ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 98/2016

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții B.D., P.E., M.D.F., G.C.C. au formulat, în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I., contestație împotriva Deciziei nr. 1358 din 19 iunie 2014 emisă de pârâtă. Prin sentința 136 din 12 ianuarie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă. În motivare, tribunalul a reținut ca fiind incidente prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013: „Dosarele înregistrate la Secretariatul C.C.S.D.

vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni." dar și ale art. 35 din același act normativ: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării." Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția civilă, care a promințat sentința nr. 470 din 6 aprilie 2015, prin care a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. În motivare, instanța a reținut incidența art. 35 din Legea nr. 165/2013, raportat la prevederile Legii nr. 10/2001, din a căror interpretare rezultă că tribunalul competent a soluționa decizia de invalidare emisă de C.N.C.I.

este tribunalul în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat cererea de restituire a terenului, anume Tribunalul Argeș. Învestit prin declinare, Tribunalul Argeș a pronunțat sentința civilă nr. 387 din 26 noiembrie 2015, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, a constat ivit conflict negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. În motivare, a reținut că în cauză este atacată Decizia nr. 1358 din 19 iunie 2014, emisă de pârâta C.N.C.I. , al cărei sediu este situat în București, ceea ce atrage competența teritorială instituită de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, respectiv a Tribunalului București, secția civilă.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cânii judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ„ înalta Curte reține următoarele: Norma de competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013. Astfel, potrivit acestui text de lege „Deciziile emise eu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării". Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul H. G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, ai O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O. U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G.

nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr, 18/1991, republicata, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) A.N.R.P., organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) C.N.C.I.

, înființată potrivit legii. Întrucât în cauză Decizia nr. 1358 din 19 iunie 2014, contestată de reclamanți, a fost emisă de C.N.C.I., potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități, Având în vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta esle instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății. În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv Tribunalul București.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2016.