ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 98/2016

Asupra conflictului

negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 26 septembrie 2014 pe rolul Tribunalului București,

secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții B.D., P.E.,

M.D.F., G.C.C. au formulat, în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I., contestație

împotriva Deciziei nr. 1358 din 19 iunie 2014 emisă de pârâtă.

Prin sentința

136 din 12 ianuarie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția civilă.

În motivare, tribunalul a reținut ca fiind incidente prevederile art. 34

din

Legea nr. 165/2013:

„Dosarele înregistrate la Secretariatul C.C.S.D. vor fi soluționate în termen

de 60 de luni de

la data intrării în

vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar,

care vor fi soluționate în termen de 36 de

luni." dar și ale art. 35 din același act

normativ: „Deciziile

emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi

atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a

tribunalului

în a cărui circumscripție se află sediul entității, în

termen de 30 de zile de la data comunicării."

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

București,

secția civilă,

care

a promințat sentința nr. 470 din 6 aprilie 2015, prin care a declinat

soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

În

motivare, instanța a reținut incidența art. 35 din Legea nr. 165/2013, raportat

la prevederile Legii nr. 10/2001, din a căror interpretare rezultă că

tribunalul competent a soluționa decizia de invalidare emisă de C.N.C.I. este

tribunalul în circumscripția

căruia se află

entitatea care a soluționat cererea de restituire a terenului, anume

Tribunalul

Argeș.

Învestit

prin declinare, Tribunalul Argeș a pronunțat sentința civilă nr. 387 din 26

noiembrie 2015,

prin care

a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de

soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, a constat ivit

conflict negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

În motivare,

a reținut că în cauză este atacată Decizia

nr.

1358 din 19 iunie 2014, emisă de pârâta C.N.C.I.

, al cărei sediu este

situat în București, ceea ce atrage competența teritorială instituită de

dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, respectiv a Tribunalului

București, secția civilă.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a

cânii judecată a fost

legal

sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ„

înalta Curte reține următoarele:

Norma de

competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de cele două

instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai

2013.

Astfel,

potrivit acestui text de lege „Deciziile emise eu respectarea

prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de

persoana care se consideră îndreptățită

la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității, în

termen de 30 de zile de la data comunicării".

Dispozițiile

legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce

conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității

învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva

deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea

de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct.

4

din

Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificație următoarele

structuri cu atribuții în procesul de restituire

a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a)

unitatea deținătoare, în înțelesul H.

G.

nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, ai O.U.G. nr.

94/2000,

republicată, cu modificările și

completările ulterioare, precum și al O.

U.G. nr. 83/1999, republicată;

b) entitatea învestită cu

soluționarea notificării,

în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu

modificările și completările

ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești

și municipale constituite în temeiul Legii nr, 18/1991, republicata, cu

modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar

sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în

temeiul Legii nr. 18/1991, republicată,

cu

modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a

unor

bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților

cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) A.N.R.P., organ

de specialitate al

administrației publice

centrale, cu personalitate juridică; g) C.N.C.I.

, înființată potrivit

legii.

Întrucât în cauză Decizia nr. 1358 din 19 iunie 2014,

contestată de reclamanți, a

fost

emisă de C.N.C.I., potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013,

această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât,

conform art. 35 alin. (1) din același act normativ,

competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui

circumscripție

se află sediul acestei entități,

Având în vedere că sediul C.N.C.I.

se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta esle instanța competentă

teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

tribunalului în circumscripția căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv

Tribunalul București.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2016.