ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4256/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin încheierea pronunțată la data de 16 noiembrie 2012, în Dosarul nr. 32931/4/2011, Judecătoria Sectorului 4 București a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 2336 din 19 iulie 2011 pentru aprobarea Procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului și a Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 161 din 09 februarie 2012 pentru completarea Procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului, aprobată prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2336/2011.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat note scrise în cauză prin care a invocat excepția inadmisibilității, susținând că din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter normativ nu poate fi cercetată pe calea excepției de nelegalitate. Pe fondul excepției de nelegalitate, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că prevederile Ordinelor ministrului finanțelor publice nr. 2336 din 19 iulie 2011 și nr. 161 din 09 februarie 2012 nu intră în conflict cu actul normativ în aplicarea căruia aceste acte administrative cu caracter normativ au fost emise.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București a formulat întâmpinare la data de 05 martie 2013, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru invocarea acestei excepții și că toate aspectele invocate de reclamante se referă la dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare și nu la ordinele a căror nelegalitate s-a solicitat a fi constatată în cauză. Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat, prin notele scrise înregistrate la instanță la data de 07 martie 2013, respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1232 din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată și a fost respinsă excepția de nelegalitate formulată de reclamantele S.V. și N.C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Activitatea de Trezorerie și Decontare a Cheltuielilor și Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 2336 din 19 iulie 2011 emis de Ministrul finanțelor publice a fost aprobată procedura de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului.

Prin Ordinul nr. 161 din 9 februarie 2012 emis de Ministrul finanțelor publice s-a dispus completarea procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului, aprobată prin Ordinul Ministrului finanțelor publice nr. 2336/2011. Instanța de fond a reținut că actele atacate pe calea excepției de nelegalitate, respectiv Ordinele nr. 2336 din 19 iulie 2011 și nr. 161 din 9 februarie 2012 emise de Ministrul finanțelor publice, sunt acte administrative cu caracter normativ ce pot fi supuse controlului de legalitate în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ.

Din expunerea de motive la Legea nr. 262/2007 reiese faptul că modificarea textului art. 4 din Legea nr. 554/2004 a vizat includerea în ipoteza textului atât a actelor administrative cu caracter normativ, cât și a celor și cu caracter individual. Pentru aceste motive, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată în cauză. În cadrul examenului de legalitate realizat în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este verificat prin raportare la dispozițiile legale în baza cărora a fost emis, respectând astfel principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În cauza de față, a reținut instanța de fond că procedura aprobată prin Ordinul nr. 2336 din 19 iulie 2011, astfel cum a fost completată prin Ordinul nr. 161/9 februarie 2012, reglementează modul de punere în aplicare a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în calitate de terț poprit. Prin dispozițiile din actele administrative contestate nu au fost adăugate condiții noi față de cele cuprinse în O.G. nr. 22/2002, ci a fost indicată modalitatea concretă de punere în aplicare a înființării popririi asupra conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la unitățile Trezoreriei Statului.

Concepția legiuitorului exprimată prin dispozițiile O.G. nr. 22/2002 a fost transpusă și preluată de Procedura în discuție, despre care nu se poate susține că are caracter nelegal, întrucât nu a fost creată o situație diferită de scopul urmărit de actul normativ în executarea și aplicarea căruia a fost emisă. Aspectele legate de modalitatea de eșalonare a sumelor stabilite prin titluri executorii, prevăzută de O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, revin exclusiv instanței de drept comun, care va reține sau nu aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G.

nr. 71/2009, în raport de prevederile Convenției și de împrejurările concrete ale cauzei. 3. Recursul formulat de S.V. Prin motivele de recurs formulate, reclamanta S.V. a criticat sentința pronunțată de instanța de fond, ca nelegală și netemeinică, arătând faptul că actele atacate cu excepția de nelegalitate contravin art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. S-a criticat faptul că prin adoptarea O.U.G. nr. 45/2010, O.U.G. nr. 113/2010, O.U.G. nr. 18/2010 termenele de plată a tranșelor stabilite prin O.U.G.

nr. 71/2009 au fost mult îndepărtate, iar posibilitatea creditorilor de a beneficia de drepturile stabilite printr-un titlu executoriu este una incertă, aceștia nemaibeneficiind nu doar de dreptul de a obține satisfacerea creanței lor într-un termen rezonabil, dar nici garanția satisfacerii dreptului lor de a obține executarea creanței într-un termen cert sau cel puțin previzibil. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de reclamantă cu privire la hotărârea instanței de fond și văzând faptul că sentința atacată este legală și temeinică o va menține ca atare.

Obiectul acțiunii judiciare vizează nelegalitatea Ordinului Ministrului finanțelor publice nr. 2336 din 19 iulie 2011 pentru aprobarea Procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului și a Ordinului Ministrului finanțelor publice nr. 161 din 09 februarie 2012 pentru completarea Procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului, aprobată prin Ordinul Ministrului finanțelor publice nr. 2336/2011.

Înalta Curte a constatat că principala critică adusă de reclamantă vizează eșalonarea termenelor de plată a creanțelor stabilite prin titluri executorii, fără a se aduce o critică concretă referitoare la procedura elaborată cu privire la punerea în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi asupra conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului. Or, procedura aprobată prin Ordinul nr. 2336 din 19 iulie 2011, astfel cum a fost completată prin Ordinul nr. 161 din 9 februarie 2012, reglementează modul de punere în aplicare a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în calitate de terț poprit.

Prin art. 1 din O.G. nr. 22/2002 se prevede faptul că "creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate în bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă." Prin dispozițiile din actele administrative contestate nu au fost adăugate condiții noi față de cele cuprinse în O.G. nr. 22/2002, ci a fost indicată modalitatea concretă de punere în aplicare a înființării popririi asupra conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la unitățile Trezoreriei Statului. Pentru aceste considerente, constatând că instanța de primă jurisdicție a excepției de nelegalitate a dat o dezlegare corectă litigiului dedus judecății, Înalta Curte va menține soluția acestei instanțe și, pe cale de consecință, va respinge recursul formulat.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de S.V. împotriva Sentinței nr. 1232 din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN