ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7739/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Orașul Voluntari a solicitat, în contradictoriu cu A.F.M., anularea Rezoluției emise de A.F.M. - Comitetul de analiză prin care a fost respinsă cererea de finanțare depusă la 17 noiembrie 2010, astfel cum i s-a comunicat prin Adresa din 19 octombrie 2011, anularea rezultatul contestației din 25 octombrie 2011 emisă de A.F.M. - Comitetul Director prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva rezoluției emis de Comitetul de analiză a A.F.M., obligarea pârâtei să emită o hotărâre de aprobare a cererii de finanțare din F.M.

înregistrată la 17 noiembrie 2010, obligarea pârâtei ca în termen de 30 de zile de la pronunțarea unei sentințe, să încheie cu beneficiarul Orașul Voluntari un contract pentru finanțare nerambursabilă a proiectului „Reabilitare, extindere, captare, aducțiune și tractare apă, rețea de apă și canalizare menajeră în Orașul Voluntari pentru suma de 28.492.974 lei, sub sancțiunea de penalități în cuantum de 100 lei/ zi de întârziere și a unei amenzi în sarcina Președintelui A.F.M. în caz de neexecutare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta A.F.M. a formulat întâmpinare și a invocat excepția prematurității cererii având ca obiect „obligarea președintelui A.F.M. la plata unei amenzi, în caz de neexecutare”, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La această cauză a fost conexată cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 10500/2/2011 ce avea același obiect. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1925 19 martie 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția prematurității invocată de pârâtă ca neîntemeiată și au fost respinse cererile reunite ca neîntemeiate. Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția prematurității, că argumentele invocate se subscriu fondului cauzei, nesusținând o excepție propriu-zisă care să fie soluționată în condițiile art. 137 C. proc. civ. și în raport de dispozițiile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și, de aceea, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a arătat că prin adresa nr. 90851 emisă la data de 19 octombrie 2011, pârâta A.F.M. a comunicat reclamantului Orașul Voluntari că cererea sa depusă în cadrul Programului vizând protecția resurselor de apă, sisteme integrate de alimentare cu apă, stații de tratare, canalizare și stații de epurare, sesiunea 18 octombrie 2010 - 17 noiembrie 2010, nu îndeplinește criteriile pentru a primi finanțare din F.M., motivele respingerii fiind: nu prezintă dovada solicitării emiterii acordului de mediu; potrivit documentelor prezentate rezultă că o parte din suprafețele de teren necesare amplasării captărilor de apă și stației de tratare aparțin domeniului privat al unității administrativ-teritoriale, ceea ce contravine art. 22 alin. (2) din Ghidul de finanțare.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație iar cu adresa din 21 noiembrie 2011 pârâta i-a comunicat că în cadrul ședinței Comitetului director din 11 noiembrie 2011 s-a stabilit rezultatul contestației din 25 octombrie 2011, în sensul ca în urma reanalizării documentației aferente cererii de finanțare din 17 noiembrie 2010 se păstrează rezoluția comisiei de analiză, prin urmare aceasta nu va primi finanțare din F.M. Referitor la condiția prezentării dovezii solicitării emiterii acordului de mediu, Curtea a apreciat că cele reținute de pârâtă sunt neîntemeiate, reclamantul făcând dovada situației de fapt contrare, respectiv s-a adresat cu cerere înregistrată la A.P.M. Ilfov la 09 noiembrie 2010 cu privire la Formularul nr. 4 în vederea accesării fondurilor puse la dispoziție de A.F.M.

în sesiunea octombrie - noiembrie 2010, respectivul formular fiind înaintat, completat și acceptat de A.P.M. Ilfov pentru proiectul „Reabilitare, extindere, captare, aducțiune și tratare apă, rețea de canalizare menajeră în orașul Voluntari". Prin urmare, reținând că aceste acte au existat în cadrul documentației ce a însoțit cererea reclamantului de finanțare (filele 318-319), ar fi netemeinică decizia pârâtei de respingere pentru acest considerent. Însă în ceea ce privește condiția referitoare la domeniul public din care trebuie să facă parte suprafețele de teren necesare amplasării captărilor de apă și stației de tratare, Curtea a constatat că se verifică susținerile pârâtei referitoare la nerespectarea disp.

art. 22 alin. (2) din Ghidul de finanțare. Astfel, potrivit pct. 2.3.2. din Studiul de fezabilitate referitoare la Statutul juridic al terenului „Lucrările de execuție a gospodăriei de apă se vor executa pe terenuri aflate în domeniul privat al primăriei Orașului Voluntari. Aducțiunile se vor amplasa în lungul tramei stradale, terenuri aflate în domeniul public al primăriei Voluntari. Forajele de medie și mare adâncime se vor amplasa o parte pe amplasamentele deja folosite pentru forajele existente, ce vor fi casate, o parte vor fi amplasate pe terenuri ce se află în domeniul privat al primăriei orașului Voluntari. Pentru suprafețele de teren ocupate, în vederea desfășurării lucrărilor, ce aparțin domeniului public și privat al localităților, ocuparea definitivă sau temporară se va reglementa cu acte autentice și se va prezenta la obținerea autorizației de construire". Se contravine astfel disp.

art. 22 alin. (2) din Ghidul de finanțare în conformitate cu care: „Solicitantul este proprietar sau administrator al imobilului pe care se implementează proiectul pentru durata integrală a implementării, excepție făcând însă suprafața de teren aferentă rețelelor de alimentare și canalizare; imobilul este liber de sarcini, nu face obiectul unui litigiu în curs de soluționare la instanțele judecătorești, nu face obiectul vreunei revendicări potrivit unei legi speciale sau dreptului comun, nu face obiectul procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică, nu este gajat sau ipotecat și se află în proprietate publică". Reclamantul, ca și titular al unei cereri de finanțare nerambursabilă, poartă întreagă responsabilitate a elaborării documentației, iar din studiul de fezabilitate atașat de acesta la dosar rezultă că unele suprafețe de teren fac parte din domeniul privat al Primăriei orașului Voluntari.

Așa fiind, nu a fost reținută susținerea reclamantului referitoare la nelegalitatea/ netemeinicia deciziei pârâtei de respingere a cererii sale pe motiv că toate terenurile ar face parte din domeniul public de moment ce studiul de fezabilitate atestă un fapt diferit și că este lipsit de temei demersul reclamantului de a dovedi în fața instanței caracterul de domeniu public al terenurilor, dacă această împrejurare nu a fost invocată și respectiv dovedită în fața pârâtei, în faza administrativă de soluționare a cererii sale. Reclamantul personal a prezentat pârâtei studiul de fezabilitate realizat de SC I.E.

SRL București și din care rezultă că unele terenuri sunt în domeniul privat, astfel că soluția pârâtei este corectă în temeiul art. 7 pct. 7 din Ghid în conformitate cu care „Lipsa unui document, neprezentarea la termenul stabilit sau solicitat, prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată ori ieșirea sa din perioada de valabilitate, neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate, precum și existența unei situații care poate afecta realizarea proiectului determină respingerea dosarului de finanțare", neputând fi primite probe noi ulterior momentului analizării și soluționării dosarului.

În ce privește pretinsa nemotivare a adresei din 21 noiembrie 2011, s-a apreciat ca fiind lipsită de relevanță în analiza legalității/ temeiniciei deciziei pârâte de respingere a cererii reclamantului de finanțare, soluție comunicată cu adresa din 19 octombrie 2011. Nelegalitatea unui act administrativ ulterior nu afectează legalitatea unui act administrativ anterior, mai ales în măsura în care nu există o legătură între cele două acte. Adresa din 19 octombrie 2011 comunică soluția dispusă de pârâtă și motivele avute în vedere, în timp ce adresa din 21 noiembrie 2011 comunică soluția pronunțată în contestația reclamantului, iar în măsura în care nu cuprinde motive de fapt sau de drept ci exclusiv faptul că se păstrează rezoluția comisiei de analiză în sensul ca cererea să nu primească finanțare din F.M., înseamnă că sunt avute în vedere aceleași considerente, decizia fiind apreciată ca fiind legală și temeinică.

În sfârșit, nu a fost considerată întemeiată nici susținerea în sensul că hotărârea de respingere a contestației a fost luată de Comitetul director și nu de C.S.C., aceasta din urmă fiind structura competentă conform art. 12 alin. (3) din Ghid. În primul rând, a reținut Curtea, pentru argumentele de mai sus, că nelegalitatea hotărârii de respingere a contestației pentru necompetența organului emitent nu afectează legalitatea deciziei prin care a fost soluționată cererea reclamantului. În al doilea rând, potrivit disp. art. 12 din Ghidul de finanțare, invocat de ambele părți: „(1) Solicitanții nemulțumiți de decizia Comitetului director/Comitetului de avizare pot depune contestație la sediul Autorității în termen de 5 zile de la data comunicării scrisorii de respingere.

(2) C.S.C. analizează motivele respingerii și înaintează Comitetului director propunerea de aprobare/ respingere a contestației. (3) În vederea soluționării contestației, Comisia de soluționare a contestațiilor are dreptul de a solicita un punct de vedere Comitetului director și/sau Comitetului de avizare, în măsura în care acestea sunt relevante în raport cu obiectul contestației. (4) Autoritatea soluționează contestația în termen de 15 zile de la înregistrarea acesteia". Din interpretarea coroborată a celor 4 alineate a rezultat că în vederea soluționării contestației, C.S.C. are dreptul de a solicita un punct de vedere Comitetului director și/sau Comitetului de avizare, aceeași instituție analizând motivele respingerii și înaintând Comitetului director propunerea de aprobare/respingere a contestației.

Deci nu Comisia soluționează contestația formulată de solicitantul nemulțumit, aceasta doar formulând propunerea de aprobare/ respingere a contestației în baza căreia Comitetul director ia decizia, aceeași autoritate soluționează cererea de finanțare și tot aceasta soluționează și contestația formulată împotriva respectivei decizii, fiind entitatea cel mai bine plasată pentru a efectua acest examen, cunoscând deja situația dosarului și problema eventual ridicată. Soluția pronunțată asupra capetelor accesorii de cerere (2, 3) a fost aceeași cu cea pronunțată asupra capătului principal de cerere (1), în temeiul principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează soarta principalului), iar în ceea ce privește cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, s-a arătat că la ultimul termen apărătorul reclamantului a menționat că va solicita cheltuieli pe cale separată, nemaimenținându-și deci cererea în cadrul acestui dosar.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Orașul Voluntari. În motivele de recurs s-a arătat că Orașul Voluntari a realizat un proiect denumit „Reabilitare, extindere, captare, aducțiune și tratare apă, rețea de apă și canalizare menajeră în orașul Voluntari” - proiect care a fost conceput și realizat pentru a îndeplini toate condițiile de eligibilitate prevăzute de lege și anume, conform art. 22 alin. (1) din Ghidul de finanțare (Ordinul nr. 1450/2010): „Este eligibil solicitantul unitate administrativ-teritorială, inclusiv subdiviziunile municipiilor, precum și asociația de dezvoltare intercomunitară care acționează în nume propriu și nu are obligații restante la bugetul general consolidat și la F.M.” și dovada solicitării emiterii acordului de mediu conform art. 23 din același ordin.

A.F.M. a respins proiectul de finanțare considerând că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru accesarea fondurilor, dar recurenta a apreciat că prin documentația depusă a îndeplinit condițiile legii prin depunerea dovezii solicitării emiterii acordului de mediu și faptul că proiectul urma a afecta terenurile aflate în domeniul public al orașului Voluntari. Au fost invocate prevederile pct. III din Legea nr. 213/1998 în raport de care toate suprafețele de teren ce fac obiectul proiectului „Reabilitare, extindere, captare, aducțiune și tratare apă, rețea de apă și canalizare menajeră în orașul Voluntari” se află pe domeniul public al orașului Voluntari și era îndeplinită condiția de eligibilitate, documentele fiind depuse în cadrul proiectului în faza administrativă.

Recurenta a arătat și că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Ordinul nr. 1450/201 „Comisia poate solicita documente sau informații în vederea clarificării dosarului de finanțare, dacă pe parcursul analizei și selecției se constată necesitatea furnizării lor. Solicitanții au obligația de a furniza, în maximum 10 zile lucrătoare de la data solicitării, documentele și informațiile solicitate, în caz contrar, proiectul este respins”, dar Comisia de avizare nu a îndeplinit această prevedere. Referitor la aspectele reținute de Curtea de Apel București cu privire la soluționarea contestației, recurenta a arătat că acestea se contrazic cu art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 care prevăd pentru Comitetul director următoarele atribuții: a) avizează proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al F.M.

și al administrației Fondului; b) avizează și propune spre aprobare Comitetului de avizare proiectele selectate pentru a fi finanțate din F.M.; c) analizează și aprobă lista proiectelor respinse de către Comisia de analiză; d) urmărește constituirea și gestionarea F.M.; e) aprobă raportul anual privind gestionarea F.M., pe care îl face public, conform prevederilor legale; f) avizează ghidurile de finanțare aferente fiecărui program și proiect pentru protecția mediului. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea cererii de anulare a rezoluției și a rezultatului contestației prin care s-a refuzat, de către A.F.M., încheierea contractului pentru finanțarea nerambursabilă a proiectului „Reabilitare, extindere, captare, aducțiune și tratare apă, rețea de apă și canalizare menajeră în orașul Voluntari” pentru suma de 28.492.974 lei cu orașul Voluntari, proiect ce putea fi finanțat în cadrul Programului vizând protecția resurselor de apă, sisteme integrate de alimentare cu apă, stații de tratare, canalizare și stații de epurare.

Criticile din recurs ce vizează greșita respingere a cererii reclamantului sunt nefondate. Inițial, cererea de finanțare formulată de reclamant a fost respinsă de A.F.M. pentru două motive; lipsa dovezii solicitării emiterii acordului de mediu și încălcarea art. 22 alin. (2) din Ghidul de finanțare, adică faptul că o parte din suprafețele de teren necesare amplasării captărilor de apă și stațiilor de tratare aparțin domeniului privat al unității administrativ-teritoriale. Pentru că instanța de fond a considerat că respingerea cererii de finanțare pentru neprezentarea dovezii solicitării emiterii acordului de mediu este netemeinică întrucât reclamantul a făcut dovada situației contrare, în motivele de recurs s-au adus critici sentinței recurate numai referitor la cel de-al doilea motiv pentru care a fost respinsă cererea de finanțare, adică terenurile ce ar afecta proiectul s-ar afla în domeniul public al Orașului Voluntari.

Conform art. 22 alin. (2) din Ghidul de finanțare a proiectelor în cadrul Programului vizând protecția resurselor de apă, sistem integrat de alimentare cu apă, stații de tratare, canalizare și stații de epurare, aprobat prin Ordinul M.M.P. nr. 1450 din 10 septembrie 2010: „Solicitantul este proprietar sau administrator al imobilului pe care se implementează proiectul pentru durata integrală a implementării, excepție făcând însă suprafața de teren aferentă rețelelor de alimentare și canalizare; imobilul este liber de sarcini, nu face obiectul unui litigiu în curs de soluționare la instanțele judecătorești, nu face obiectul vreunei revendicări potrivit unei legi speciale sau dreptului comun, nu face obiectul procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică, nu este gajat sau ipotecat și se află în proprietate publică”.

Așa cum a reținut și instanța de fond, după analiza Studiului de fezabilitate ce a fost depus pentru aprobarea cererii de finanțare rezultă că chiar solicitantul Orașul Voluntari a arătat referitor la statutul juridic al terenului, că „Lucrările de execuție a gospodăriei de apă se vor executa pe terenuri aflate în domeniul privat al Primăriei Orașului Voluntari” și că „Forajele de medie și mare adâncime se vor amplasa, o parte, pe terenurile deja folosite pentru forajele existente, ce vor fi casate, o parte vor fi amplasate pe terenuri ce se află în domeniul privat al Primăriei orașului Voluntari” (fila 174 dos.fond).

În privința condiției impuse de art. 22 alin. (2) din Ghidul de finanțare, deși instanța de fond a făcut referiri exacte la chiar Studiul de fezabilitate depus de recurentul-reclamant, în motivele de recurs nu s-au făcut apărări în legătură cu aceste susțineri ci s-au invocat numai dispozițiile pct. III din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și s-a arătat că prin aceasta se face dovada că toate suprafețele de teren ce fac obiectul proiectului se află pe domeniul public al orașului Voluntari.

Însă, chiar dacă prevederile pct. III din Legea nr. 213/1998 prevăd că domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din drumurile comunale vicinale și străzile și, între altele, și terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea Consiliul Local, Primăria, precum și instituțiile publice de interes local, recurentul nu a putut justifica de ce în Studiul de fezabilitate a arătat că, cel puțin o parte din lucrările ce vor fi executate în cadrul proiectului se află în domeniul privat al Primăriei orașului Voluntari, respectiv lucrările de execuție a gospodăriei de apă și forajele de medie și mare adâncime și nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că toate lucrările vor fi executate pe terenuri proprietate publică, așa cum cere Ghidul de finanțare.

În motivele de recurs au fost invocate și prevederile art. 8 alin. (2) din Ordinul nr. 1450/2010, potrivit cărora „Comisia poate solicita documente sau informații în vederea clarificării dosarului de finanțare, dacă pe parcursul analizei și selecției se constată necesitatea furnizării lor”, dar nu se poate reproșa autorității publice nerespectarea acestui text. Respingerea dosarului de finanțare s-a dispus conform art. 7 alin. (7) din Ordinul nr. 1450/2010 prin care a fost aprobat Ghidul de finanțare pentru că s-a apreciat că nu este îndeplinit un criteriu de eligibilitate și lipsea și un document.

Conform art. 7 alin. (7) din acest act normativ „Lipsa unui document, neprezentarea la termenul stabilit sau solicitat, prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată ori ieșirea sa din perioada de valabilitate, neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate, precum și existența unei situații care poate afecta realizarea proiectului, determină respingerea dosarului de finanțare”. Art. 7 din Ghidul de finanțare este intitulat „Depunerea dosarului de finanțare”, iar prin alin. (7) a fost reglementată sancțiunea respingerii dosarului de finanțare în anumite condiții fără a fi necesară analiza și selectarea dosarului. Analiza și selectarea dosarelor se face numai pentru cererile de finanțare ce nu au fost respinse în condițiile art. 7 alin. (7), astfel că art. 8 alin. (2) din Ghidul de finanțare se aplică în cazul dosarelor de finanțare ce au fost supuse analizei și selecției.

În cazul în care un proiect nu a fost respins potrivit art. 7 alin. (7) se trece la analiza și selectarea acestora, iar în urma analizei se face un centralizator al proiectelor selectate și propuse pentru aprobare și unul cu proiectele neselectate. Deci, dacă în cazul art. 7 alin. (7) actul normativ se referă la respingerea dosarului de finanțare pentru anumite motive, în art. 8 nu se face referire la respingerea dosarului ci la o eventuală neselectare a proiectului. Art. 8 alin. (2) se aplică numai în cazul în care dosarul ar fi fost considerat că îndeplinește condițiile și a fost supus procedurii de analiză și selecție prevăzută de art. 8 alin. (1) din Ghid. Pentru că cererea de finanțare formulată de recurent nu a trecut în procedura de analiză și selecție, nu se impune respectarea art. 8 alin. (2) din Ghidul de finanțare de către autoritatea competentă.

Nici criticile referitoare la necompetența organului de soluționare a contestației nu sunt fondate. Potrivit art. 12 din Ghidul de finanțare: (1) Solicitanții nemulțumiți de decizia Comitetului director/Comitetului de avizare pot depune contestație la sediul autorității în termen de 5 zile de la data comunicării scrisorii de respingere. (2) C.S.C. analizează motivele respingerii și înaintează Comitetului director propunerea de aprobare/ respingere a contestației. (3) În vederea soluționării contestației, Comisia de soluționare are dreptul de a solicita un punct de vedere Comitetului director și/sau Comitetului de avizare, în măsura în care acestea sunt relevante în raport cu obiectul contestației.

(4) Autoritatea soluționează contestația în termen de 15 zile de la înregistrarea acesteia”. Este adevărat că în baza art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 Comitetul director are următoarele atribuții: a) avizează proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al F.M. și al administrației Fondului; b) avizează și propune spre aprobare Comitetului de avizare proiectele selectate pentru a fi finanțate din F.M.; c) analizează și aprobă lista proiectelor respinse de către Comisia de analiză; d) urmărește constituirea și gestionarea F.M.; e) aprobă raportul anual privind gestionarea F.M. pe care îl face public, conform prevederilor legale; f) avizează ghidurile de finanțare aferente fiecărui program și proiect pentru protecția mediului.

Prin urmare, contestațiile nu sunt soluționate de Comitetul Director, ci de C.S.C. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Orașul Voluntari, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1925 din 19 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2013.