ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 805/2015

edința publică de la 24 februarie 2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin

cererea înregistrată sub nr. 575/59/2013 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC B.F.B. SRL, în contradictoriu

cu pârâtele M.A.D.R. - A.P.I.A. și A.P.I.A. - Centrul județean

Arad, a solicitat

instanței să dispună anularea ca nelegală a Deciziei nr. 2491170 din 04

decembrie 2012, emisă de pârâta A.P.I.A. - Centrul județean Arad, prin care s-a

dispus aplicarea sancțiunii cu reducerea de 50% din valoarea sprijinului pe

pachet în sumă de 232.979, 61 lei, precum și anularea adresei aceleiași

instituții din 06 martie 2012, de respingere a recursului grațios, precum și

obligarea pârâtei la plata în totalitate a sprijinului pe pachet acordat

inițial în cuantum de 465.959,22 lei, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 412 din data de 7 octombrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC B.F.B. SRL, în contradictoriu

cu pârâtele M.A.D.R. - A.P.I.A. și A.P.I.A. - Centrul Județean Arad; s-a

constatat nulitatea Deciziei nr. 2491170 din 04 decembrie 2012, emisă de pârâta

A.P.I.A.- Centrul Județean Arad și a fost obligată pârâta emitentă la plata în

integralitate a sprijinului pe pachet acordat reclamantei, în sumă de

465.959,22 lei a fost respinsă, în rest, acțiunea.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de

fond, pârâtele A.P.I.A. și A.P.I.A. - Centrul Județean Arad au formulat recurs,

criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.

În motivarea cererilor de recurs, pârâtele au

arătat în esență următoarele:

- În campania 2011, intimata - reclamanta s-a

angajat pe pachetul de agromediu 5.1, cu o suprafață de 543,99 ha. Plățile de

agromediu, măsura 214 din P.N.D.R., se acordă fermierilor care își asumă în mod

voluntar angajamente de agromediu pentru o perioadă de 5 ani de la data

semnării angajamentului, astfel cum este reglementat de Ordinul M.A.D.R. nr. 45/2011.

Suprafețele pentru care se încheie

angajamente în cadrul acestui pachet trebuie să continue să fie înregistrate de

către un organism de inspecție și certificare pe toată perioada angajamentului

și să continue să fie utilizat conform metodelor de producție ecologice în

conformitate cu legislația națională relevantă și cu Regulamentul C.E. nr. 834/2007

și regulamentele care îl amendează.

Intimata - reclamantă, la depunerea cererii

de sprijin pentru campania 2012, pentru parcelele 12, 74,91 și 102, parcele

aflate sub angajament de agromediu P5.1 din 2011, a declarat o suprafață mai

mică decât în campania 2011, astfel:

- parcela 12 scade de la 31.80 ha la 29.18

ha;

- parcela 74 scade de la 32.89 ha la 31.99ha;

- parcela 91 scade de la 1.40 ha la 0.40 ha;

- parcela 102 scade de la 46.18 ha la 45.18

ha.

Reducând aceste suprafețe, intimata -

reclamantă a încălcat angajamentul de agro-mediu pachetul 5.1, care stipula

faptul că parcelele astfel decalarate să respecte cerințele de management

aferente pachetului de agro-mediu solicitat, pe toată durata celor 5 ani de la

data semnării angajamentului.

Se arată că procedura de verificare și

autorizare a cererilor de plată gestionată de A.P.I.A. este una deosebit de

complexă, bazată pe prevederile legale naționale și comunitare.

- S-a învederat instanței de fond să constate

faptul că intimata - reclamantă nu arată și nici nu precizează care sunt

normele legale încălcate de către emitent, la elaborarea actului administrativ

fiscal, astfel încât să opereze sancțiunea nulității absolute totale și/sau

parțiale.

De altfel, prezumția de legalitate și de

veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal determină principiul

executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși

titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza

legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de

neconceput.

Instanța de fond a apreciat greșit faptul că

cerința motivării actului administrativ este o cerință de legalitate esențială

unanim acceptată de jurisprudența națională și europeană, corespunzător

„dreptului la buna administrare", înserat în Carta Drepturilor

Fundamentale ale Uniunii Europene, precum și în legislațiile din majoritatea

statelor europene, și având în vedere că în lipsa explicațiilor ulterioare ale

pârâtelor, forma actului administrativ nu permitea cenzura actului de către

instanța de contencios administrativ - instanța reține că lipsa acestei cerințe

atrage nulitatea actului administrativ.

În mod greșit instanța de fond a reținut că

decizia atacată nu a fost motivată în fapt și drept, respectiv nu a fost

înserată în cuprinsul acesteia instanța competentă la care să fie atacată.

Așa cum a fost emisă de către sistemul

informatic, decizia atacată este motivată atât în drept cât și în fapt, iar la art.

IV se arată că aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile la sediul A.P.I.A.

unde a fost depusă cererea de sprijin. În cazul soluționării contestației, de

către emitentul actului administrativ, fie în sens negativ sau pozitiv, nimic

nu împiedică partea nemulțumită de răspuns să se adreseze instanței competente.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre în

mod vădit nelegal și netemeinic întrucât nu există temeiuri de drept ce s-au

constatat a fi încălcate de instituția recurentă la emiterea actului

administrativ anulat. În materia sprijinelor financiare acordate prin recurentă

neexistând o reglementare riguroasă privind conținutul deciziilor de plată.

Din cuprinsul filei a 5-a, rezultă în mod indubitabil

motivarea în drept și în fapt, care arată că, în baza Ordinului M.A.D.R. nr. 161

din 31 iulie 2012 pentru aprobarea sistemului de sancțiuni pentru Masurile 214 -

Plăti de agro-mediu, 21 - Sprijin pentru zona montană defavorizată și 212 -

Sprijin pentru zone defavorizate - altele decât zona montană din P.N.D.R. 2007 -

2013 referitor la cumularea sistemului de sancțiuni /pachet se aplică Sancțiunea

cod.3 - reducere de 50% din valoarea sprijinului pe pachet. „Următorul aliniat indicând

„Valoarea sancțiunii 232 979,61 lei” în consonanță cu informațiile cuprinse în

tabelul de la fila a 4-a, coloana reduceri aplicate pe schemă.

Consideră recurentul că emitentul actului l-a

motivat în fapt și în drept într-o măsură suficientă de natură să poată permite

controlul judiciar al instanței de contencios administrativ.

Intimata-reclamanta nu a făcut dovada

faptului că prin nemotivarea suficient de amplă a actului administrativ

criticat i s-a creat un prejudiciu care nu poate fi reparat decât prin anularea

actului administrativ. La art. 4 din cuprinsul actului administrativ criticat existând

inserat textul care o înștiințează pe intimata-reclamantă că masurile dispuse în

decizie pot fi contestate în termen de 30 de zile calendaristice de la data

confirmării de primire a acesteia de către beneficiar, la sediul A.P.I.A. unde

a fost depusă cererea de sprijin, aceasta procedând întocmai, adresând

contestație la recurentă în termenul legal, contestație în urma căreia, tot în

termen legal, i s-a răspuns acesteia.

Se arată că a fost păstrată atât în răspunsul

la contestația intimatei-reclamante cât și în apărarea la judecată de pe fondul

pricinii pendinte, cu deosebirea că în procesul răspunsului la contestație și

cu ocazia formulării apărării s-au detaliat motivele de fapt și de drept care

au condus la emiterea deciziei de plata contestată.

Considerentele și soluția instanței de recurs

La termenul din 24 februarie 2015, pârâtele -

intimate A.P.I.A. - București și A.P.I.A. - Centru Județean Arad au invocat în

fața instanței de recurs, excepția de necompetență materială a Curții de Apel

Timișoara care a soluționat în fond cauza dedusă judecății.

Înalta Curte a pus în discuție această

excepție de necompetență materială în conformitate cu prevederile art. 489 alin.

(3) C. proc. civ., constatând că nu a fost verificată în baza prevederilor art.

130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ., în fața instanței de fond.

Prin urmare, având în vedere aceste

circumstanțe, invocarea acestei excepții la data soluționării recursului nu

este tardivă.

- Analizând excepția necompetenței materiale,

astfel cum a fost invocată, se constată că este întemeiată față de prevederile art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În speță, reclamanta solicită anularea în

parte ca nelegală a Deciziei A.P.I.A. - Centrul Județean Arad nr. 2491170 din 4

decembrie 2012 - de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe

suprafață - campania 2012.

Atât Decizia nr. 2491170 din 4 decembrie 2012

cât și răspunsul la contestația formulată de reclamantă împotriva acesteia

(adresa din 6 martie 2013) au fost emise de A.P.I.A. - Centrul Județean Arad

care este autoritate publică județeană.

Prin urmare, competența de soluționare în

primă instanță în speță revine Tribunalului Arad, secția de contencios

administrativ și fiscal.

- Nu sunt incidente prevederile art. 10 alin.

(11) din Legea nr. 554/2004 referitoare la sume reprezentând finanțarea

nerambursabilă din partea U.E. și acte emise de autoritățile publice centrale

întrucât este vorba de un act emis de o autoritate publică județeană și nu

centrală și se referă la aprobarea schemelor de plăți directe și plăți

naționale directe complementare care se acordă în agricultură, în conformitate

cu prevederile O.U.G. nr. 125/2006 respectiv cu prevederile Regulamentului (C.E.)

nr. 1782/2003.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de cele reținute mai sus, în

conformitate cu prevederile art. 497 alin. (1) teza a II-a N.C.P.C., se va

admite recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre

competentă soluționare Tribunalului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de A.P.I.A. și A.P.I.A.

- Centrul Județean Arad împotriva sentinței nr. 412 din 7 octombrie 2013 a

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ

și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

februarie 2015.