ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.05.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2056/2015

HOTĂRÂRE
18.05.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2056/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 510/85/2014 la data de 6 februarie 2014, astfel

cum a fost precizată și modificată, reclamanta

N.A.V. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții M.F.P., A.N.A.F., D.G.R.F.P. Brașov, A.J.F.P. Sibiu anularea deciziei din

1 august 2013 privind eliberarea din funcția publică de inspector principal; anularea

în totalitate a Ordinului A.N.A.F. nr. 1106/2013 privind aprobarea numărului de

posturi pentru D.G.R.F.P. Brașov, A.J.F.P. Sibiu și a Ordinului A.N.A.F. nr. 1113/2013

privind aprobarea statului de funcții la D.G.R.F.P. Brașov; obligarea A.N.A.F. la

înființarea unui post vacant, funcție publică teritorială de execuție, de inspector,

clasa I, grad profesional principal, gradația 2, clasa de salarizare 44 la D.G.R.F.P.

Brașov; obligarea D.G.R.F.P. Brașov și A.J.F.P. Sibiu să emită și să transmită toate

documentele necesare către A.N.A.F. pentru înființarea postului; obligarea pârâtelor,

în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, recalculate

și a tuturor drepturilor bănești de care nu a beneficiat, calculate începând cu

data de 5 septembrie 2013, precum și la plata dobânzii legale calculată la salariile

indexate neacordate; repunerea părților în situația anterioară încheierii deciziei

din 1 august 2013 și recunoașterea perioadei 5 septembrie 2013, până la reîncadrare,

în funcție publică, ca fiind vechime în muncă.

Prin sentința nr. 2499/CA

din 10 octombrie 2014, Tribunalul Sibiu a admis excepția necompetenței materiale

a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Alba-Iulia.

Tribunalul a reținut că

în cauză reclamanta a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere

aflate în strânsă legătura context în care, potrivit art. 99 alin. (2) teza a

II-a C. proc. civ., instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se

seama de aceea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Ordinele

A.N.A.F. nr. 1106/2013

și nr. 1113/2013

,

obiect al capetelor de cerere formulate și precizate de reclamanta sunt emise de

o autoritate publică centrală.

Așadar, în conformitate

cu art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu aplicarea corespunzătoare

a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 99 alin. (2) C. proc. civ.,

în opinia tribunalului, competența de soluționare a prezentei acțiuni revine Curții

de Apel Alba-Iulia.

de Curtea de Apel Alba-Iulia

Prin sentința nr. 8 din

23 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba-Iulia a declinat în favoarea Tribunalului

Sibiu, competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta N.A.V., în contradictoriu

cu pârâții M.F.P. și A.N.A.F., și D.G.R.F.P. Brașov și a constatat ivit conflictul

negativ de competență.

S-a reținut, în esență,

că în contenciosul administrativ, competența materială este determinată de natura

actului administrativ ce face obiectul litigiului, potrivit art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, mai precis de emitentul actului. În speță, actul administrativ

vătămător pentru reclamantă îl constituie decizia privind eliberarea din funcție

a reclamantei emisă de către D.G.R.F.P. Brașov care nu este o autoritate publică

centrală.

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Examinând conflictul negativ

de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului

și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului

Sibiu.

Astfel, reclamanta a învestit

instanța de judecată cu un litigiu referitor la raportul său de serviciu, în calitate

de funcționar public eliberat din funcția publică de execuție de inspector, clasa

I, grad profesional principal, gradația 2, din cadrul D.G.F.P. a județului Sibiu,

Aparatul propriu, Compartimentul Procedură Insolvență și Lichidări, prin decizia

din 1 august 2013 emisă de D.G.R.F.P. Brașov, act a cărui anulare a fost solicitată

prin cererea de chemare în judecată, ca petit principal, urmat de capete de cerere

accesorii referitoare la reintegrarea sa pe un nou post reînființat și plata de

despăgubiri constând în contravaloarea salariilor și a tuturor drepturilor bănești

de care ar fi beneficiat, de la data eliberării din funcție, până la reintegrarea

acesteia.

Așa cum corect a apreciat

Curtea de Apel Alba-Iulia, acțiunea reclamantei se încadrează în categoria conflictelor

de muncă, raportat la calitatea reclamantei, de funcționar public, fiind aplicabile

în acest sens dispozițiile Legii nr. 188/1999.

În ceea ce privește competența

de soluționare, se reține că potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999,

cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de

competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția

situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Totodată, în contenciosul

administrativ, competența materială este determinată de natura actului administrativ

ce face obiectul litigiului, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

mai precis de emitentul actului. În speță, actul administrativ vătămător pentru

reclamantă îl constituie decizia privind eliberarea sa din funcție, emisă de către

D.G.R.F.P. Brașov, care nu este o autoritate publică centrală.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția de contencios

administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N.A.V. în contradictoriu cu pârâții

M.F.P., A.N.A.F., D.G.R.F.P. Brașov, A.J.F.P. Sibiu, în favoarea Tribunalului Sibiu,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-05-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2545/2019
teritorială de execuție de inspector, clasa I, grad profesional principal, gradația 2, clasa de salarizare 44 la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu - Compartiment procedura insolvenței și lichidări. 2. Hotărârea primei insta
ÎCCJ 2013-02-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 757/2013
2011 al A.N.F.P. Intimații B.A. și A.N.F.P. au formulat întâmpinări prin care și-au susținut punctul de vedere prezentat și în fața primei instanțe, răspunzând punctual celor două motive de recurs subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de
ÎCCJ 2017-12-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3963/2017
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea inițială înregistrată la data de 24 februarie 2014 pe rolul Curții de Apel B
ÎCCJ 2015-11-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3538/2015
Decizia nr. 3538/2015 Asupra conflictului negativ de competență; I. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a
ÎCCJ 2016-06-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1879/2016
Prin Sentința civilă nr. 288/2014 din 26 iunie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pâ
Sursă