doua zi, 10

martie 2013, inculpatul I.V. a mers la postul de poliție din comună și a predat

lucrătorilor de poliție un cuțit, despre care a afirmat că este cel folosit la

agresiunea exercitată asupra părții vătămate Ș.T.

Ulterior,

partea vătămată Ș.T. a fost examinată medico-legal, iar din concluziile

raportului de constatare medico-legală din 11 martie 2013 au rezultat că prezintă

plagă înțepat-tăiată penetrantă toracică dreapta posterioară regiune scapulară

cu pneumotorax drept total - operat - și excoriație toracică dreapta

posterioară infrascapulară, leziuni traumatice care au putut fi produse prin

lovire și zgâriere cu obiect înțepător-tăietor, posibil cuțit; leziunile pot

data din data de 9 martie 2013; la data producerii plaga înțepat-tăiată

penetrantă toracică dreapta posterioară i-a pus în primejdie viața victimei

prin pneumotoraxul total; necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru

vindecare de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații.

Inculpatul a

afirmat că a fost tăiat la rândul său de partea vătămată, cu același cuțit, în

zona brațelor. Cu excepția inculpatului, nici partea vătămată și nici martorii

nu au putut relata că leziunile constatate abia a doua zi, au fost produse de

partea vătămată, iar în aceste condiții, provocarea invocată de către inculpat

în apărarea sa nu a fost reținută, nerezultând din probele administrate.

După

sesizarea instanței de fond, la termenul din 12 septembrie 2013, până la

începerea cercetării judecătorești, respectiv până la citirea rechizitoriului,

inculpatul I.V., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat ca

judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de

urmărire penală (încheierea de ședință din 12 septembrie 2013-fila 34).

Inculpatul

a recunoscut în totalitate infracțiunea reținută în sarcina sa, în modalitatea

descrisă prin actul de inculpare și s-a prevalat de dispozițiile art. 70 C.

proc. pen. (fila 33).

În raport de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și având în vedere poziția

procesuală a inculpatului, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile pentru aplicarea prevederilor anterior arătate (respectiv, din probele

administrate în cursul urmăririi penale, rezultând că fapta dedusă judecății

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat).

S-a reținut că

în drept, fapta inculpatului I.V. întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor, în stare de recidivă postexecutorie,

prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

La

individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului au fost avute în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile

părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o

treime, conform alin. (7) al art. 320

1

C. proc. pen., gradul de

pericol social concret al infracțiunii, apreciat în raport de modalitatea și

împrejurările concrete în care a fost săvârșită, natura și importanța valorii

sociale căreia i s-a adus atingere, datele ce caracterizează persoana

inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Având în

vedere gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, precum și

atitudinea inculpatului în faza urmăririi penale, instanța de fond a apreciat

că nu poate fi reținută în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de

art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. -cum a solicitat apărătorul său -, chiar dacă

după sesizarea instanței de fond a avut b atitudine sinceră și a regretat

comiterea infracțiunii.

De asemenea,

s-a avut în vedere starea de recidivă în care se afla inculpatul, care anterior

a mai fost condamnat de mai multe ori (conform fișei de cazier judiciar -

filele 61 - 62 dosar urmărire penală).

Împotriva sentinței

penale nr. 373 din 18 septembrie 2013 a Tribunalului Galați a formulat apel

inculpatul I.V., criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie

solicitând aplicarea de circumstanțe atenuante legale, respectiv scuza

provocării - art. 73 lit. b) C. pen. sau circumstanțe atenuante judiciare,

respectiv art. 74

alin. (1) lit. c) C. pen. care să aibă

ca efect coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76

alin. (2) C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 281/ A din 12 noiembrie 2013 Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat,

apelul formulat de inculpatul I.V. împotriva sentinței penale nr. 373 din 18

septembrie 2013 a Tribunalului Galați.

A fost

menținută starea de arest preventiv a inculpatului dedusă din pedeapsa aplicată

durata reținerii și arestării preventive începând cu 04 aprilie 2013 la zi.

S-a

reținut că în cauză nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală prev. de

art. 73 lit. b) C. pen., deoarece din materialul probator rezultă că atât

inculpatul cât și partea vătămată erau în stare de ebrietate la data săvârșirii

faptelor, iar inculpatul a intervenit într-un conflict dintre partea vătămată

și concubina sa, s-a folosit la săvârșirea faptei de un cuțit, instrument care

determina o disproporție vădită între atac și apărare, inculpatul neputând

motiva de ce a folosit acel cuțit în condițiile în care reușise, totuși să

doboare victima la pământ.

S-a

apreciat că în cauză, nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă

judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece inculpatul s-a

prevalat de disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., și în aceleași

împrejurări de fapt (recunoașterea săvârșirii faptei) nu i se poate acorda o

dublă valență juridică, care să aibă ca efect, reducerea de două ori, a

limitelor pedepsei aplicabile.

Împotriva acestei

decizii, inculpatul I.V. a declarat, în termen legal, recursul de față,

solicitând în temeiul art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

anterior reținerea stării de provocare prevăzută de disp.art. 73 lit. b) C.

pen. anterior și aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen.

Examinând

recursul declarat de inculpatul I.V., Înalta Curte de Casație și Justiție,

constată următoarele:.

În cauză, se

constată că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori, la 12 noiembrie 2013, deci ulterior intrării

în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat de inculpat

a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 10 decembrie

2013, situație în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de

recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. (1969), care

este legea procesual

penală aplicabilă recursului de față,

toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii

controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la

chestiuni de drept ( de legalitate);

Totodată,

potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea

unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în

curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva

hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi

privitoare la recurs.

Cu privire la

cererea inculpatului de reducere a pedepsei prin reținerea stării de provocare

prev. de art. 73 lit. b) C. pen. anterior, se constată că urmare a

modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, aceasta nu poate fi

analizată prin prisma cazului de casare invocat de apărare prev de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, care exclude posibilitatea

analizării criticilor sale referitoare la individualizarea sancțiunii.

Critica

inculpatului vizând individualizarea pedepsei prin reținerea stării de

provocare nu poate fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol,

care în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar

exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea,

modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că

examinarea cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire

la chestiuni de drept și nu la chestiuni de fapt. Modificarea situației de fapt

stabilită anterior nu mai este posibilă decât ca urmare a constatării unor

nelegalități care ar influența valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie

avute în vedere la soluționarea cauzei și, pe cale de consecință, ar determina

înlăturarea acestora și ar impune reevaluarea elementelor de fapt.

Recursul

inculpatului va fi însă admis numai în ceea ce privește aplicarea Legii penale

mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie

2014, în cursul judecății, a noului C. pen. și conform art. 5 se impune

stabilirea și aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de

pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite.

Inculpatul I.V.

a fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 rap. art. 174

alin. (1) C. pen. anterior cu

aplicarea art. 37 alin.

(1) lit. b) C. pen. anterior și art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

Limite

de pedeapsă pentru infracțiunea de omor prev de art. 174 C. pen. anterior sunt

de le 10 la 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 20 C. pen. anterior, respectiv

reduse cu 1/2, sunt cuprinse între 5 și 10 ani închisoare, iar cu aplicarea art.

320

1

C. proc. pen. anterior, limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 sunt

de la 3 ani și 8 luni la 6 ani și 8 luni închisoare.

În noul C.

pen. infracțiunea de omor este prevăzută de art. 188 C. pen., cu limite de

pedeapsă cuprinse între 10 și 20 ani închisoare, cu aplicarea art. 32 C. pen.,

respectiv reducerea limitelor, acestea sunt de la 5 la 10 ani închisoare, iar

cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior, limite de pedeapsă

sunt cuprinse între 3 ani și 8 luni și 6 ani și 8 luni închisoare.

Având în

vedere că limitele de pedeapsă dintre cele două legi sunt aceleași și întrucât

instanțele au stabilit o pedeapsă spre maximul special prevăzut de lege, Înalta

Curte va menține pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de instanța de fond și

menținută de instanța de apel, aceasta fiind în limitele legale ale noului text

mcriminator.

Referitor la

procedura recunoașterii vinovăției prin compararea condițiilor de existență și

a efectelor instituțiilor autonome în raport de incriminare și sancțiune, se

constată, de asemenea, că dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile, astfel

că va face aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

Referitor la

pedepsele complementare și accesorii, se va aplica noua lege, ca fiind mai

favorabilă, având în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. și pe cale de

consecință, față de dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen., se va aplica

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului prevenția de la 4 aprilie 2014 la 25 februarie 2014.

În temeiul

art. 275 pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina

statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva Deciziei penale nr. 281/ A din

12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și

cauze cu minori.

Casează, în

parte, atât decizia atacată cât și sentința penală nr. 373 din 18 septembrie

2013 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.

5 C. pen. și rejudecând:

Stabilește

pedeapsa de 5 ani închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev.

de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 rap la art. 188 C.

pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior.

În baza art. 65

C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului prevenția de la 4 aprilie 2013 la 25 februarie

2014.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu în suma de 300 lei se plătește din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 februarie 2014.