ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 805/2015

edința publică de la 24 februarie 2015 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub nr. 575/59/2013 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC B.F.B. SRL, în contradictoriu cu pârâtele M.A.D.R. - A.P.I.A. și A.P.I.A. - Centrul județean Arad, a solicitat instanței să dispună anularea ca nelegală a Deciziei nr. 2491170 din 04 decembrie 2012, emisă de pârâta A.P.I.A. - Centrul județean Arad, prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii cu reducerea de 50% din valoarea sprijinului pe pachet în sumă de 232.979, 61 lei, precum și anularea adresei aceleiași instituții din 06 martie 2012, de respingere a recursului grațios, precum și obligarea pârâtei la plata în totalitate a sprijinului pe pachet acordat inițial în cuantum de 465.959,22 lei, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 412 din data de 7 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC B.F.B. SRL, în contradictoriu cu pârâtele M.A.D.R. - A.P.I.A. și A.P.I.A. - Centrul Județean Arad; s-a constatat nulitatea Deciziei nr. 2491170 din 04 decembrie 2012, emisă de pârâta A.P.I.A.- Centrul Județean Arad și a fost obligată pârâta emitentă la plata în integralitate a sprijinului pe pachet acordat reclamantei, în sumă de 465.959,22 lei a fost respinsă, în rest, acțiunea. Recursul Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtele A.P.I.A. și A.P.I.A. - Centrul Județean Arad au formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.

În motivarea cererilor de recurs, pârâtele au arătat în esență următoarele: - În campania 2011, intimata - reclamanta s-a angajat pe pachetul de agromediu 5.1, cu o suprafață de 543,99 ha. Plățile de agromediu, măsura 214 din P.N.D.R., se acordă fermierilor care își asumă în mod voluntar angajamente de agromediu pentru o perioadă de 5 ani de la data semnării angajamentului, astfel cum este reglementat de Ordinul M.A.D.R. nr. 45/2011. Suprafețele pentru care se încheie angajamente în cadrul acestui pachet trebuie să continue să fie înregistrate de către un organism de inspecție și certificare pe toată perioada angajamentului și să continue să fie utilizat conform metodelor de producție ecologice în conformitate cu legislația națională relevantă și cu Regulamentul C.E.

nr. 834/2007 și regulamentele care îl amendează. Intimata - reclamantă, la depunerea cererii de sprijin pentru campania 2012, pentru parcelele 12, 74,91 și 102, parcele aflate sub angajament de agromediu P5.1 din 2011, a declarat o suprafață mai mică decât în campania 2011, astfel: - parcela 12 scade de la 31.80 ha la 29.18 ha; - parcela 74 scade de la 32.89 ha la 31.99ha; - parcela 91 scade de la 1.40 ha la 0.40 ha; - parcela 102 scade de la 46.18 ha la 45.18 ha. Reducând aceste suprafețe, intimata - reclamantă a încălcat angajamentul de agro-mediu pachetul 5.1, care stipula faptul că parcelele astfel decalarate să respecte cerințele de management aferente pachetului de agro-mediu solicitat, pe toată durata celor 5 ani de la data semnării angajamentului.

Se arată că procedura de verificare și autorizare a cererilor de plată gestionată de A.P.I.A. este una deosebit de complexă, bazată pe prevederile legale naționale și comunitare. - S-a învederat instanței de fond să constate faptul că intimata - reclamantă nu arată și nici nu precizează care sunt normele legale încălcate de către emitent, la elaborarea actului administrativ fiscal, astfel încât să opereze sancțiunea nulității absolute totale și/sau parțiale. De altfel, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

Instanța de fond a apreciat greșit faptul că cerința motivării actului administrativ este o cerință de legalitate esențială unanim acceptată de jurisprudența națională și europeană, corespunzător „dreptului la buna administrare", înserat în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, precum și în legislațiile din majoritatea statelor europene, și având în vedere că în lipsa explicațiilor ulterioare ale pârâtelor, forma actului administrativ nu permitea cenzura actului de către instanța de contencios administrativ - instanța reține că lipsa acestei cerințe atrage nulitatea actului administrativ. În mod greșit instanța de fond a reținut că decizia atacată nu a fost motivată în fapt și drept, respectiv nu a fost înserată în cuprinsul acesteia instanța competentă la care să fie atacată.

Așa cum a fost emisă de către sistemul informatic, decizia atacată este motivată atât în drept cât și în fapt, iar la art. IV se arată că aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile la sediul A.P.I.A. unde a fost depusă cererea de sprijin. În cazul soluționării contestației, de către emitentul actului administrativ, fie în sens negativ sau pozitiv, nimic nu împiedică partea nemulțumită de răspuns să se adreseze instanței competente. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre în mod vădit nelegal și netemeinic întrucât nu există temeiuri de drept ce s-au constatat a fi încălcate de instituția recurentă la emiterea actului administrativ anulat. În materia sprijinelor financiare acordate prin recurentă neexistând o reglementare riguroasă privind conținutul deciziilor de plată.

Din cuprinsul filei a 5-a, rezultă în mod indubitabil motivarea în drept și în fapt, care arată că, în baza Ordinului M.A.D.R. nr. 161 din 31 iulie 2012 pentru aprobarea sistemului de sancțiuni pentru Masurile 214 - Plăti de agro-mediu, 21 - Sprijin pentru zona montană defavorizată și 212 - Sprijin pentru zone defavorizate - altele decât zona montană din P.N.D.R. 2007 - 2013 referitor la cumularea sistemului de sancțiuni /pachet se aplică Sancțiunea cod.3 - reducere de 50% din valoarea sprijinului pe pachet. „Următorul aliniat indicând „Valoarea sancțiunii 232 979,61 lei” în consonanță cu informațiile cuprinse în tabelul de la fila a 4-a, coloana reduceri aplicate pe schemă. Consideră recurentul că emitentul actului l-a motivat în fapt și în drept într-o măsură suficientă de natură să poată permite controlul judiciar al instanței de contencios administrativ.

Intimata-reclamanta nu a făcut dovada faptului că prin nemotivarea suficient de amplă a actului administrativ criticat i s-a creat un prejudiciu care nu poate fi reparat decât prin anularea actului administrativ. La art. 4 din cuprinsul actului administrativ criticat existând inserat textul care o înștiințează pe intimata-reclamantă că masurile dispuse în decizie pot fi contestate în termen de 30 de zile calendaristice de la data confirmării de primire a acesteia de către beneficiar, la sediul A.P.I.A. unde a fost depusă cererea de sprijin, aceasta procedând întocmai, adresând contestație la recurentă în termenul legal, contestație în urma căreia, tot în termen legal, i s-a răspuns acesteia.

Se arată că a fost păstrată atât în răspunsul la contestația intimatei-reclamante cât și în apărarea la judecată de pe fondul pricinii pendinte, cu deosebirea că în procesul răspunsului la contestație și cu ocazia formulării apărării s-au detaliat motivele de fapt și de drept care au condus la emiterea deciziei de plata contestată. Considerentele și soluția instanței de recurs La termenul din 24 februarie 2015, pârâtele - intimate A.P.I.A. - București și A.P.I.A. - Centru Județean Arad au invocat în fața instanței de recurs, excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara care a soluționat în fond cauza dedusă judecății. Înalta Curte a pus în discuție această excepție de necompetență materială în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (3) C. proc.

civ., constatând că nu a fost verificată în baza prevederilor art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ., în fața instanței de fond. Prin urmare, având în vedere aceste circumstanțe, invocarea acestei excepții la data soluționării recursului nu este tardivă. - Analizând excepția necompetenței materiale, astfel cum a fost invocată, se constată că este întemeiată față de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În speță, reclamanta solicită anularea în parte ca nelegală a Deciziei A.P.I.A. - Centrul Județean Arad nr. 2491170 din 4 decembrie 2012 - de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2012. Atât Decizia nr. 2491170 din 4 decembrie 2012 cât și răspunsul la contestația formulată de reclamantă împotriva acesteia (adresa din 6 martie 2013) au fost emise de A.P.I.A.

- Centrul Județean Arad care este autoritate publică județeană. Prin urmare, competența de soluționare în primă instanță în speță revine Tribunalului Arad, secția de contencios administrativ și fiscal. - Nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 referitoare la sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea U.E. și acte emise de autoritățile publice centrale întrucât este vorba de un act emis de o autoritate publică județeană și nu centrală și se referă la aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare care se acordă în agricultură, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 125/2006 respectiv cu prevederile Regulamentului (C.E.) nr. 1782/2003.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele reținute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (1) teza a II-a N.C.P.C., se va admite recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de A.P.I.A. și A.P.I.A. - Centrul Județean Arad împotriva sentinței nr. 412 din 7 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2015.