ÎCCJ, Decizia nr. 169/2012

Asupra recursurilor de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1657 din 7 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 11270.1/1/2007 s-a hotărât condamnarea inculpaților:

1. P.M.,

2. B.E.

3. O.N.,

4. C.E.,

1

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a)-art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

-art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaților sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 9 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata despăgubirilor civile către partea civilă Ministerul Apărării Naționale, după cum urmează:

- inculpații P.M., M.T., C.E. și L.S., în solidar, la plata sumei de 1.773.882,11 RON;

- inculpații P.M., M.T. și C.E., în solidar, la plata sumei de 176.475,67 RON;

- inculpații O.N., B.E., M.T. și L.S., în solidar, la plata sumei de 2.637.930,07 RON;

- inculpații B.E., C.E., M.T. și L.S., în solidar, la plata sumei de 33.037,38 RON.

S-au menținut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor imobile ale inculpaților, după cum urmează:

- pentru inculpatul P.M., asupra apartamentului din București, sector 1, măsură dispusă prin ordonanța din 5 decembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticoruptie, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari;

- pentru inculpatul B.E., asupra apartamentului din București, sector 3, măsură dispusă prin ordonanța din 6 decembrie 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticoruptie, Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari;

- pentru inculpatul O.N., asupra apartamentului din București, sector 5, măsură dispusă prin ordonanța din 7 decembrie 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari;

- pentru inculpatul C.E., asupra apartamentului din București, sector 3, măsură dispusă prin ordonanța din 7 decembrie 2007, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari.

În baza art. 353 raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra următoarelor bunuri mobile:

- autoturismul inculpatului M.T., marca P., culoare roșu, an de fabricație 2004;

- autoturismul inculpatului L.S., marca R., culoare maro, an de fabricație 2005.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 12.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

I. Prin rechizitoriul din 18 decembrie 2007 emis în Dosarul nr. 32/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari au fost trimiși în judecată inculpații:

- P.M., general în rezervă, fost Șef al Statului Major al Forțelor Terestre (Statului Major al Forțelor Terestre–U.M. A) în perioada 1997, 30 octombrie 2000;

- B.E., general în rezervă, fost Șef al Statului Major al Forțelor Terestre (Statului Major al Forțelor Terestre–U.M. A) în perioada octombrie 2000–octombrie 2004;

- M.T., colonel în rezervă, fost șef al Serviciului financiar-contabil (contabil șef) în cadrul Statului Major al Forțelor Terestre (Statului Major al Forțelor Terestre-U.M. A) în perioada ianuarie 2000, 31 iulie 2004;

- C.E., colonel în rezervă, fost șef al Serviciului logistic în cadrul Statului Major al Forțelor Terestre (Statului Major al Forțelor Terestre-U.M. A) în perioada iunie 2000, 31 mai 2001;

-O.N., general în rezervă fost șef al Serviciului logistic în cadrul Statului Major al Forțelor Terestre (Statului Major al Forțelor Terestre-U.M. A) în perioada iunie 2001–septembrie 2004;

- L.S., locotenent colonel de justiție, consilier juridic și fost șef al Biroului juridic și de drept umanitar din cadrul Statului Major al Forțelor Terestre (Statului Major al Forțelor Terestre-U.M. A) din primăvara anului 2001 până la punerea sa la dispoziție (6 septembrie 02006), pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și continuată prevăzută de art. 248 raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada iunie 2000–septembrie 2004 și-au încălcat sau depășit cu știință atribuțiile legale și funcționale în legătură cu negocierea, încheierea și derularea Contractului de schimb din 1 iunie 2000 dintre Ministerul Apărării Naționale-Statul Major al Forțelor Terestre (Statului Major al Forțelor Terestre-U.M. A) și SC T.G. SA prin SC T.S. SA, cauzând o pagubă în patrimoniul unității de 44.118.121.188 ROL.

În esență, s-a reținut că:

Raportul din 14 februarie 2000 a fost avizat favorabil de Direcția Logistică, Direcția Financiară și Direcția Legislativă și Contencios din Ministerul Apărării. Cei care au dat avizul nu s-au pronunțat cu privire la oportunitatea operațiunii, atrăgând atenția că trebuie respectate întocmai prevederile O.U.G. nr. 95/1999 cu privire la valorificarea bunurilor scoase din funcțiune, aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale și ordinul ministrului Apărării Naționale X1/2000 Normele metodologice privind valorificarea bunurilor scoase din funcțiune sau declasate sau casate, aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale. Mai mult, au indicat etapele ce trebuie urmate (încheiere protocol, negociere raport fizic și valoric, încheierea contractului).

La rapoartele sus-menționate a fost anexată aceeași bază de calcul, întocmită de inculpatul C.E., prin care se justifica faptul că prin predarea a 4598 autovehicule scoase din funcțiune, valorificate la preț de fier vechi (520.000 ROL/tonă) se pot obține la schimb 6020 de cauciucuri de 6 tipodimensiuni.

La data de 6 aprilie 2000, raportul a fost aprobat de ministrul apărării, fără a se indica modalitatea concretă de realizare. În continuare, reprezentanții Statului Major al Forțelor Terestre trebuiau să respecte etapele prevăzute în dispozițiile legale și regulamentare, precum și indicațiile direcțiilor de specialitate, care au precizat că trebuie negociat un raport de schimb fizic și valoric.

Cu toate acestea, conducerea Statului Major al Forțelor Terestre și Serviciul Logistic nu au respectat prevederile legale și nici aprobarea ministrului, considerând-o una de principiu.

Cei trei inculpați nu au respectat dispozițiile din ordinul X1/2000 și nu au stabilit un preț de pornire pentru negociere, ca diferență între veniturile ce se puteau obține din dezmembrare și cheltuielile ocazionate de o astfel de operațiune.

Negocierea a avut loc la sediul SC T.S. SA în prezența administratorului acesteia, martorul H.M. La negociere au fost invocate prețurile comunicate de 3 societăți specializate în achiziționarea de materiale refolosibile, respectiv SC R.B.N. SA, SC C.M.I. SRL  București și SC M. SA Buzău, însă cercetările efectuate în cauză au stabilit că la Statului Major al Forțelor Terestre nu au fost găsite adrese de solicitare a unor oferte de preț și nicio altă evidență din care să rezulte de ce au fost alese cele 3 societăți. Mai mult, ofertele de preț au fost găsite în xerocopie.Toate acestea au condus la concluzia că, în realitate, ofertele au fost prezentate de firma care negocia cu Statului Major al Forțelor Terestre, respectiv SC T.S. SA.

În aceeași zi, 25 mai 2000, inculpații C.E., M.T. și L.S. au întocmit o notă de negociere la sediul SC T.S. SA, cu privire la prețurile anvelopelor livrate la schimb, în care au consemnat că acceptă lista de prețuri prezentată de societatea comercială .

Din cele prezentate a rezultat fără niciun dubiu că în 25 mai 2000, la sediul SC T.S. SA, nu a existat nicio negociere, cei trei inculpați acceptând, fără rezerve, prețurile fixate de societatea comercială, ceea ce a condus la subevaluarea prețurilor la deșeurile de fier și supraevaluarea prețurilor la cauciucuri.

De asemenea, cel care le-a ordonat să negocieze, inculpatul P.M. a acceptat și el, fără rezerve, prețurile convenite, fără însă să aprobe notele de negociere în calitate de comandant.

La încheierea contractului, reprezentanții Statului Major al Forțelor Terestre nu au respectat aprobarea de schimb dată de ministrul Apărării Naționale, prevăzând la schimb nu doar tehnica scoasă din funcțiune, ci și bunuri declasate și deșeuri, care ar fi trebuit valorificate prin licitație.

Astfel, în contract au fost trecute 2.874 bucăți de tehnică scoasă din funcțiune, alte tipuri și alte cantități decât cele aprobate de ministru și în plus 5.000 tone fier vechi, 5 tone alamă și 9 tone cauciuc, ca deșeuri, ce nu erau aprobate nici măcar generic de ministru.

Corelativ, nu a fost stabilită cantitatea de anvelope ce trebuiau predate la schimb de SC T.S. SA.

Pe de altă parte, la încheierea contractului nu au fost respectate avizele direcțiilor de specialitate din minister, care prevedeau identificarea raportului de schimb fizic și valoric, evaluarea individuală a bunurilor supuse schimbului, inclusiv încheierea unui protocol .

Astfel, capitolul II din contract, denumit raportul de schimb, este redactat ambiguu, pe cuprinsul a 5 articole. Nu este practic reglementat un raport de schimb, ci se stabilește valoarea contractului de schimb, care este de 318.592 dolari S.U.A., aproximativ 6.550.242.901 ROL, la cursul de la data semnării contractului (20.560 lei/1 dolari S.U.A.), potrivit calculației din anexa 4 .

Cu privire la prețurile pentru deșeuri metalice și cauciucuri s-a făcut trimitere la anexele 1 și 2 ale contractului, privind notele de negociere.

Art. 2.4 din contract prevede că prețurile negociate pentru deșeuri metalice și cauciucuri sunt ferme și rămân neschimbate pe o perioadă de 5 ani. Acesta nu este un termen de desfășurare a contractului, ci o perioadă în care prețurile fixate în dolari nu pot fi schimbate, astfel încât contractul trebuia derulat numai până la realizarea obiectului său.

Totodată, s-a reținut că Statul Major al Forțelor Terestre nu avea în administrare tehnică scoasă din funcțiune sau alte bunuri casate sau declasate pe care să le ofere la schimb cu anvelope. Tehnica și celelalte bunuri se aflau în gestiunea celor 230 de unități militare subordonate de pe întreg cuprinsul țării. În mod firesc, la un asemenea nivel, Statul Major al Forțelor Terestre trebuia să încheie un protocol de schimb cu societatea comercială, urmând ca fiecare unitate sau mare unitate să încheie contracte de schimb cu SC T.S. SA.

În privința cocontractantului, s-a reținut că SC T.G. SA S.A. avea datorii mari la bugetul de stat, ceea ce a determinat de altfel includerea sa în O.U.G. nr. 95/2000 privind stingerea unor obligații ale agenților economici care furnizează produse și prestează servicii pentru instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, în care SC T.G. SA era înscrisă cu suma de 92.300.000.000 ROL.

Pe de altă parte, la data încheierii contractului SC T.S. SA nu era autorizată pentru colectarea, prelucrarea și livrarea deșeurilor metalice, autorizația fiind obținută de-abia la data de 31 iulie 2000.

În concluzie, contractul din 2000 a fost redactat ambiguu, cu unele clauze interpretabile, tocmai pentru că reprezentanții Statului Major al Forțelor Terestre nu au avut o situație la zi a tehnicii scoase din funcțiune, au acceptat prețuri mici la deșeuri, deși au dat în general tehnică nedezmembrată și prețuri mari la cauciucuri.

Este adevărat că

reprezentantul Ministerului Finanțelor a dat la 9 iunie 2000 viza de control financiar delegat, însă aceasta nu acoperă oportunitatea operațiunii de schimb, controlorul delegat avizând operațiunea în sine potrivit prevederilor O.U.G. nr. 95/1999 fără a putea să verifice cantitățile și prețurile stabilite de părți.

Statul Major al Forțelor Terestre

, prin Serviciul logistic (ai cărui șefi au fost succesiv inculpații C.E. și O.N.) a transmis ordine de aplicare în teritoriu pentru toate cele 230 de unități gestionare subordonate. Prin dispozițiile logistice, semnate de cei doi înculpați sau locțiitorii lor, s-a ordonat unităților militare să predea toată tehnica scoasă din funcțiune, bunurile casate sau declasate și orice tip de deșeu. Nu s-a transmis unităților militare cât și ce să se predea la reprezentanții

SC T.S. SA din teritoriu. Cei doi inculpați nu au ordonat să se țină o evidență cumulată a tehnicii predate sau a anvelopelor primite, pentru a se putea urmări derularea contractului, deși potrivit atribuțiilor de serviciu conduceau, coordonau, îndrumau și controlau activitatea logistică în unitățile și marile unități din Forțele Terestre.

În privința documentelor întocmite în baza contractului, s-a reținut că predarea-primirii tehnicii scoase din funcțiune, a bunurilor casate sau a deșeurilor între unitățile militare și delegații SC T.S. SA s-a făcut pe bază de proces-verbal, unitățile emițând totodată avize de însoțire a mărfii.

Aceste acte se înaintau pe cale ierarhică la Statul Major al Forțelor Terestre, unde se încheiau procese-verbale de transformare, de către comisii numite prin ordine de zi, acte care erau apoi avizate de șeful Serviciului logistic, aprobate de șeful Statul Major al Forțelor Terestre și semnate și de administratorul Tofan Steel.

Procesele-verbale de transformare cumulau toate bunurile predate (tehnică, bunuri declasate și casate, etc.) care se transformau scriptic în deșeuri, se adăugau deșeuri predate direct dacă era cazul și, în final se făcea totalul până la o anumită dată, în kilograme. Cantitatea era înmulțită cu prețurile pe categorii de deșeuri metalice sau de altă natură, negociate încă din 25 mai 2000, obținându-se o valoare de schimb, pe baza căreia se stabilea câte cauciucuri pe tipodimensiuni pot fi obținute de la SC T.S. SA, la prețurile negociate de asemenea în 25 mai 2000.

Deși procesele-verbale de transformare se întocmeau la Statul Major al Forțelor Terestre (U.M. A), din punct de vedere contabil actele erau emise de U.M. B București și, din noiembrie 2002, de U.M. C București, subordonate Statul Major al Forțelor Terestre. Acestea, la ordin, emiteau acte de primire, prin care îi descărcau de gestiune pe predători, iar apoi emiteau note de recepție pentru cantitățile de deșeuri stabilite prin procese-verbale de transformare. În final, facturau deșeuri către SC T.S. SA, care la rândul lui factura, în aceiași limită valorică anvelope.

În realitate, singurele acte contabile care consemnau operațiuni reale erau procesele-verbale de predare-primire și avizele de expediție, întocmite la nivelul unităților militare gestionare, toate celelalte documente, întocmite pe baza dispozițiilor logistice, urmărind doar să regularizeze evidența contabilă a unităților militare gestionare.

Obiectul valoric al contractului a fost realizat la 2 august 2002, până la această dată fiind întocmite 8 procese-verbale de transformare.

Datorită modului în care a avut loc negocierea, încheierea și derularea contractului de schimb în perioada 1 iunie 2000-2 august 2002 la nivelul Statul Major al Forțelor Terestre s-a produs o pagubă totală de 17.738.821.154 ROL compusă din: 6.505.175.302 ROL (reprezentând 374 bucăți mijloace tehnice și 490 bucăți alte mijloace fixe și obiecte de inventar, necontractate și predate fără aprobarea ministrului Apărării Naționale), 7.341.156.329 ROL (reprezentând 1.758 tone de deșeuri dezmembrate în unitățile militare, neaprobate la schimb și predate la preț de nedezmembrate), 684.628.118 ROL (reprezentând 183,4 tone fier vechi și 3,4 tone cauciuc predate la T.U.M. București, din ordinul înv. col. C.E. și nefacturate) și 3.207.861.405 ROL (reprezentând diferența la prețurile anvelopelor față de cel aprobat de ministrul Apărării Naționale).

Inculpații nu au ținut cont în esență de sesizările primite, în special cele ale Direcției de Audit și au permis continuarea relației comerciale dezavantajoase pentru unitate (s-a reținut că din octombrie 2000 la comanda Statului Major al Forțelor Terestre se afla inculpatul B.E., iar din iunie 2001 la conducerea Serviciului logistic al Statului Major al Forțelor Terestre se afla inculpatul O.N.). De asemenea, contabilul șef, inculpatul M.T. și consilierul juridic, inculpatul L.S. nu au sesizat deficiențele legale și economice, ba mai mult au întocmit rapoarte de justificare față de constatările organelor de audit (a se vedea raportul din 28 mai 2001, însușit de inculpatul B.E.), în condițiile în care aceștia participaseră nelegal la negocierea contractului.

La data de 17 aprilie 2001, pentru a da curs unora dintre sesizările Direcției de Audit, s-a încheiat actul adițional a contractul de schimb, semnat din partea Statului Major al Forțelor Terestre de inculpații B.E., C.E. și L.S., precum și de martorul P.I., înlocuitorul contabilului șef.

Deși actul adițional are o anexă 1a, denumită valoarea individuală a bunurilor materiale valorificate (calculată în lei și dolari, tot în funcție de deșeuri, unele cantității fiind diminuate față de Anexa 4 din contract), în realitate actul adițional nu a modificat elementele contractului, iar stabilirea valorii individuale a bunurilor schimbate a fost formală, pentru că nu s-a ținut cont de ea. Prin actul adițional, semnatarii și-au însușit contractul inițial și și-au asumat derularea în continuare a acestuia.

Peste valoarea contractului de 318.592 dolari S.U.A., s-a mai predat tehnică de 169.955 dolari S.U.A., fără a se întocmi vreun act adițional sau alt contract și fără a se avea în vedere împrejurarea că la 1 aprilie 2002 a fost emisă H.G. nr. 262, potrivit căreia valorificarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune, obiectele de inventar și alte materiale declasate sau deșeurile refolosibile rezultate în urma casării sau demolării, se putea realiza numai prin Compania Națională R. SA.

Prin continuarea derulării contractului de schimb din 2000 și după depășirea valorii acestuia în luna august 2002, s-a produs o pagubă de 26.379.300.734 ROL.

Prin adresele din 3 februarie 2004 și din 29 martie 2004, comandantul și contabilul șef al U.M. C București (care preluase patrimoniul U.M. B) au sesizat, în scris, despre depășirea, atât cantitativă, cât și valorică, cu cca. 200.000 dolari S.U.A. a contractului de schimb din 1 iunie 2000.

Urmare a acestor adrese, inculpații O.N., M.T. și L.S. au întocmit raportul din 22 aprilie 2004, constatând „o depășire a cantității de deșeuri prevăzute prin contract de 6.708.566,68 kg în valoare de 171.240,12 dolari S.U.A.”.

În baza acestui raport, inculpatul B.E. a emis dispoziția din 20 aprilie 2004, prin care, constatând că s-a finalizat contractul, a ordonat încetarea relației comerciale cu SC T.S. SA și valorificarea numai prin Compania Națională R. SA.

Deși dispoziția de finalizare a contractului de schimb s-a dat în aprilie 2004, ultimul proces-verbal de transformare, s-a încheiat la 14 septembrie 2004, acesta regularizând practic niște operațiuni economice care se derulaseră anterior (28 de autovehicule militare care fuseseră predate la T. la data de 27 noiembrie 2003).

Prin rechizitoriu, s-a reținut ca și valoare a prejudiciului suma de 44.118.121.888 ROL, stabilită prin expertiza financiar-contabilă.

II. Cauza a fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 decembrie 2007.

1.Prin încheierea din 19 martie 2008 (definitivă prin decizia nr. 267 din 14 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul Parchetului) a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 40 alin. (1) C. proc. pen., judecata fiind suspendată până la soluționarea excepției.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1224/2008 a fost respinsă excepția de neconstituționalitate.

Întrucât până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, judecata a fost suspendată conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a reținut că această perioadă de timp nu se va lua în calculul termenului de prescripție a răspunderii penale, cursul ei fiind suspendat conform art. 128 alin. (1) C. pen.

Prin aceeași sentință s-a dispus și ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților.

Prin decizia nr. 742 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători a fost admis recursul Parchetului, casată sentința și trimisă cauza la secția penală pentru continuarea judecății.

Ministerul Apărării Naționale s-a constituit parte civilă cu suma de 8.392.681,94 RON actualizată cu indicele de inflație la data plății, reprezentând cuantumul pagubei constatate în urma cercetării administrative și înregistrată în contabilitate potrivit deciziei (dispoziției) din 28 iunie 2006 a ministrului Apărării Naționale.

În privința măsurilor asigurătorii, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a confirmat existența sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor imobile deținute de inculpații P.M., B.E., C.E. și O.N.

În cazul inculpatului L.S., Direcția Generală de Taxe și Impozite sector 1 a comunicat că nu este instituit sechestrul asupra autoturismului Renault aparținând acestuia, iar în cazul inculpatului M.T., Direcția Generală de Taxe și Impozite sector 4 a comunicat că nu deține arhiva cu privire la sechestrul instituit asupra autoturismul P. proprietatea acestuia.

Cercetarea judecătorească propriu-zisă s-a desfășurat în perioada 25 mai 2010–26 octombrie 2011 (14 termene de judecată) și a constat în:

- ascultarea celor șase inculpați (la termenele din 25 mai 2010, 22 iunie 2010 și 20 octombrie 2010);

- ascultarea martorilor din acte: P.I., C.V., B.G., M.G., T.G.M., B.C.A. (la termenul din 30 noiembrie 2010), S.I., M.P. (la termenul din 14 decembrie 2010), A.V., R.I., F.F., S.I.M., C.D., C.D.A., M.G.A., N.C., S.M.I. (la termenul din 24 ianuarie 2011), I.T., A.S., F.M., A.V.A., S.F., D.F.M. și S.M. (la termenul din 11 februarie 2011), P.I.A., B.G.A., C.T., C.C., V.L., I.M.M. (la termenul din 1 martie 2011), P.M.A., B.A., A.C.D., U.D.M., N.M., V.G., N.V. (la termenul din 1 aprilie 2011), R.S. (la termenul din 29 iunie 2011);

- ascultarea martorilor pe situația de fapt, propuși de inculpații C.E. și M.T.: O.D. și H.M.;

- citirea declarației date de martorul C.I. în cursul urmăririi penale, conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen. (la termenul din 15 septembrie 2011);

- încuviințarea probei cu înscrisuri pentru inculpați, acestea fiind depuse la dosar;

- efectuarea unei adrese la partea civilă pentru comunicarea unor date referitoare la prejudiciu și primirea relațiilor solicitate.

Prin încheierea din 29 iunie 2011, Înalta Curte a respins cererea inculpaților P.M., B.E., O.N. și L.S. privind efectuarea unei noi expertize contabile în cauză.

De asemenea, prin încheierile din 29 iunie și 15 septembrie 2011, Curtea a respins solicitarea inculpaților privind efectuarea unor adrese către partea civilă Ministerul Apărării Naționale.

III. Examinând întregul material probatoriu administrat în cauză în faza de urmărire penală și în faza de judecată, Înalta Curte a reținut ca fiind dovedită următoarea situație de fapt:

Invocând această colaborare, prin adresa din 27 octombrie 1999 SC T.C. SA și-a manifestat disponibilitatea de a prelua fierul vechi, provenit de la casarea și dezmembrarea unor bunuri (tehnica de luptă) scoase din funcțiune sau declasate, oferind în schimb contravaloarea lui în anvelope de orice tipodimensiune care se fabrică la toate cele patru uzine (D., V., F., S.Z., R.T.S.), care fac parte din SC T.G. SA.

În baza acestei oferte, inculpatul P.M. s-a adresat, prin șeful Statului Major General, ministrului Apărării Naționale cu raportul din 25 noiembrie 1999, adresându-i rugămintea de a aviza, în conformitate cu art. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 95/1999, valorificarea bunurilor scoase din funcțiune aflate în administrarea ministerului, în starea fizică în care se află, fără organizarea de licitații, la schimb cu produsele noi menționate în adresa SC TC SA.

Potrivit art. 1 lit. b) din actul normativ menționat, bunurile aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale, scoase din funcțiune potrivit reglementărilor în vigoare, pot fi valorificate în starea fizică în care se află sau ca materiale și piese rezultate în urma demolării sau dezmembrării, prin valorificare directă fără organizare de licitație, în cazul în care producătorul sau alt ofertant acceptă schimbarea bunului cu altul nou, cu aceiași parametri, sau în alte situații aprobate de ministrul Apărării Naționale, la propunerea șefului Statului Major General.

În cuprinsul Raportului se menționa că, după un calcul estimativ, care va fi concretizat prin contracte ferme, pentru circa 4600 autovehicule scoase din funcțiune, reprezentând în medie 18.400 tone deșeu fier, Statul Major al Forțelor Terestre poate primi în schimb peste 6000 anvelope de diferite tipodimensiuni.

Raportul din 25 noiembrie 1999 a fost restituit Serviciului logistic al Statului Major al Forțelor Terestre, cu adresa din 31 ianuarie 2000, fără a fi aprobat, cu mențiunea „de a fi reanalizat și refăcut în concordanță cu prevederile ordinului ministrului Apărării Naționale din 12 ianuarie 2000.

În aceeași zi, cu adresa din 31 ianuarie 2000, SC T.C. SA reiterează oferta anterioară, în termeni aproape identici cu cei folosiți în adresa din 27 octombrie 1999.

S-a apreciat că este de observat că atât adresa de restituire, cât și noua adresă a SC T.C. SA sunt înregistrate în registrul pentru evidența documentelor al Statului Major al Forțelor Terestre în aceeași zi, 4 februarie 2000.

În aceste condiții, cu raportul din 14 februarie 2000, semnat de inculpatul P.M., Statul Major al Forțelor Terestre s-a adresat din nou ministrului Apărării Naționale, solicitând aprobarea pentru „valorificarea către SC T.G. SA direct, fără organizarea de licitație, a tehnicii scoase din funcțiune din Trupele de Uscat, la schimb cu anvelope de diferite tipodimensiuni, în limita aceleiași valori totale”.

Acest nou raport, s-a reținut că este aproape identic, în conținut, cu cel anterior, singurele diferențe fiind legate de obiectul schimbului („tehnica scoasă din funcțiune, în starea în care se află”, spre deosebire de „fierul vechi provenind din casare și dezmembrarea unor bunuri materiale scoase din funcțiune sau declasate”) , de trimiterea la un singur contract ce urma a fi încheiat (iar nu la mai multe, așa cum se menționa anterior) și de referirea, ca și temei legal al solicitării, la ordinul din 12 ianuarie 2000 (alături de O.U.G. nr. 95/1999).

Atât în raportul anterior, cât și în noul raport se susține, fără a se produce vreo dovadă, că SC T.G. SA este „unicul distribuitor de anvelope din România”, fapt care nu este menționat nici măcar în cele două oferte provenind de la SC T.C. SA.

În anexa la raportul se regăsește o bază de calcul, în care sunt menționate:

- cantitatea și valoarea totală a deșeurilor: 4598 de autovehicule, împărțite pe 9 categorii individualizate, reprezentând 18.464 tone fier, cu o valoare totală de 9.601.530.000 ROL, la o valoare unitară de 520 ROL/kg;

- cantitatea și valoarea totală a anvelopelor: 6020 de anvelope, împărțite pe 6 tipodimensiuni, care însumate (prin raportare la valoarea lor individuală specificată) reprezintă aproximativ aceeași valoare totală, de 9.601.093.000 ROL.

În finalul acestei baze de calcul, întocmite de inculpatul C.E. (la acea dată, șeful Secției asigurare tehnico-materială), se menționează că oferta de prețuri a SC T.G. SA este cea de la data de 1 noiembrie 1999, prețurile urmând a fi negociate la data încheierii contractului.

Raportul a fost avizat favorabil de Direcția Financiară, precum și de Direcția Legislativă și Contencios din cadrul Ministerului Apărării Naționale, făcându-se trimiteri la respectarea legislației în vigoare și la etapele ce trebuiau urmate.

La data de 6 aprilie 2000 ministrul Apărării Naționale a aprobat raportul din 14 februarie 2000.

Această aprobare a fost dată în condițiile prev.de art. 1 lit. b) din O.U.G nr. 95/1999 cu privire la valorificarea bunurilor scoase din funcțiune, aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale, art. 2 lit. b) și art. 24 alin. (2) din ordinul al ministrului Apărării Naționale pentru aprobarea normelor metodologice privind valorificarea bunurilor scoase din funcțiune, aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale.

- prețurile deșeurilor metalice sau de altă natură (pentru mijloacele tehnice nedezmembrate: 400 lei/kg, TVA inclus, adică 0,01634 dolar/kg la cursul de schimb 20.560 ROL/dolar; pentru deșeurile de fier vechi nepregătit: 420 ROL/kg, TVA inclus, adică 0,01717 dolar/kg).

În nota de negociere s-a făcut precizarea că prețurile s-au negociat în condițiile demolării (dezmembrării) și suportării transportului din unitățile militare de către SC T.S. SA.

- prețurile anvelopelor livrate la schimb cu deșeurile metalice (cu trimitere la o altă anexă, ce cuprinde în fapt oferta de prețuri și produse ale SC T.G. SA).

Din partea Statul Major al Forțelor Terestre contractul a fost semnat de inculpații P.M., M.T., C.E. și martorul M.G. (șeful Biroului Juridic și de Drept Umanitar).

Contractul a fost însoțit de 5 anexe: nota de negociere din 25 mai 2000 cu privire la prețurile deșeurilor; nota de negociere din 25 mai 2000 cu privire la prețurile de livrare ale anvelopelor; oferta de prețuri și produse ale SC T.G. SA; modelul procesului-verbal de predare primire ce urma să se întocmească la predarea bunurilor de către unitățile militare gestionare; calculația cantitativ-valorică a deșeurilor pe tipuri de mașini și utilaje.

În ce privește obiectul contractului (art. 1.1-1.3), s-a reținut că acesta este formulat ambiguu, făcându-se referiri la „tehnica scoasă din funcțiune”, la „bunuri materiale de natura mijloacelor fixe scoase din funcțiune în starea în care se află sau declasate și casate, altele decât mijloacele fixe” sau la „tranșă de deșeuri metalice sau de altă natură ce a făcut obiectul unei casări, aparținând tehnicii scoase din funcțiune, ca și din casarea bunurilor materiale, altele decât mijloacele fixe”.

În fapt, examinând anexa nr. 4 a contractului, ce conține calculația cantitativ-valorică a deșeurilor pe tipuri de mașini și utilaje, a rezultat că în contract s-au menționat un număr de 243 bucăți de bunuri, precum și 5014 tone deșeuri, ce nu au făcut obiectul aprobării ministrului Apărării Naționale dată la 6 aprilie 2000, în considerarea celor menționate în raportul și în baza de calcul anexată acestuia (a se vedea expertiza contabilă).

Mai mult, în privința celor 9 categorii de bunuri menționate în baza de calcul sus-menționată, ce au făcut obiectul raportului și a aprobării,s-a reținut că acestea sunt diferite numeric, atât per total, cât și pe fiecare tip de tehnică, față de cele aprobate de ministru.

Din aceste date a rezultat că nici la data întocmirii raportului și nici la data încheierii contractului nu a existat o evidență clară a bunurilor scoase din funcțiune, care puteau face obiectul procedurii derogatorii înscrise în art. 1 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 95/1999, necesitând aprobarea expresă a ministrului Apărării Naționale.

Având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (3) din ordinul din 2000, potrivit căruia în raportul de solicitare a scoaterii din funcțiune sau declasării și casării se va menționa procedura de valorificare, a rezultat că scoaterea din funcțiune a unor bunuri, ulterior aprobării raportului și a încheierii contractului, nu era suficientă pentru a putea face obiectul acestuia, fără o aprobare expresă a ministrului în acest sens.

Referitor la cantitatea de anvelope ce va fi livrată la schimb, s-a reținut că aceasta nu este menționată în cuprinsul contractului, precizându-se doar că „va fi stabilită de părți prin anexa ce va face parte integrantă din prezentul contract” și care, în fapt, nu există (ea trebuind sa fie, prin ipoteză, diferită de anexa ce cuprinde oferta SC T.G. SA, avută în vedere în nota de negociere din 25 mai 2000).

În ce privește raportul de schimb (art. 2.1-2.5), s-a apreciat că este de observat aceeași ambiguitate în redactarea contractului.

Astfel, potrivit art. 2.4, negocierile efectuate, anexele nr. 1 și 2 sunt ferme și nu pot fi schimbate după încheierea contractului și nici ulterior, pe o perioadă de 5 ani de la semnarea contractului cu posibilitatea de a fi prelungit după această perioadă (amestecându-se astfel perioada în care prețurile negociate la deșeuri și anvelope vor rămâne neschimbate, cu o presupusă durată a contractului).

Tot astfel, s-a reținut că, în privința valorii contractului, potrivit art. 2.5 aceasta este de „aproximativ 6.550.242.901 ROL/318.592 dolari potrivit calculației (anexa 4)”, deși valorile indicate, atât în lei, cât și în valută sunt mai degrabă exacte (calculate până la ultimul ROL, respectiv dolar !).

La data de 9 iunie 2000 contractul a fost vizat pentru control financiar-preventiv de către martora Floare Scurtu, controlor delegat din partea Ministerului Finanțelor.

Aceste dispoziții logistice au avut în vedere condițiile de livrare a bunurilor ce au făcut obiectul contractului, ca și documentele ce trebuiau întocmite pentru reflectarea în contabilitate a schimbului realizat.

În esență, în executarea contractului s-a dispus întocmirea mai multor documente, cu respectarea următorului circuit:

- întocmirea în unitățile militare gestionare a proceselor-verbale de predare-primire a bunurilor către delegații SC T.S. SA  și a avizelor de expediție;

- transmiterea de către Statului Major al Forțelor Terestre la U.M. B, iar ulterior, la U.M. C (unități prin care s-a derulat contractul, din punct de vedere contabil), a proceselor-verbale de predare-primire și întocmirea, pe baza acestora, a proceselor- verbale de recepție cantitativă a bunurilor predate anterior la SC T.S. SA și a actului de primire în gestiune a acestor bunuri; pe această bază, bunurile predate se înregistrau în evidența contabilă a U.M. B (U.M. C) și se scădeau din gestiunea unităților militare;

- întocmirea de către comisii din cadrul Statului Major al Forțelor Terestre a proceselor-verbale de transformare, constând în transformarea scriptică a bunurilor înscrise în procesele-verbale de predare-primire, în deșeuri;

- transmiterea de către Statului Major al Forțelor Terestre la U.M. B (iar ulterior, la U.M. C) a proceselor-verbale de transformare, pe baza cărora se scădeau din evidența contabilă a acestor unități cantitățile de bunuri și se înregistrau deșeurile cantitativ-valoric, rezultate din transformarea scriptică;

- întocmirea la U.M. B (U.M. C) a facturilor către SC T.S. SA, cuprinzând cantitățile de deșeuri menționate în procesele-verbale de transformare și, pe această bază, scăderea din evidența contabilă a acestor unități a deșeurilor cu care se înregistraseră anterior;

- facturarea de către SC T.S. SA a anvelopelor, în aceeași limită valorică rezultată din procesele-verbale de transformare și întocmirea de către U.M. B (U.M. C) a notelor de intrare-recepție și constatare diferențe pentru bunurile primite la schimb.

S-a reținut că,în fapt însă, singurele operațiuni reale erau cele de predare-primire a bunurilor la nivelul unităților militare gestionare către delegații SC T.S. SA, respectiv de livrare de către această societate a anvelopelor, toate celelalte documente urmărind să regularizeze evidența contabilă a unităților militare.

Procesele-verbale de transformare erau întocmite de comisii numite prin ordin de zi din cadrul Statului Major al Forțelor Terestre, fiind apoi semnate de șeful Secției Financiar-Contabile, de șeful Biroului Juridic și Drept Umanitar, avizate de șeful Serviciului Logistic și aprobate de șeful Statului Major al Forțelor Terestre documentul era de asemenea semnat și de administratorul SC T.S. SA.

În consecință, pe baza proceselor-verbale de transformare se putea stabili care este valoarea contractului de schimb la un moment dat, prin adiționarea valorii deșeurilor predate, menționate în mod explicit în fiecare asemenea act încheiat.

În același timp, în anexa 1 a fiecărui proces-verbal de transformare erau nominalizate toate bunurile care fuseseră efectiv predate de către unitățile militare, putându-se stabili în ce măsură acestea făcuseră obiectul aprobării date de ministrul Apărării Naționale și fuseseră înscrise în anexa 4 a contractului de schimb.

Analizând procesele-verbale de transformare, prin raportare la cele expuse anterior, a rezultat mai întâi că valoarea contractului de schimb a fost realizată (și chiar depășită) la data de 2 august 2002, odată cu predarea unor bunuri de către U.M. E Craiova, operațiuni care au fost reflectate în procesele-verbale de transformare și parțial (320.592 dolari față de 318.592 dolari, cât era înscris în art. 2.5 al contractului de schimb, ca valoare a acestuia).

În al doilea rând, verificând anexele proceselor-verbale de transformare, a rezultat că până la data realizării valorii contractului, au fost predate mai multe bunuri care, fie nu făcuseră obiectul aprobării ministrului Apărării Naționale, fie nu fuseseră înscrise nici măcar în contractul de schimb.

Astfel:

- au fost predate 374 bucăți mijloace tehnice militare (echivalent a 1.175.620 kg), care nu se regăsesc în cele 9 categorii de tipuri și tehnică militară prevăzute în baza de calcul a raportului și în anexa 4 a contractului de schimb;

- au fost predate 490 bucăți mijloace fixe și inventar gospodăresc (alte mijloace decât tehnica militară), echivalent a 1.051.333 kg,care nu au fost aprobate la schimb și nu au fost indicate în anexa 4 a contractului de schimb;

- au fost predate 1.758.299 kg deșeuri deja dezmembrate în unitățile militare, care nu au făcut obiectul aprobării ministrului Apărării Naționale și care, fie nu au fost înscrise nici măcar în contractul de schimb (aluminiu, cupru, inox, plumb), fie au depășit cantitățile înscrise în anexa 4 a acestuia (alamă, cauciuc);

- au fost predate 186,8 tone deșeuri (183,4 tone fier vechi nepregătit și 3,4 tone deșeuri cauciuc) aflate la U.M. București, neaprobate de ministrul Apărării Naționale pentru a face obiectul schimbului, pentru care nu s-au primit anvelope la schimb, în condițiile în care nici nu au fost facturate;

- au fost predate 175 agregate energetice (dintr-un total de 197, restul de 22 fiind predate după realizarea și depășirea contractului), aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale și deținute în custodie de U.M. București, ce au rezultat din reducerea armamentelor convenționale, bunuri care nu au făcut obiectul aprobării ministrului Apărării Naționale și nu au fost nominalizate în anexa 4 a contractului de schimb.

În concret, prin raportul din 8 februarie 2001 adresat inculpatului B.E., ca șef al Statului Major al Forțelor Terestre, s-au indicat patru aspecte necesar a fi amendate, cele mai importante referindu-se la cuprinderea în nota de negociere și în procesele-verbale de transformare a valorii fiecărui bun material valorificat și la necesitatea unei noi aprobări a ministrului Apărării Naționale pentru ca bunurile ce nu au putut fi valorificate prin licitație, în perioada derulării contractului, să poată face obiectul acestuia.

Urmare a acestui raport, la data de 17 aprilie 2001 s-a încheiat actul adițional la contractul de schimb, semnat de inculpații B.E., C.E. și L.S., precum și de înlocuitorul inculpatului M.T., martorul P.I.

Acest act a completat patru articole ale contractului inițial, însă nu a rezolvat una dintre problemele esențiale ridicate de Direcția de Audit, respectiv cea legată de o nouă aprobare a ministrului Apărării Naționale, pentru bunurile scoase din funcțiune după data încheierii contractului.

Prin adresa de răspuns la sesizarea Direcției de Audit (din 17 aprilie 2001), semnată de inculpatul B.E., s-a făcut referire la actul adițional încheiat, cu precizarea că, la acel moment, contractul de schimb se derulează numai pentru bunurile scoase din funcțiune, declasate și casate anterior încheierii acestui din urmă act, urmând să se întocmească un nou raport către ministrul Apărării Naționale pentru bunurile materiale aprobate ulterior.

Ulterior, la 22 mai 2001, Direcția de Audit a întocmit un nou raport, adresat de asemenea inculpatului B.E., în care s-a reiterat faptul că „toată tehnica ce urmează a intra și în viitor sub incidența acestui angajament, este necesar și se impune ca să urmeze și să respecte procedurile de scoatere din funcțiune și valorificare până când ajunge în această stare, respectiv etapă, de fiecare dată urmând a se obține, pentru efectuarea schimbului, aprobarea ordonatorului principal de credite”.

Prin raportul din 28 mai 2001 întocmit de inculpatul L.S., semnat de inculpatul M.T. și însușit de inculpatul B.E., s-a răspuns Direcției de Audit în sensul că „mijloacele fixe și bunurile materiale care fac obiectul acestui contract au fost aprobate de ministrul Apărării Naționale și înainte de a fi predate la SC T.S. SA ele au trecut prin licitații și nu au fost adjudecate și nici nu au fost solicitate pentru transmitere fără plată” și că „pentru mijloacele fixe și bunurile materiale ce sunt scoase din funcțiune după data de 1 iunie 2000 vom înainta un raport către ministrul apărării naționale pentru aprobarea schimbului potrivit capitolului I art. 2 și capitolului II art. 12 alin. (2) din ordinul ministrului apărării naționale din 2000 ce urmează a vă fi prezentat pentru semnare”.

În fapt însă, s-a reținut că, atât anterior, cât și ulterior sesizărilor Direcției de Audit și răspunsurilor Statului Major al Forțelor Terestre (în parte, iritate, a se vedea termenii utilizați de inculpatul L.S. în redactarea raportului și de inculpatul B.E. în însușirea conținutului acestuia), contrar afirmațiilor cuprinse în acestea, în baza contractului de schimb a fost predată și tehnică scoasă din funcțiune după data încheierii acestuia, fără a exista o aprobare expresă a ministrului Apărării Naționale pentru o asemenea modalitate excepțională de valorificare a tehnicii militare scoasă din funcțiune, așa cum ceruse Direcția de Audit.

S-a arătat că, este vorba astfel despre tehnica ce a făcut obiectul raportului din 15 decembrie 2000 și al raportului din 27 august 2001, ambele semnate de inculpații P.M. (devenit între timp Șef al Statului Major General) și B.E., acte prin care s-a solicitat și obținut aprobarea ministrului Apărării Naționale doar pentru scoaterea din funcțiune a unor mijloace fixe, iar nu și pentru valorificarea lor în baza contractului de schimb.

Pe de altă parte, la data de 1 aprilie 2002 a intrat în vigoare H.G. nr. 262/2002 privind organizarea procedurilor pentru valorificarea bunurilor aflate în administrarea Ministerului Apărării Naționale, care stabilea competența exclusivă a Companiei Naționale R. S.A. de derulare a procedurilor de valorificare a acestor bunuri, indiferent de modalitatea concretă de realizare (licitație publică, selecție de oferte sau negociere directă, valorificare directă fără organizare de licitație, transmitere fără plată la alte instituții publice).

Cu toate acestea, contractul a fost continuat până la concurența valorii totale de schimb de 490.593 dolari, cu o depășire de 169.955 dolari (adică 53% din valoarea menționată în contract), predându-se suplimentar 1.711 mijloace tehnice nedezmembrate, 1.183 alte mijloace fixe și inventar gospodăresc nedezmembrate și 317.420,45 kg deșeuri dezmembrate.

În anul 2004, după desființarea și preluarea patrimoniului U.M B de către U.M. C București, această unitate militară a sesizat în scris Servici