ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4015/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din data de 12 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au hotărât următoarele: În baza dispozițiilor art. 20 C. pen. raportat la dispozițiile art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 174 alin. (2) și art. 175 alin. (2) C. pen. și a dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza I C. pen. și a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1)-(4) și (7) C. proc. pen., infracțiunea de tentativă la omor calificat, faptă din data de 23 mai 2012, parte vătămată O.Ș.V., parte civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești, a fost condamnat inculpatul F.M.C., la 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 literele a), b) și e) C. pen.

cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară. S-au aplicat dispozițiile art. 71 C. pen. raportat la dispozițiile art. 64 literele a), b) și e) C. pen. cu excepția dreptului de a alege. Pedeapsa complementară ce a fost aplicată inculpatului se va executa în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 66 C. pen. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de o zi din data de 25 mai 2012. În baza dispozițiilor art. 14-15 C. proc. pen. a fost constatat achitarea în întregime a prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Județean de Urgență Ploiești, respectiv faptul că inculpatul a achitat în totalitate suma de 1.131,22 lei cu care aceasta unitate spitalicească s-a constituit parte civilă în cauză, sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de internarea părții vătămate O.Ș.V.

în perioada 23-29 mai 2012, la acest spital, sumă achitată cu chitanța din 22 ianuarie 2013, depusă la dosar. În baza dispozițiilor art. 14-15 C. proc. pen. s-a luat act că partea vătămată O.Ș.V. nu a exercitat acțiune civilă în cadrul procesului penal împotriva inculpatului în sensul că nu a solicitat daune materiale ori daune morale de la inculpat. În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat bâta folosită de acesta la comiterea infracțiunii, aflată la Camera de depozitare și păstrare a probelor biologice din cadrul I.J.P. Prahova conform dovezii de ridicare din 07 iunie 2012 (fila 45 dosar urmărire penală). În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea în condițiile legii a probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

(baza de date). Inculpatul a fost obligat la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, cuprinzând și cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală inclusiv contravaloarea raportului de expertiză medico-legală efectuat de Serviciul de Medicină Legală Prahova în cauză, respectiv nr. 463 din 24 mai 2012 pentru partea vătămată O.Ș.V. (fila 8 d.u.p.). Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că în data de 23 mai 2012, în jurul orelor 14,30 între F.F.C. și frații S.: C.D. și A.D. a avut loc un conflict, cel dintâi fiind lovit de cei doi. Aflând de agresiunea suferită de fiul său numita F.E.C. a mers la Poliția orașului Boldești - Scăieni unde a formulat o plângere față de frații S. Frații celui lovit, respectiv numiții F.I., F.M.C., F.F.C.

împreună cu T.Ș.S. au plecat împreună cu autovehiculul marca F., înmatriculat cu nr. x, proprietatea lui F.I., la familia S., pe strada Lalelei de pe raza orașului Boldești Scăieni. Aceștia au ajuns în dreptul locuinței familiei S., au coborât din mașini, fiind înarmați cu bâte tip baseball. Frații S. împreună cu numitul M.I.C. aflându-se în fața porții, i-au văzut și de frică s-au refugiat în locuință. Frații F. au pătruns în curtea locuinței, au spart cu bâtele gemurile locuinței și ale ușii de acces și au pătruns în imobil, unde i-au agresat pe M.I.C. și pe S.C.D. Pentru a-i salva pe membrii familiei S., frații O.: Ș.V. și M.J. care locuiesc vis - a - vis de familia S., înarmați cu topor și respectiv o coasă, au intrat în curtea familiei S., reușind să-i scoată pe frații F. în stradă.

În stradă, la un moment dat a apărut numita F.E.C. cu autovehiculul marca O., înmatriculat cu nr. x, proprietatea și condusă de P.V., împreună cu soția acestuia. În împrejurările arătate, numita F.E.C. și S.V. (mama fraților S. care îl agresaseră pe F.F.C.) au avut un conflict, lovindu-se reciproc. În această situație, părțile aflându-se pe strada numitul O.Ș.V. (frate cu S.V.) a lovit-o pe F.C. Văzând aceasta situație, inculpatul F.M.C. a aplicat părții vătămate O.Ș.V. o lovitură cu o bâtă în zona capului provocându-i leziuni, ce i-au pus viața în pericol și pentru vindecarea cărora a avut nevoie de 45-50 zile îngrijiri medicale.

Victima a fost transportată la spital, respectiv Spitalul de Urgențe Ploiești, unde a rămas internat până în data de 29 mai 2012. Din examinarea efectuată de medicul legist din cadrul S.M.L Ploiești acesta a apreciat că partea vătămată în sensul că acesta prezintă leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, posibil bâtă, leziuni ce i-au pus viața în pericol, fiindu-i necesare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale. De asemenea prin raportul de expertiză medico - legală din 24 mai 2012 s-a concluzionat că în cazul de față a fost vizat pericolul potențial traumatismul cranian deschis, cu plăgi ale scalpului și fractura craniană prezentând risc infecțios, cu atât mai mult cu cât a fost diagnosticat cu pneumatocel (aer intra-cranian).

Inculpatul a recunoscut că la data de 23 mai 2012, pe strada Intrarea Lalelelor a aplicat victimei O.Ș.V. o lovitură în zona capului cu o bâtă, provocându-i leziuni care i-au pus in pericol viața și pentru a cărei vindecare au fost nevoie de 45-50 zile îngrijiri medicale. Instanța, făcând analiza probatoriilor administrate în cauză respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, declarația părții vătămate, planșe foto de la locul săvârșirii faptei, concluziile raportului de expertiză medico-legală, plângerile și denunțurile orale ale părților, înscrisurile depuse la dosar, declarațiile părților implicate în conflict, respectiv P.V., F.I., F.E.C., F.F.C., S.C.D., O.Ș. precum și declarațiile martorilor A.M.R., G.S., G.C., C.E.M., A.C.C., M.I.C., O.M.J., T.Ș.S., P.V.C., a apreciat că în cauză inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecata și anume tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.

raportat la dispozițiile art. 174-175 lit. i) C. pen. Astfel, fapta acestuia care la data de 23 mai 2012, aflându-se intr-un loc public, respectiv pe strada Intrarea Lalelelor din orașul Boldești - Scăieni a aplicat părții vătămate O.Ș.V. o lovitură cu bâtă în zona capului, producându-i o fractură temporală dreapta cu penumotocel subiacent, care i-a pus viața în pericol și pentru a căror vindecare a avut nevoie de 45-40 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 din C. pen. raportat la art. 174 din C. pen. comb. cu art. 175 al. 1 lit. i) din C. pen. Instanța a reținut această situație de fapt și vinovăția inculpatului din probele precizate mai sus, cu evidența mai ales din declarația părții vătămate O.Ș.V.

care a precizat că „a intervenit într-un scandal dintre sora sa S.V. și numita C., sora inculpatului, care a lovit-o pe sora acestuia cu palma și o trăgea de păr, iar în timpul acestei intervenții a simțit o lovitură puternică în partea dreaptă a capului, iar când s-a întors l-a văzut pe inculpatul F.M.C. cu o bâtă în mână cu care îl lovise și în continuare îl înjura (fila 7 d.u.p.), declarație care s-a coroborat cu cele ale martorilor S.A.D. (fila 101 și 104 d.u.p),” care l-a văzut pe inculpat cum l-a lovit pe O.Ș.V. cu o bâtă în partea stânga al capului, venind prin spatele acestuia”, ale martorului M.I.C. care „l-a văzut pe inculpat cum l-a lovit cu bâta în cap pe O.Ș.V.”, precum și cu ale martorului O.M.J.

care l-a văzut pe inculpat cum „l-a lovit cu bâta în cap pe O.Ș.V.” fila 114 d.u.p., iar aceste declarații s-au coroborat atât cu declarația inculpatului care a recunoscut comiterea faptei penale în aceasta modalitate (solicitând aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320 1 C. proc. pen.) în sensul că a lovit-o cu bâta în cap pe partea vătămată, precum și cu concluziile raportului de expertiză medico legală din care a reieșit că leziunile produse părții vătămate s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, posibil bâtă, leziuni care i-au pus viața în primejdie. În raport de cele arătate, instanța a apreciat că fapta inculpatului de a lovi cu o bâtă în cap pe partea vătămată, în condițiile și împrejurările arătate mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de tentativă la omor calificat.

Astfel, obiectul vulnerant folosit și anume o bâtă, zona corpului vizată, respectiv capul părții vătămate, intensitatea loviturii aplicate, cât și consecințele acesteia, punerea în primejdie a vieții părții vătămate așa cum a reieșit din concluziile raportului de expertiză medico legală, au îndreptățit instanța să aprecieze că intenția inculpatului nu a fost aceea generală de a vătăma, ci o intenție indirectă de a ucide, în sensul că deși nu a urmărit producerea acestui rezultat, l-a acceptat deoarece lovind victima cu o bâta în cap, a acceptat și faptul că prin aceasta se putea produce decesul victimei. Față de cele precizate, instanța a apreciat că sub aspectul laturii subiective inculpatul a acționat cu intenție indirectă, așa cum prevăd dispozițiile art. 19 pct. 1. lit. b) C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat însă posibilitatea producerii lui.

Între acțiunea inculpatului de a lovi partea vătămată cu o bâtă în cap și urmările acesteia, respectiv punerea în primejdie a vieții, există legătura de cauzalitate directă. Instanța a apreciat că atât sub aspectul laturii obiective cât și subiective, fapta inculpatului care într-un loc public a lovit-o pe victima cu o bâtă în cap, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, fapta fiind comisă în strada (loc accesibil publicului întotdeauna prin natura sa), prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 174 alin. (2) și art. 175 alin. (2) C. pen., precum și a dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza a I a din C. pen., și a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1)-(4) și (7) C. proc.

pen. Instanța a reținut la încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 21 alin. (2) teza I C. pen., care prevăd limitele în care se sancționează tentativa precum și dispozițiile art. 320 1 alin. (1)-(4) și (7) C. proc. pen. ca și cauza de atenuare a pedepsei, întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate (simplificate), prevăzute de acest text de lege. La individualizarea sancțiunii ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea precizată mai sus, instanța a avut în vedere limitele minime și cele maxime ale pedepselor prevăzute de textele de lege incriminatoare, dispozițiile privind sancționarea tentativei arătat mai sus, dispozițiile privind reducerea pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției, respectiv art. 320 1 alin. (1)-(4) și (7) C. proc.

pen., gradul de pericol al faptei penale comise de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, fapta fiind comisă în stradă printr-o lovitură cu bâta în cap, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut cu sinceritate comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, nu are antecedente penale, are un comportament bun în familie și societate și a achitat despăgubirile civile atât către partea vătămată cât și unitatea spitalicească, ceea ce a pus în evidență intenția acestuia de a înlătura într-o oarecare măsura consecințele faptei penale comise. În raport de aceste considerente instanța a apreciat că prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, respectiv după reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor legale privind tentativă (limita minimă de 7 ani și 6 luni închisoare), urmare aplicării și a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1), (4) și (7) C. proc.

pen., la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), și e) cu excepția dreptului de a alege ca pedeapsă complementară, a asigurat atingerea scopurilor pedepsei aplicate, respectiv atât scopul preventiv educativ cât și cel sancționator al acesteia. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) cu excepția dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.

Având în vedere practica judiciară în materie a instanței supreme care prin decizia nr. 74/2007 admițând un recurs în interesul legii, soluție obligatorie pentru instanțele judecătorești prin care s-a arătat că dispozițiile art. 71 C. pen., referitoare la pedepsele accesorii s-a interpretat în sensul ca interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - lit. c) C. pen., nu se face în mod automat prin efectul legii ci s-a supus aprecierii instanței în funcțiile de criteriile stabilite de art. 71 alin. (3) C. pen.

Instanța de judecată având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, împrejurările comiterii acestora, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, a apreciat că se impune a se interzice acestuia cu titlul de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, apreciind că nu se justifică în cauză interzicerea dreptului de a alege, sau interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) în cauză inculpatul nefolosindu-se de profesia pentru săvârșirea infracțiunilor și nici interzicerea drepturilor părintești.

În privința drepturilor părintești interzicerea acestora nu s-a justificat în speță, întrucât fapta pe de o parte nu a fost comisă față de persoane minore, iar pe de altă parte prin gravitatea acestuia și modul de comitere nu au pus în evidență faptul că inculpatul ar putea avea asemenea acțiuni violente și în familie, dimpotrivă din actele depuse la dosar nu a reieșit că acesta ar avea o acțiune violentă în familie sau că ar fi prejudiciat vreodată interesele superioare ale copiilor pe care îi are deja în creștere și educare, potrivit certificatelor de naștere ale acestora depuse la dosar. În ceea ce privește dreptul de alege al inculpatului instanța a avut în vedere și practica constantă C.E.D.O.

în materie (cauza Hirst contra Marii Britanii) și a apreciat în raport de același criterii și ținând seama și de principiul proporționalității învederat în practica arătată, că nu se justifica interzicerea dreptului de a alege al inculpatului nici pe perioada executării pedepsei principale și nici după aceea, cu titlu de pedeapsă complementară. Pentru aceleași argumente instanța a interzis cu titlu de pedeapsă complementară inculpatului numai drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, precum și dreptul de a fi tutore ori curator, apreciind că față de gravitatea și natura faptei comise de către acesta, inculpatul nu prezintă garanțiile necesare pentru a i se încredința sarcina de curator, pedeapsa complementară care se va executa după executarea pedepsei principale aplicate inculpatului în condițiile art. 66 C. pen.

Întrucât în cauza prin Ordonanța de reținere din data de 25 mai 2012 s-a dispus de către procuror reținerea inculpatului pentru o perioada de 24 ore, în baza dispozițiilor art. 88 C. pen. instanța a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de o zi din data de 25 mai 2012. În privința laturii civile a cauzei s-a constatat așa cum a fost arătat și anterior că prin chitanța cu din 22 ianuarie 2013 inculpatul F.M.C. a achitat în întregime suma de 1.131,22 lei, solicitată de către Spitalul Județean de Urgență Ploiești că și despăgubiri civile de la acesta, motive pentru care în baza dispozițiilor art. 14-15 C. proc. pen.

s-a constatat achitată în întregime prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Județean de Urgență Ploiești, respectiv faptul că inculpatul a achitat în totalitate suma de 1.131,22 lei cu care aceasta unitate spitalicească s-a constituit parte civilă în cauză, sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de internarea părții vătămate O.Ș.V. în perioada 23-29 mai 2012, la acest spital, sumă achitată cu chitanța din 22 ianuarie 2013, depusă la dosar. Instanța având în vedere declarația părții vătămate O.Ș.V. (fila 30 dosar ) chitanța depusă la dosar din care reiese ca inculpatul i-a achitat părții vătămate pretențiile materiale ale acesteia (fila 23 dosar), instanța în baza dispozițiilor art. 14-15 C. proc.

pen. a luat act că partea vătămată O.Ș.V. nu a exercitat acțiune civilă în cadrul procesului penal împotriva inculpatului în sensul ca nu a solicitat daune materiale ori daune morale de la inculpat. Întrucât la săvârșirea infracțiunii inculpatul a folosit o bâtă, instanța în baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat bâta folosită de acesta la comiterea infracțiunii, aflată la Camera de depozitare și păstrare a probelor biologice din cadrul I.J.P. Prahova conform dovezii de ridicare din 07 iunie 2012 (fila 45 dosar urmărire penală). În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea în condițiile legii a probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

(baza de date). Față de soluția pronunțată în cauză, instanța în baza art. 191 alin. (1). C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cuprinzând și cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală inclusiv contravaloarea raportului de expertiză medico-legală efectuat de Serviciul de Medicină Legală Prahova în cauză, respectiv din 24 mai 2012 pentru partea vătămată O.Ș.V. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul F.M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, apelantul a susținut în primul rând că prima instanță a făcut o greșită încadrare juridică, apreciind că fapta săvârșită de el constituie infracțiunile de încăierare și vătămare corporală, prevăzută de art. 322 C. pen.

și 181 C. pen. Dezvoltând acest motiv de apel, inculpatul a arătat în motivele scrise că, între părți a avut loc un conflict unde participau membrii lor de familie, aceștia lovindu-se reciproc. A arătat că acest incident este dovedit și de certificatele medico - legale ale membrilor familiei inculpatului, care au și depus plângeri penale pentru leziunile suferite. În aceste împrejurări inculpatul, constatând că mama sa este lovită de partea vătămată a intervenit în apărarea acesteia. Al doilea motiv de apel al inculpatului s-a referit la nereținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. (provocarea), fără a se argumenta însă și împrejurările ce ar putea conduce la această circumstanță.

În final s-a mai susținut de către apelantul - inculpat existența legitimei apărări care, ca și în cazul motivului de apel anterior, nu a fost argumentat. Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 116 din 11 iunie 2013 a admis apelul declarat de inculpatul F.M.C. A desființat în parte sentința atacată și pronunțând o nouă hotărâre, a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., la 4 ani închisoare prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. În baza art. 86 1 C. proc.

pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei mai sus aplicate, pe perioada unui termen de încercare de 7 ani, alcătuit din durata pedepsei plus o perioadă de 3 ani, urmând ca pe perioada termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere. a) să se prezinte la datele fixate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen.

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare mai sus stabilit. A înlăturat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: În ceea ce privește situația de fapt, Curtea a observat că în fața primei instanțe inculpatul - apelant a uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptei imputate prin rechizitoriu și nesolicitând administrarea altor probe.

În atare situație instanța de judecată are obligația de a verifica dacă la dosarul de urmărire penală există administrate probe suficiente și concludente din care să rezulte indubitabil că fapta penală a fost comisă de către inculpat, iar aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii (art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen.). De asemenea, instanța de control judiciar are datoria de a verifica dacă prima instanță s-a conformat dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) și (4) C. proc. pen. S-a menționat însă că, din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că în procedura simplificată instanța de judecată nu poate reține o altă situație de fapt decât cea descrisă în actul de sesizare (interpretare dată și de practica judiciară a instanței supreme), întrucât în această procedură nu sunt administrate alte probe pe situația de fapt.

Din probele administrate în faza de urmărire penală, Curtea a reținut, în esență, că la data de 23 mai 2012, pe fondul unui conflict între familii de etnie romă, în care părțile implicate au ajuns la incidente verbale și agresiuni fizice, inculpatul F.M.C. i-a aplicat o lovitură cu o bâtă în zona capului părții vătămate O.Ș.V., provocându-i o fractură temporală dreapta care i-a pus viața în primejdie și a necesitat un număr de 40 - 45 de zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico - legală. S-a reținut că situația de fapt a fost relatată de martorii oculari S.A.D., M.I.C., O.M.J. și care s-a coroborat cu declarația părții vătămate și a inculpatului.

S-a mai reținut că inculpatul - apelant nu contestă probele administrate de organul de urmărire penală, recunoscând că a lovit-o pe partea vătămată cu un băț în cap, dar că a făcut acest lucru deoarece partea vătămată avea un topor în mână și o lovise anterior pe mama sa, fiindu-i frică să nu o lovească în continuare. În privința motivului de apel referitor la existența legitimei apărări, Curtea a constatat că, în primul rând, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu, solicitând, în prezența apărătorului ales, aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., care, aplicată de prima instanță, nu poate conduce la o soluție de achitare în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. e) C. proc.

pen. În al doilea rând, instanța de apel din derularea evenimentului, așa cum a fost descris de martorii oculari și partea vătămată, a constat că nu rezultă că inculpatul se afla în fața unui atac direct imediat, material îndreptat împotriva mamei sale și în apărarea căreia ar fi intervenit, având în vedere că el s-a deplasat la locuința familiei părții vătămate pentru a le cere socoteală pentru lovirea fratelui său mai mic și în aceste condiții s-a iscat conflictul. Deci, nu partea vătămată a fost cea care, în mod unilateral a declanșat atacul asupra mamei inculpatului, deoarece membrii celor două familii începuseră deja să se agreseze reciproc. Având în vedere această situație de fapt nici cea de a doua critică a inculpatului referitoare la existența unei provocări, s-a apreciat că nu poate fi primită, întrucât inculpatul, împreună cu familia sa a participat la izbucnirea scandalului, astfel că instanța nu poate reține scuza provocării în favoarea lui.

Această circumstanță atenuantă nu poate fi incidență atunci când cel care o invocă a declanșat actul provocator ori a participat la provocarea părții vătămate după care a acționat asupra acestuia prin săvârșirea faptei penale. Din datele cauzei s-a constatat că rezultă fără echivoc că inculpatul și familia sa au declanșat scandalul (care a condus în final și la lovirea părții vătămate de către inculpat), deplasându-se la locuința familiei S., aflată pe strada Lalelei din Boldești Scăieni, înarmați cu bâte și alte obiecte, pentru a le cere socoteală despre lovirea unui membru al familiei.

Referitor la motivul de apel privind greșita încadrare juridică, instanța de apel a apreciat că fapta inculpatului F.M.C., care a lovit puternic partea vătămată cu un corp contondent (un băț destul de gros așa cum reiese din planșele foto, putând fi denumit bâtă), într-o zonă vitală (cap) cauzându-i o fractură a craniului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor. S-a arătat că în speța de față, inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor cu intenție indirectă, întrucât, deși nu a urmărit rezultatul letal, l-a acceptat. Acest aspect rezultă din derularea evenimentelor, în sensul că, deși a folosit un obiect dur pentru a lovi partea vătămată, acțiunea de lovire nu a mai continuat, actul material fiind declanșat ca urmare a intenției sale de a-i aplica o corecție părții vătămate.

În concluzie, fapta inculpatului F.M.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (reduse cu 1/3 conform art. 320 1 C. proc. pen.), împrejurările săvârșirii faptei și persoana inculpatului. Curtea făcând o proprie apreciere a criteriilor de individualizare, a constatat că pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este prea mare. Astfel din datele cauzei rezultă că fapta comisă de către inculpat a fost săvârșită pe fondul unui conflict spontan între familii de etnie romă, care au înțeles să își facă singuri dreptate.

Mai reiese din probele administrate că și familia părții vătămate a ripostat față de membrii familiei inculpatului, declanșându-se în acest fel un scandal public soldat cu lovituri, înjurături și distrugere de bunuri. Ulterior părțile implicate în acest conflict au ajuns să se împace, partea vătămată neavând nici o pretenție de la inculpat, ba chiar a solicitat instanței de judecată să fie indulgentă cu el pentru fapta comisă. Totodată, instanța de apel a mai constatat că inculpatul F.M.C. este la primul conflict cu legea penală, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere, având deci un comportament bun până la data faptei, faptă pe care a și regretat-o. Mai mult decât atât, acesta ar fi achitat despăgubirile civile solicitate, așa cum rezultă din declarația părții vătămate.

Având în vedere aceste aspecte ale situației de fapt cât și datele personale ale inculpatului, Curtea a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei la 4 ani închisoare. Ca modalitate de executare a pedepsei instanța de apel a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, întrucât față de inculpat sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 86 1 C. pen. și scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, pedeapsa aplicată constituind un serios avertisment pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Această condiție prevăzută de art. 86 1 lit. c) C. pen.

a fost apreciată de Curte ținând seama de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are familie și copii în întreținere, s-a prezentat în fața instanței, a avut o atitudine sinceră, iar partea vătămată a confirmat că s-a împăcat cu acesta. Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs inculpatul F.M.C. La termenul de judecată din 13 decembrie 2013 inculpatul asistat de apărător a arătat că își retrage recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 116 din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, solicitând instanței să ia act de această manifestare de voință. Având în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc.

pen., potrivit cărora până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat și constatând îndeplinite cerințele respective Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voință a inculpatului. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul F.M.C. împotriva deciziei penale nr. 116 din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2013.