ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2715/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 582 din 14 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamanții I.G. și I.A. împotriva deciziei civile nr. 21 din 30 ianuarie 2015 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimații I.V., Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava. Împotriva acestei hotărâri definitive au declarat recurs reclamanții I.G. și I.A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 13 august 2015. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 17 septembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C4, la data de 17 septembrie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. La data de 30 septembrie 2015 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentului I.G., iar la data de 05 octombrie 2015, cel al intimatului I.V., în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 26 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia nr. 582 din 14 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat de reclamanții I.G. și I.A. împotriva deciziei civile nr. 21 din 30 ianuarie 2015 a Tribunalului Suceava, prin care s-a respins contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 680 din 02 septembrie 2014 a aceleiași instanțe, având ca obiect un apel formulat în materie de fond funciar.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Totodată, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată într-un litigiu din domeniul fondului funciar. În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.

Pe de altă parte, art. 7 din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede: „(1) (…) ori de cate ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs (...)". Coroborând aceste dispoziții legale cu cele art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că hotărârile pronunțate de tribunale în materie de fond funciar sunt definitive, nefiind supuse recursului.

În speță, având în vedere că prin decizia nr. 680 din 02 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava a fost soluționat un apel formulat în materie de fond funciar, această decizie este definitivă și, față de dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. , rezultă că decizia nr. 21 din 30 ianuarie 2015 a aceleiași instanțe, prin care s-a respins contestația în anulare formulată împotriva acestei decizii, este de asemenea definitivă. Ca atare, având în vedere că decizia recurată în prezenta cauză a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat împotriva deciziei definitive prin care a fost soluționată contestația în anulare, nu este supusă căii de atac a recursului. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc.

civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În raport de textele legale redate, se constată că decizia civilă nr. 582 din 14 iulie 2015 a Curții de Apel Suceava este definitivă și nu este supusă recursului. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții I.G. și I.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții I.G. și I.A. împotriva deciziei nr. 582 din 14 iulie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2015.