ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4256/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin încheierea pronunțată la data de 16

noiembrie 2012, în Dosarul nr. 32931/4/2011, Judecătoria Sectorului 4 București

a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului ministrului finanțelor

publice nr. 2336 din 19 iulie 2011 pentru aprobarea Procedurii de punere în

aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea

popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul

unităților Trezoreriei Statului și a Ordinului ministrului finanțelor publice

nr. 161 din 09 februarie 2012 pentru completarea Procedurii de punere în

aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea

popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul

unităților Trezoreriei Statului, aprobată prin Ordinul ministrului finanțelor

publice nr. 2336/2011.

Pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice a formulat note scrise în cauză prin care a invocat excepția

inadmisibilității, susținând că din interpretarea per a contrario a

prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că legalitatea

unui act administrativ unilateral cu caracter normativ nu poate fi cercetată pe

calea excepției de nelegalitate.

Pe fondul excepției

de nelegalitate, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea

excepției ca neîntemeiată, arătând că prevederile Ordinelor ministrului

finanțelor publice nr. 2336 din 19 iulie 2011 și nr. 161 din 09 februarie 2012

nu intră în conflict cu actul normativ în aplicarea căruia aceste acte

administrative cu caracter normativ au fost emise.

Pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Activitatea de

Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București a formulat

întâmpinare la data de 05 martie 2013, prin care a solicitat respingerea

excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, ca

neîntemeiată, arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 4 din Legea nr. 554/2004 pentru invocarea acestei excepții și că toate

aspectele invocate de reclamante se referă la dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009,

cu modificările și completările ulterioare și nu la ordinele a căror nelegalitate

s-a solicitat a fi constatată în cauză.

Pârâtul Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat,

prin notele scrise înregistrate la instanță la data de 07 martie 2013,

respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

1232 din 4 aprilie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată și a fost respinsă

excepția de nelegalitate formulată de reclamantele S.V. și N.C. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Municipiului București - Activitatea de Trezorerie și Decontare a Cheltuielilor

și Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 2336 din 19 iulie 2011

emis de Ministrul finanțelor publice a fost aprobată procedura de punere în

aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea

popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul

unităților Trezoreriei Statului.

Prin Ordinul nr. 161

din 9 februarie 2012 emis de Ministrul finanțelor publice s-a dispus

completarea procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza

cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și

instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului,

aprobată prin Ordinul Ministrului finanțelor publice nr. 2336/2011.

Instanța de fond a

reținut că actele atacate pe calea excepției de nelegalitate, respectiv

Ordinele nr. 2336 din 19 iulie 2011 și nr. 161 din 9 februarie 2012 emise de

Ministrul finanțelor publice, sunt acte administrative cu caracter normativ ce

pot fi supuse controlului de legalitate în temeiul art. 4 din Legea

contenciosului administrativ.

Din expunerea de

motive la Legea nr. 262/2007 reiese faptul că modificarea textului art. 4 din

Legea nr. 554/2004 a vizat includerea în ipoteza textului atât a actelor

administrative cu caracter normativ, cât și a celor și cu caracter individual.

Pentru aceste motive,

instanța de fond a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate

invocată în cauză.

În cadrul examenului

de legalitate realizat în temeiul art. 4 din Legea  nr. 554/2004, actul

administrativ este verificat prin raportare la dispozițiile legale în baza

cărora a fost emis, respectând astfel principiul ierarhiei și forței juridice a

actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și de

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative.

În cauza de față, a

reținut instanța de fond că procedura aprobată prin Ordinul nr. 2336 din 19

iulie 2011, astfel cum a fost completată prin Ordinul nr. 161/9 februarie 2012,

reglementează modul de punere în aplicare a prevederilor art. 1 din O.G. nr.

22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice,

stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr.

288/2002, cu modificările și completările ulterioare, de către unitățile

teritoriale ale Trezoreriei Statului, în calitate de terț poprit.

Prin dispozițiile din

actele administrative contestate nu au fost adăugate condiții noi față de cele

cuprinse în O.G. nr. 22/2002, ci a fost indicată modalitatea concretă de punere

în aplicare a înființării popririi asupra conturilor autorităților și

instituțiilor publice deschise la unitățile Trezoreriei Statului.

Concepția

legiuitorului exprimată prin dispozițiile O.G. nr. 22/2002 a fost transpusă și

preluată de Procedura în discuție, despre care nu se poate susține că are

caracter nelegal, întrucât nu a fost creată o situație diferită de scopul

urmărit de actul normativ în executarea și aplicarea căruia a fost emisă.

Aspectele legate de

modalitatea de eșalonare a sumelor stabilite prin titluri executorii, prevăzută

de O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, prin

raportare la prevederile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, astfel cum au

fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, revin

exclusiv instanței de drept comun, care va reține sau nu aplicabilitatea

dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009, în raport de prevederile Convenției și de

împrejurările concrete ale cauzei.

de S.V.

Prin motivele de

recurs formulate, reclamanta S.V. a criticat sentința pronunțată de instanța de

fond, ca nelegală și netemeinică, arătând faptul că actele atacate cu excepția

de nelegalitate contravin art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție,

astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului.

S-a criticat faptul

că prin adoptarea O.U.G. nr. 45/2010, O.U.G. nr. 113/2010, O.U.G. nr. 18/2010

termenele de plată a tranșelor stabilite prin O.U.G. nr. 71/2009 au fost mult

îndepărtate, iar posibilitatea creditorilor de a beneficia de drepturile

stabilite printr-un titlu executoriu este una incertă, aceștia nemaibeneficiind

nu doar de dreptul de a obține satisfacerea creanței lor într-un termen

rezonabil, dar nici garanția satisfacerii dreptului lor de a obține executarea

creanței într-un termen cert sau cel puțin previzibil.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca

nefondat pentru considerentele ce urmează:

fapt și de drept relevante

Înalta Curte nu poate

primi criticile formulate de reclamantă cu privire la hotărârea instanței de fond

și văzând faptul că sentința atacată este legală și temeinică o va menține ca

atare.

Obiectul acțiunii

judiciare vizează nelegalitatea Ordinului Ministrului finanțelor publice nr.

2336 din 19 iulie 2011 pentru aprobarea Procedurii de punere în aplicare a

titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi

conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul

unităților Trezoreriei Statului și a Ordinului Ministrului finanțelor publice

nr. 161 din 09 februarie 2012 pentru completarea Procedurii de punere în

aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea

popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul

unităților Trezoreriei Statului, aprobată prin Ordinul Ministrului finanțelor

publice nr. 2336/2011.

Înalta Curte a

constatat că principala critică adusă de reclamantă vizează eșalonarea

termenelor de plată a creanțelor stabilite prin titluri executorii, fără a se

aduce o critică concretă referitoare la procedura elaborată cu privire la

punerea în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită

înființarea popririi asupra conturilor autorităților și instituțiilor publice

deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului.

Or, procedura

aprobată prin Ordinul nr. 2336 din 19 iulie 2011, astfel cum a fost completată

prin Ordinul nr. 161 din 9 februarie 2012, reglementează modul de punere în

aplicare a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea

obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri

executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și

completările ulterioare, de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei

Statului, în calitate de terț poprit.

Prin art. 1 din O.G.

nr. 22/2002 se prevede faptul că "creanțele stabilite prin titluri

executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate în

bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează

obligația de plată respectivă."

Prin dispozițiile din

actele administrative contestate nu au fost adăugate condiții noi față de cele

cuprinse în O.G. nr. 22/2002, ci a fost indicată modalitatea concretă de punere

în aplicare a înființării popririi asupra conturilor autorităților și

instituțiilor publice deschise la unitățile Trezoreriei Statului.

Pentru aceste

considerente, constatând că instanța de primă jurisdicție a excepției de

nelegalitate a dat o dezlegare corectă litigiului dedus judecății, Înalta Curte

va menține soluția acestei instanțe și, pe cale de consecință, va respinge

recursul formulat.

soluției adoptate în recurs

Pentru aceste motive,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de S.V. împotriva Sentinței nr. 1232 din 4 aprilie 2013 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN