ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4015/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4015/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din data de 12

februarie 2013 pronunțată de

Tribunalul

Prahova, s-au hotărât următoarele:

În baza dispozițiilor art. 20 C. pen. raportat la

dispozițiile art. 174-175

alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea dispozițiilor art. 174 alin. (2) și art. 175 alin. (2)

C.

pen. și a dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza I C. pen. și a dispozițiilor art.

320

1

alin. (1)-(4) și (7) C. proc. pen., infracțiunea de tentativă la omor

calificat, faptă din data de 23 mai 2012, parte

vătămată O.Ș.V.,

parte civilă

Spitalul Județean de Urgență Ploiești, a fost condamnat inculpatul

F.M.C.,

la 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni

închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art.

64 literele a), b) și e) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsa

complementară.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 C. pen. raportat la dispozițiile art. 64 literele a), b)

și e) C. pen. cu excepția dreptului de a alege.

Pedeapsa

complementară ce a fost aplicată inculpatului se va executa în condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 66 C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada

reținerii de o zi din data de 25 mai 2012.

În baza dispozițiilor

art. 14-15 C. proc. pen. a fost constatat achitarea în întregime a prejudiciul

cauzat părții civile Spitalul Județean de Urgență Ploiești, respectiv faptul că

inculpatul a achitat în totalitate suma de 1.131,22 lei cu care aceasta unitate

spitalicească s-a constituit parte civilă în cauză, sumă reprezentând

contravaloarea cheltuielilor ocazionate de internarea părții vătămate O.Ș.V. în

perioada 23-29 mai 2012, la acest spital, sumă achitată cu chitanța din 22

ianuarie 2013, depusă la dosar.

În baza dispozițiilor

art. 14-15 C. proc. pen. s-a luat act că partea vătămată O.Ș.V. nu a exercitat

acțiune civilă în cadrul procesului penal împotriva inculpatului în sensul că

nu a solicitat daune materiale ori daune morale de la inculpat.

În baza dispozițiilor

art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat bâta folosită de acesta

la comiterea infracțiunii, aflată la Camera de depozitare și păstrare a

probelor biologice din cadrul I.J.P. Prahova conform dovezii de ridicare din 07

iunie 2012 (fila 45 dosar urmărire penală).

În baza dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea în condițiile legii

a probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic

în S.N.D.G.J. (baza de date).

Inculpatul a fost

obligat la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, cuprinzând și cheltuieli

judiciare din faza de urmărire penală inclusiv contravaloarea raportului de

expertiză medico-legală efectuat de Serviciul de Medicină Legală Prahova în

cauză, respectiv nr. 463 din 24 mai 2012 pentru partea vătămată O.Ș.V. (fila 8

d.u.p.).

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Din actele de

urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că în data de 23 mai 2012, în

jurul orelor 14,30 între F.F.C. și frații S.: C.D. și A.D. a avut loc un

conflict, cel dintâi fiind lovit de cei doi.

Aflând de agresiunea

suferită de fiul său numita F.E.C. a mers la Poliția orașului Boldești -

Scăieni unde a formulat o plângere față de frații S.

Frații celui lovit,

respectiv numiții F.I., F.M.C., F.F.C. împreună cu T.Ș.S. au plecat împreună cu

autovehiculul marca F., înmatriculat cu nr. x, proprietatea lui F.I., la

familia S., pe strada Lalelei de pe raza orașului Boldești Scăieni.

Aceștia au ajuns în

dreptul locuinței familiei S., au coborât din mașini, fiind înarmați cu bâte

tip baseball.

Frații S. împreună cu

numitul M.I.C. aflându-se în fața porții, i-au văzut și de frică s-au refugiat

în locuință. Frații F. au pătruns în curtea locuinței, au spart cu bâtele

gemurile locuinței și ale ușii de acces și au pătruns în imobil, unde i-au

agresat pe M.I.C. și pe S.C.D.

Pentru a-i salva pe

membrii familiei S., frații O.: Ș.V. și M.J. care locuiesc vis - a - vis de

familia S., înarmați cu topor și respectiv o coasă, au intrat în curtea

familiei S., reușind să-i scoată pe frații F. în stradă.

În stradă, la un

moment dat a apărut numita F.E.C. cu autovehiculul marca O., înmatriculat cu nr.

x, proprietatea și condusă de P.V., împreună cu soția acestuia.

În împrejurările

arătate, numita F.E.C. și S.V. (mama fraților S. care îl agresaseră pe F.F.C.)

au avut un conflict, lovindu-se reciproc.

În această situație,

părțile aflându-se pe strada numitul O.Ș.V. (frate cu S.V.) a lovit-o pe F.C.

Văzând aceasta

situație, inculpatul F.M.C. a aplicat părții vătămate O.Ș.V. o lovitură cu o

bâtă în zona capului provocându-i leziuni, ce i-au pus viața în pericol și

pentru vindecarea cărora a avut nevoie de 45-50 zile îngrijiri medicale.

Victima a fost

transportată la spital, respectiv Spitalul de Urgențe Ploiești, unde a rămas

internat până în data de 29 mai 2012.

Din examinarea

efectuată de medicul legist din cadrul S.M.L Ploiești acesta a apreciat că

partea vătămată în sensul că acesta prezintă leziuni ce s-au putut produce prin

lovire cu corp dur, posibil bâtă, leziuni ce i-au pus viața în pericol,

fiindu-i necesare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea prin

raportul de expertiză medico - legală din 24 mai 2012 s-a concluzionat că în

cazul de față a fost vizat pericolul potențial traumatismul cranian deschis, cu

plăgi ale scalpului și fractura craniană prezentând risc infecțios, cu atât mai

mult cu cât a fost diagnosticat cu pneumatocel (aer intra-cranian).

Inculpatul a

recunoscut că la data de 23 mai 2012, pe strada Intrarea Lalelelor a aplicat

victimei O.Ș.V. o lovitură în zona capului cu o bâtă, provocându-i leziuni care

i-au pus in pericol viața și pentru a cărei vindecare au fost nevoie de 45-50

zile îngrijiri medicale.

Instanța, făcând

analiza probatoriilor administrate în cauză respectiv procesul verbal de

cercetare la fața locului, declarația părții vătămate, planșe foto de la locul

săvârșirii faptei, concluziile raportului de expertiză medico-legală,

plângerile și denunțurile orale ale părților, înscrisurile depuse la dosar,

declarațiile părților implicate în conflict, respectiv P.V., F.I., F.E.C., F.F.C.,

S.C.D., O.Ș. precum și declarațiile martorilor A.M.R., G.S., G.C., C.E.M., A.C.C.,

M.I.C., O.M.J., T.Ș.S., P.V.C., a apreciat că în cauză inculpatul se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecata și

anume tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.

raportat la dispozițiile art. 174-175 lit. i) C. pen.

Astfel, fapta

acestuia care la data de 23 mai 2012, aflându-se intr-un loc public, respectiv

pe strada Intrarea Lalelelor din orașul Boldești - Scăieni a aplicat părții

vătămate O.Ș.V. o lovitură cu bâtă în zona capului, producându-i o fractură

temporală dreapta cu penumotocel subiacent, care i-a pus viața în pericol și

pentru a căror vindecare a avut nevoie de 45-40 zile îngrijiri medicale,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 din C.

pen. raportat la art. 174 din C. pen. comb. cu art. 175 al. 1 lit. i) din C.

pen.

Instanța a reținut

această situație de fapt și vinovăția inculpatului din probele precizate mai

sus, cu evidența mai ales din declarația părții vătămate O.Ș.V. care a precizat

că „a intervenit într-un scandal dintre sora sa S.V. și numita C., sora

inculpatului, care a lovit-o pe sora acestuia cu palma și o trăgea de păr, iar

în timpul acestei intervenții a simțit o lovitură puternică în partea dreaptă a

capului, iar când s-a întors l-a văzut pe inculpatul F.M.C. cu o bâtă în mână

cu care îl lovise și în continuare îl înjura (fila 7 d.u.p.), declarație care

s-a coroborat cu cele ale martorilor S.A.D. (fila 101 și 104 d.u.p),” care l-a

văzut pe inculpat cum l-a lovit pe O.Ș.V. cu o bâtă în partea stânga al

capului, venind prin spatele acestuia”, ale martorului M.I.C. care „l-a văzut

pe inculpat cum l-a lovit cu bâta în cap pe O.Ș.V.”, precum și cu ale

martorului O.M.J. care l-a văzut pe inculpat cum „l-a lovit cu bâta în cap pe O.Ș.V.”

fila 114 d.u.p., iar aceste declarații s-au coroborat atât cu declarația

inculpatului care a recunoscut comiterea faptei penale în aceasta modalitate

(solicitând aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc.

pen.) în sensul că a lovit-o cu bâta în cap pe partea vătămată, precum și cu

concluziile raportului de expertiză medico legală din care a reieșit că

leziunile produse părții vătămate s-au putut produce prin lovire cu un corp

dur, posibil bâtă, leziuni care i-au pus viața în primejdie.

În raport de cele

arătate, instanța a apreciat că fapta inculpatului de a lovi cu o bâtă în cap

pe partea vătămată, în condițiile și împrejurările arătate mai sus, întrunește

elementele constitutive ale infracțiuni de tentativă la omor calificat.

Astfel, obiectul

vulnerant folosit și anume o bâtă, zona corpului vizată, respectiv capul părții

vătămate, intensitatea loviturii aplicate, cât și consecințele acesteia,

punerea în primejdie a vieții părții vătămate așa cum a reieșit din concluziile

raportului de expertiză medico legală, au îndreptățit instanța să aprecieze că

intenția inculpatului nu a fost aceea generală de a vătăma, ci o intenție

indirectă de a ucide, în sensul că deși nu a urmărit producerea acestui

rezultat, l-a acceptat deoarece lovind victima cu o bâta în cap, a acceptat și

faptul că prin aceasta se putea produce decesul victimei.

Față de cele precizate,

instanța a apreciat că sub aspectul laturii subiective inculpatul a acționat cu

intenție indirectă, așa cum prevăd dispozițiile art. 19 pct. 1. lit. b) C. pen.,

în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a

acceptat însă posibilitatea producerii lui.

Între acțiunea

inculpatului de a lovi partea vătămată cu o bâtă în cap și urmările acesteia,

respectiv punerea în primejdie a vieții, există legătura de cauzalitate

directă.

Instanța a apreciat

că atât sub aspectul laturii obiective cât și subiective, fapta inculpatului

care într-un loc public a lovit-o pe victima cu o bâtă în cap, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, fapta

fiind comisă în strada (loc accesibil publicului întotdeauna prin natura sa),

prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -

175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 174 alin. (2) și art.

175 alin. (2) C. pen., precum și a dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza a I a

din C. pen., și a dispozițiilor art. 320

1

alin. (1)-(4) și (7) C.

proc. pen.

Instanța a reținut la

încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 21 alin. (2) teza I C. pen.,

care prevăd limitele în care se sancționează tentativa precum și dispozițiile art.

320

1

alin. (1)-(4) și (7) C. proc. pen. ca și cauza de atenuare a

pedepsei, întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii

abreviate (simplificate), prevăzute de acest text de lege.

La individualizarea

sancțiunii ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea precizată mai

sus, instanța a avut în vedere limitele minime și cele maxime ale pedepselor

prevăzute de textele de lege incriminatoare, dispozițiile privind sancționarea

tentativei arătat mai sus, dispozițiile privind reducerea pedepsei în cazul

recunoașterii vinovăției, respectiv art. 320

1

alin. (1)-(4) și (7) C.

proc. pen., gradul de pericol al faptei penale comise de inculpat, modalitatea

concretă de săvârșire a infracțiunii, fapta fiind comisă în stradă printr-o

lovitură cu bâta în cap, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care

a recunoscut cu sinceritate comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, nu

are antecedente penale, are un comportament bun în familie și societate și a

achitat despăgubirile civile atât către partea vătămată cât și unitatea

spitalicească, ceea ce a pus în evidență intenția acestuia de a înlătura într-o

oarecare măsura consecințele faptei penale comise.

În raport de aceste

considerente instanța a apreciat că prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea

sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, respectiv după

reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor legale privind tentativă

(limita minimă de 7 ani și 6 luni închisoare), urmare aplicării și a

dispozițiilor art. 320

1

alin. (1), (4) și (7) C. proc. pen., la o

pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), și e) cu excepția dreptului de a alege ca

pedeapsă complementară, a asigurat atingerea scopurilor pedepsei aplicate,

respectiv atât scopul preventiv educativ cât și cel sancționator al acesteia.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) cu excepția dreptului de a

alege, pe toată durata executării pedepsei principale.

Având în vedere

practica judiciară în materie a instanței supreme care prin decizia nr. 74/2007

admițând un recurs în interesul legii, soluție obligatorie pentru instanțele

judecătorești prin care s-a arătat că dispozițiile art. 71 C. pen., referitoare

la pedepsele accesorii s-a interpretat în sensul ca interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - lit. c) C. pen., nu se face în mod automat

prin efectul legii ci s-a supus aprecierii instanței în funcțiile de criteriile

stabilite de art. 71 alin. (3) C. pen.

Instanța de judecată

având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat,

împrejurările comiterii acestora, cât și circumstanțele personale ale inculpatului,

a apreciat că se impune a se interzice acestuia cu titlul de pedeapsă accesorie

pe durata executării pedepsei principale a dreptului de a fi ales în

autoritățile publice sau funcții elective și de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64 lit.

a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, apreciind că nu se justifică

în cauză interzicerea dreptului de a alege, sau interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. c) în cauză inculpatul nefolosindu-se de profesia

pentru săvârșirea infracțiunilor și nici interzicerea drepturilor părintești.

În privința

drepturilor părintești interzicerea acestora nu s-a justificat în speță,

întrucât fapta pe de o parte nu a fost comisă față de persoane minore, iar pe

de altă parte prin gravitatea acestuia și modul de comitere nu au pus în

evidență faptul că inculpatul ar putea avea asemenea acțiuni violente și în

familie, dimpotrivă din actele depuse la dosar nu a reieșit că acesta ar avea o

acțiune violentă în familie sau că ar fi prejudiciat vreodată interesele

superioare ale copiilor pe care îi are deja în creștere și educare, potrivit

certificatelor de naștere ale acestora depuse la dosar.

În ceea ce privește

dreptul de alege al inculpatului instanța a avut în vedere și practica

constantă C.E.D.O. în materie (cauza Hirst contra Marii Britanii) și a apreciat

în  raport de același criterii și ținând seama și de principiul

proporționalității învederat în practica arătată, că nu se justifica

interzicerea dreptului de a alege al inculpatului nici pe perioada executării

pedepsei principale și nici după aceea, cu titlu de pedeapsă complementară.

Pentru aceleași

argumente instanța a interzis cu titlu de pedeapsă complementară inculpatului

numai drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) b) și e) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, precum și dreptul de a fi tutore ori curator, apreciind

că față de gravitatea și natura faptei comise de către acesta, inculpatul nu

prezintă garanțiile necesare pentru a i se încredința sarcina de curator,

pedeapsa complementară care se va executa după executarea pedepsei principale

aplicate inculpatului în condițiile art. 66 C. pen.

Întrucât în cauza

prin Ordonanța de reținere din data de 25 mai 2012 s-a dispus de către procuror

reținerea inculpatului pentru o perioada de 24 ore, în baza dispozițiilor art. 88

C. pen. instanța a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii

de o zi din data de 25 mai 2012.

În privința laturii

civile a cauzei s-a constatat așa cum a fost arătat și anterior că prin chitanța

cu din 22 ianuarie 2013 inculpatul F.M.C. a achitat în întregime suma de 1.131,22

lei, solicitată de către Spitalul Județean de Urgență Ploiești că și

despăgubiri civile de la acesta, motive pentru care în baza dispozițiilor art. 14-15

C. proc. pen. s-a constatat achitată în întregime prejudiciul cauzat părții

civile Spitalul Județean de Urgență Ploiești, respectiv faptul că inculpatul a

achitat în totalitate suma de 1.131,22 lei cu care aceasta unitate

spitalicească s-a constituit parte civilă în cauză, sumă reprezentând

contravaloarea cheltuielilor ocazionate de internarea părții vătămate O.Ș.V. în

perioada 23-29 mai 2012, la acest spital, sumă achitată cu chitanța din 22

ianuarie 2013, depusă la dosar.

Instanța având în

vedere declarația părții vătămate O.Ș.V. (fila 30 dosar ) chitanța depusă la

dosar din care reiese ca inculpatul i-a achitat părții vătămate pretențiile

materiale ale acesteia (fila 23 dosar), instanța în baza dispozițiilor art. 14-15

C. proc. pen. a luat act că partea vătămată O.Ș.V. nu a exercitat acțiune

civilă în cadrul procesului penal împotriva inculpatului în sensul ca nu a

solicitat daune  materiale ori daune morale de la inculpat.

Întrucât la

săvârșirea infracțiunii inculpatul a folosit o bâtă, instanța în baza dispozițiilor

art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat bâta folosită de acesta la

comiterea infracțiunii, aflată la Camera de depozitare și păstrare a probelor

biologice din cadrul I.J.P. Prahova conform dovezii de ridicare din 07 iunie 2012

(fila 45 dosar urmărire penală).

În baza dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea în condițiile legii a

probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în

S.N.D.G.J. (baza de date).

Față de soluția

pronunțată în cauză, instanța în baza art. 191 alin. (1). C. proc. pen. l-a

obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, cuprinzând și cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală

inclusiv contravaloarea raportului de expertiză medico-legală efectuat de

Serviciul de Medicină Legală Prahova în cauză, respectiv din 24 mai 2012 pentru

partea vătămată O.Ș.V.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul F.M.C.,

criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, apelantul a susținut în primul rând că prima instanță a făcut o greșită

încadrare juridică, apreciind că fapta săvârșită de el constituie infracțiunile

de încăierare și vătămare corporală, prevăzută de art. 322 C. pen. și 181 C.

pen.

Dezvoltând acest

motiv de apel, inculpatul a arătat în motivele scrise că, între părți a avut

loc un conflict unde participau membrii lor de familie, aceștia lovindu-se

reciproc.

A arătat că acest

incident este dovedit și de certificatele medico - legale ale membrilor

familiei inculpatului, care au și depus plângeri penale pentru leziunile

suferite.

În aceste împrejurări

inculpatul, constatând că mama sa este lovită de partea vătămată a intervenit

în apărarea acesteia.

Al doilea motiv de

apel al inculpatului s-a referit la nereținerea circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 73 lit. b) C. pen. (provocarea), fără a se argumenta însă și

împrejurările ce ar putea conduce la această circumstanță.

În final s-a mai

susținut de către apelantul - inculpat existența legitimei apărări care, ca și

în cazul motivului de apel anterior, nu a fost argumentat.

Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia

penală nr. 116 din 11 iunie 2013 a admis apelul declarat de inculpatul F.M.C. A

desființat în parte sentința atacată și pronunțând o nouă hotărâre, a redus

pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de

omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., la 4 ani închisoare prin

reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

1

C. proc. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei mai sus

aplicate, pe perioada unui termen de încercare de 7 ani, alcătuit din durata

pedepsei plus o perioadă de 3 ani, urmând ca pe perioada termenului de

încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.

a) să se prezinte la

datele fixate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A

atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen.

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul

comiterii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

Conform

art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata

termenului de încercare mai sus stabilit.

A înlăturat dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 76/2008.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește

situația de fapt, Curtea a observat că în fața primei instanțe inculpatul -

apelant a uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C.

proc. pen., recunoscând săvârșirea faptei imputate prin rechizitoriu și

nesolicitând administrarea altor probe.

În atare situație

instanța de judecată are obligația de a verifica dacă la dosarul de urmărire

penală există administrate probe suficiente și concludente din care să rezulte

indubitabil că fapta penală a fost comisă de către inculpat, iar aceasta

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii (art. 320

1

alin.

(4) C. proc. pen.).

De asemenea, instanța

de control judiciar are datoria de a verifica dacă prima instanță s-a conformat

dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (4) C. proc. pen.

S-a menționat însă

că, din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că în procedura

simplificată instanța de judecată nu poate reține o altă situație de fapt decât

cea descrisă în actul de sesizare (interpretare dată și de practica judiciară a

instanței supreme), întrucât în această procedură nu sunt administrate alte

probe pe situația de fapt.

Din probele

administrate în faza de urmărire penală, Curtea a reținut, în esență, că la data

de 23 mai 2012, pe fondul unui conflict între familii de etnie romă, în care

părțile implicate au ajuns la incidente verbale și agresiuni fizice, inculpatul

F.M.C. i-a aplicat o lovitură cu o bâtă în zona capului părții vătămate O.Ș.V.,

provocându-i o fractură temporală dreapta care i-a pus viața în primejdie și a

necesitat un număr de 40 - 45 de zile de îngrijiri medicale, conform raportului

de expertiză medico - legală.

S-a reținut că

situația de fapt a fost relatată de martorii oculari S.A.D., M.I.C., O.M.J. și

care s-a coroborat cu declarația părții vătămate și a inculpatului.

S-a mai reținut că

inculpatul - apelant nu contestă probele administrate de organul de urmărire

penală, recunoscând că a lovit-o pe partea vătămată cu un băț în cap, dar că a făcut

acest lucru deoarece partea vătămată avea un topor în mână și o lovise anterior

pe mama sa, fiindu-i frică să nu o lovească în continuare.

În privința motivului

de apel referitor la existența legitimei apărări, Curtea a constatat că, în

primul rând, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în

rechizitoriu, solicitând, în prezența apărătorului ales, aplicarea procedurii

simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., care, aplicată de

prima instanță, nu poate conduce la o soluție de achitare în temeiul

dispozițiilor art. 10 lit. e) C. proc. pen.

În al doilea rând,

instanța de apel din derularea evenimentului, așa cum a fost descris de

martorii oculari și partea vătămată, a constat că nu rezultă că inculpatul se

afla în fața unui atac direct imediat, material îndreptat împotriva mamei sale

și în apărarea căreia ar fi intervenit, având în vedere că el s-a deplasat la

locuința familiei părții vătămate pentru a le cere socoteală pentru lovirea

fratelui său mai mic și în aceste condiții s-a iscat conflictul. Deci, nu

partea vătămată a fost cea care, în mod unilateral a declanșat atacul asupra

mamei inculpatului, deoarece membrii celor două familii începuseră deja să se

agreseze reciproc.

Având în vedere

această situație de fapt nici cea de a doua critică a inculpatului referitoare

la existența unei provocări, s-a apreciat că nu poate fi primită, întrucât

inculpatul, împreună cu familia sa a participat la izbucnirea scandalului,

astfel că instanța nu poate reține scuza provocării în favoarea lui. Această

circumstanță atenuantă nu poate fi incidență atunci când cel care o invocă a

declanșat actul provocator ori a participat la provocarea părții vătămate după

care a acționat asupra acestuia prin săvârșirea faptei penale.

Din datele cauzei s-a

constatat că rezultă fără echivoc că inculpatul și familia sa au declanșat

scandalul (care a condus în final și la lovirea părții vătămate de către

inculpat), deplasându-se la locuința familiei S., aflată pe strada Lalelei din

Boldești Scăieni, înarmați cu bâte și alte obiecte, pentru a le cere socoteală

despre lovirea unui membru al familiei.

Referitor la motivul

de apel privind greșita încadrare juridică, instanța de apel a apreciat că

fapta inculpatului F.M.C., care a lovit puternic partea vătămată cu un corp contondent

(un băț destul de gros așa cum reiese din planșele foto, putând fi denumit

bâtă), într-o zonă vitală (cap) cauzându-i o fractură a craniului, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor.

S-a arătat că în

speța de față, inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor cu

intenție indirectă, întrucât, deși nu a urmărit rezultatul letal, l-a acceptat.

Acest aspect rezultă din derularea evenimentelor, în sensul că, deși a folosit

un obiect dur pentru a lovi partea vătămată, acțiunea de lovire nu a mai

continuat, actul material fiind declanșat ca urmare a intenției sale de a-i

aplica o corecție părții vătămate.

În concluzie, fapta

inculpatului F.M.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit.

i) C. pen.

La individualizarea

pedepsei prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege

(reduse cu 1/3 conform art. 320

1

C. proc. pen.), împrejurările

săvârșirii faptei și persoana inculpatului.

Curtea făcând o

proprie apreciere a criteriilor de individualizare, a constatat că pedeapsa de

5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este prea mare.

Astfel din datele

cauzei rezultă că fapta comisă de către inculpat a fost săvârșită pe fondul

unui conflict spontan între familii de etnie romă, care au înțeles să își facă

singuri dreptate. Mai reiese din probele administrate că și familia părții

vătămate a ripostat față de membrii familiei inculpatului, declanșându-se în

acest fel un scandal public soldat cu lovituri, înjurături și distrugere de

bunuri.

Ulterior părțile

implicate în acest conflict au ajuns să se împace, partea vătămată neavând nici

o pretenție de la inculpat, ba chiar a solicitat instanței de judecată să fie

indulgentă cu el pentru fapta comisă.

Totodată, instanța de

apel a mai constatat că inculpatul F.M.C. este la primul conflict cu legea

penală, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere, având deci un

comportament bun până la data faptei, faptă pe care a și regretat-o. Mai mult

decât atât, acesta ar fi achitat despăgubirile civile solicitate, așa cum

rezultă din declarația părții vătămate.

Având în vedere

aceste aspecte ale situației de fapt cât și datele personale ale inculpatului,

Curtea a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de

art. 74 lit. a) și alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei la 4 ani

închisoare.

Ca modalitate de

executare a pedepsei instanța de apel a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de 4 ani închisoare, întrucât față de inculpat sunt

îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 86

1

C. pen. și scopul

pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, pedeapsa aplicată

constituind un serios avertisment pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Această condiție

prevăzută de art. 86

1

lit. c) C. pen. a fost apreciată de Curte

ținând seama de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are

familie și copii în întreținere, s-a prezentat în fața instanței, a avut o

atitudine sinceră, iar partea vătămată a confirmat că s-a împăcat cu acesta.

Împotriva

deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs inculpatul

F.M.C.

La termenul de

judecată din 13 decembrie 2013 inculpatul asistat de apărător a arătat că își

retrage recursul declarat împotriva deciziei

penale

nr. 116 din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru

cauze cu minori și de familie, solicitând instanței să ia act de această

manifestare de voință.

Având

în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2) cu referire la art. 369 C.

proc. pen., potrivit cărora până la închiderea dezbaterilor la instanța de

recurs oricare

dintre părți își poate retrage recursul declarat în

condițiile arătate în textul

de lege menționat și constatând îndeplinite

cerințele respective Înalta Curte

urmează a lua act de

manifestarea de voință a inculpatului.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obligă recurentul inculpat la plata

sumei de

100

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul F.M.C. împotriva deciziei penale nr. 116 din

11 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

13

decembrie

2013.