ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2015

Decizia nr. 647/2015

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA Botoșani a chemat în judecată pârâta SC B. SA Fălticeni solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 36.777,72 euro cu titlu de daune contractuale din care: suma de 16.343,76 euro echivalent în lei, a sumei de 69.987,24 lei reprezentând garanția de executare contract reținută de pârâtă potrivit facturii din 21 aprilie 2010; suma de 20.433,96 euro, echivalent în lei a sumei de 87.502,35 lei reprezentând penalități pentru întârzierea la plata facturilor cu care s-a livrat marfa pârâtei, în baza contractului din 24 noiembrie 2008 și care sunt evidențiate în tabelul de calcul al penalităților, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 56 din 16 ianuarie 2012, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:

În contractul de prestări servicii încheiat de părți s-a convenit că, pentru garantarea recepției calitative finale, beneficiarul cu prudență va reține 2% din totalul fiecărei facturi care va fi deblocată și achitată imediat ce recepția finală va fi favorabilă din partea Ministerului Justiției.

În cazul în care la recepția finală a produselor livrate de prestator vor fi indicate obiecții calitative, iar aceasta nu va fi apreciată ca favorabilă de partenerul străin, pârâta - în calitate de beneficiar, va putea reține 2% din totalul fiecărei facturi emise de prestator.

Recepția s-a realizat conform art. 4 alin. (1) și (3) din contractul din 22 ianuarie 2008 prin intermediul unei comisii desemnate de autoritatea contractantă, pe bază de prelevare de probe și teste de laborator. Comisia de recepție a stabilit o reducere de preț de 4,2% defalcată pe analiză de laborator și analiză organoleptică.

S-au constatat defecte de confecționare ce au inclus deficiențe legate de lărgimea spatelui, neconcordantă cu părțile din față, absența buzunarului intern geci femei, fire care atârnă.

În mod justificat pârâta a reținut procentul de 2% din valoarea totală a produsului, emițând în acest sens factura din 21 aprilie 2011 în valoare de 16.343,76 euro. Penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă nu sunt datorate, atâta timp cât pârâta nu datorează debitul principal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC A. SA Botoșani, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin Decizia nr 50 din 13 martie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul și a schimbat în parte sentința nr 56 din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Suceava în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 20.433,96 euro reprezentând penalități de întârziere; a respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea garanției privind executarea contractului și a obligat pârâta la plata sumei de 5.041,50 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele:

Pretențiile deduse judecății de reclamanta-apelantă SC A. SA Botoșani se circumscriu prejudiciului cauzat de pârâta-intimată SC B. SA Fălticeni prin pretinsa îndeplinire defectuoasă a obligațiilor contractuale asumate de aceasta din urmă prin contractul de prestări servicii export din 24 noiembrie 2008.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în apel, pârâta-intimată SC B. SA Fălticeni nu și-a îndeplinit corespunzător parte din obligațiile contractuale asumate, efectuând cu întârziere o serie de plăți aferente facturilor emise de reclamantă, pentru confecționarea unei cantități de confecții textile, împrejurare de altfel confirmată de pârâta-intimată, prin reprezentanții săi pe tot parcursul procesului.

Valoarea penalităților pentru întârziere la plată, prin identificarea facturilor SC A. SA Botoșani la care s-a aplicat de către pârâta-intimată SC B. SA Fălticeni, diminuarea valorii inițiale cu procentul de 2% garanție de bună executare este de 20.433,96 euro, sumă care coincide cu cea pretinsă de reclamantă în petitul acțiunii și evidențiată în tabelul de calcul al penalităților.

Nici efectuarea de plăți anticipate nu este de natură a înlătura obligația pârâtei la plata penalităților pentru cele făcute cu depășirea termenului contractual, pretinsa compensație invocată în apărare de pârâtă pentru prima dată în apel, neputând fi primită întrucât aceasta nu întrunește condițiile stabilite de art. 1145 C. civ., fiind o sumă incertă, nelichidă și neexigibilă, rămânând pârâtei posibilitatea valorificării pretențiilor pe calea unei acțiuni principale.

Pierderile pretinse de pârâtă ca urmare a diferenței de curs valutar și comisionului de schimb nu pot fi imputate reclamantei, cât timp moneda de plată a fost stabilită ca fiind euro în art. 3 din contract.

Cu referire la garanția de bună execuție, s-a reținut că, potrivit art. 4 din contract, Ministerul de Justiție italian, ca destinatar final al mărfii, este unicul care poate accepta recepția finală a mărfii sau penaliza pentru anomaliile legate de corectitudinea execuției produselor, neconforme cu cele din caietul de sarcini, iar în cazul în care SC B. SA.

Fălticeni va primi penalizări legate de execuția produselor ce fac obiectul contractului, va fi constrânsă, chiar dacă produsele au viza de calitate a responsabililor tehnici, să impute reclamantei penalizarea aplicată de minister.

Totodată, pentru garantarea recepției calitative finale, SC B. SA Fălticeni, cu prudență, va reține 2% din totalul fiecărei facturi care va fi deblocată și achitată imediat ce recepția finală va fi favorabilă din partea Ministerului de Justiție din Italia.

Așadar, restituirea garanției de 2% reținută de pârâtă a fost prevăzută sub condiția suspensivă de a nu exista obiecțiuni din partea beneficiarului contractului - Ministerul de Justiție din Italia.

Reținerile situate la nivelul sumei de 16.344,09 euro nu au fost în mod just deblocate și achitate reclamantei, în condițiile în care recepția finală realizată de Ministerul de Justiție italian nu a fost favorabilă.

Susținerea reclamantei în sensul că, această clauză contractuală anterior menționată ar avea caracter abuziv nu poate fi primită, în condițiile în care nu s-a făcut dovada constatării nulității acesteia și, mai mult, a intervenit pentru prima dată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.

Reclamanta SC A. SA critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În derularea relațiilor contractuale dintre părți, în conformitate cu dispozițiile din contract au fost stipulate în mod explicit și exhaustiv condițiile și modul de efectuare a recepției cantitative și calitative a produselor.

Aspectele calitative ale produselor livrate de către reclamantă nu sunt evidențiate ca fiind necorespunzătoare în niciunul din actele de recepție al beneficiarului inițial al mărfii SC B. SA și nici în actele de recepție a beneficiarului final, respectiv Ministerul de Justiție italian.

S-a reținut în mod greșit că deficiențele calitative la produsele livrate sunt imputabile reclamantei.

În mod greșit s-a reținut din valoarea facturilor emise de SC A. SA un procent de 2% cu titlu de garanție de bună execuție.

Toate înscrisurile depuse atât la instanța de fond cât și în apel referitoare la recepția calitativă a mărfii livrate de SC A. SA nu conțin niciun defect de calitate pentru produsele executate de aceasta.

Dacă nu se restituie garanția de bună execuție s-ar realiza o îmbogățire fără justă cauză.

SC B. SA critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

În cauză sunt aplicabile disp art .304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., motivele pe care se sprijină decizia recurată fiind neconcordante cu situația de fapt, aspect care a generat un temei juridic nefundamentat.

Contractul încheiat între părți reprezintă doar unul din contractele derulate între părți de-a lungul timpului. în mod constant, reclamanta a acceptat ca dată a plății ziua în care s-a făcut viramentul bancar. Acest aspect nu a fost controversat întrucât, de regulă, plățile se făceau în lei, iar banii intrau în contul reclamantei cel mult a doua zi.

În contractul ce face obiectul prezentei cauze s-a convenit ca plata să se facă în euro, operațiune care a generat consecințele unei perioade mai mari până la alimentarea contului reclamantei, iar în cazul în care plățile s-au făcut în perioada sărbătorilor legale, numărul de zile până la alimentarea contului a ajuns și până la șapte zile.

Derularea contractului s-a realizat pe o perioadă de 17 luni în care s-au emis 118 facturi, din care mare parte s-au plătit în avans.

Practic, cererea reclamantei s-a formulat ca urmare a nemulțumirilor reclamantei cu privire la penalitățile aplicate de beneficiar potrivit contractului din 22 ianuarie 2008 încheiat cu Ministerul Justiției din Italia, care au fost calculate în favoarea reclamantei, numai pentru sumele referitoare la manoperă, deși penalitățile au fost aplicate în procent de 4% față de valoarea întregii producții, care includea și materiile prime afectate de manopera defectuoasă.

Se solicită modificarea deciziei recurate și pe fond respingerea capătului de cerere privind penalitățile de întârziere.

Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea este nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta SC A. SA Botoșani:

Situația de fapt a fost corect reținut că Curtea de Apel.

Astfel, în derularea contractelor din 24 noiembrie 2008 și respectiv din 22 ianuarie 2008, reclamanta a executat confecții textile. în conformitate cu adresa din 23 noiembrie 2009 emisă de Administrația Penitenciarelor din cadrul Ministerului de Justiție din Italia s-au aplicat penalități contractuale de 4,2% prevăzute în contractul din 22 ianuarie 2008 pentru mai multe tipuri de deficiențe. Toată comanda a fost penalizată cu 4,2% din valoarea contractului.

Recurenta-reclamantă a precizat că nu exclude posibilitatea ca produsele executate să poată constitui părți componente ale unor uniforme. Așa fiind nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia reclamanta nu a livrat uniforme întregi, ci doar piese ale acestora.

Aceasta deoarece reclamanta a facturat atât uniforme, cât și produse separate.

Potrivit disp art. 4 alin. (2) pct. 6 din contractul din 24 noiembrie 2008 se reține că „în cazul în care vor primi penalizări legate de execuția produselor ce fac obiectul prezentului contract SC B. SA va fi constrânsă, chiar dacă produsele au viza de calitate a responsabililor tehnici, să vă impute penalizarea aplicată de minister".

Așadar, în cauză s-a făcut aplicarea acestei dispoziții din contract și a fost emisă factura din 21 aprilie 2011 în valoare de 16.343,76 euro.

Existența acestor penalități a fost comunicată reclamantei, iar părțile au încheiat acte adiționale prin care au continuat colaborarea în baza contractului din 24 noiembrie 2008.

Cu privire la garanția de bună execuție Înalta Curte reține disp art. 4 alin. (3) din același contract prin care prestatorul, respectiv SC A. SA se obligă „să garanteze pe beneficiar - SC B. SA - pentru viciile ascunse sau aparente ale bunurilor; prin vicii ascunse părțile înțeleg toate lipsurile sau deficiențele de ordin funcțional și/sau estetic".

Ca urmare, garanția reținută este prevăzută în contractul părților.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză hotărârea nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii, astfel că disp art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt aplicabile și potrivit disp. art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei SC A. SA Botoșani urmează a fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește recursul declarat de SC B. SA Fălticeni:

În cauză s-a dovedit existența condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtei recurente, aceasta nerespectând obligațiile contractuale ce-i reveneau, respectiv neachitarea la termen a plăților aferente facturilor emise de SC A. SA.

Potrivit disp art. 4 din contractul din 24 noiembrie 2008, întârzierea la plată a facturilor este sancționată cu plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere.

Cuantumul penalităților de întârziere a fost stabilit prin raportul de expertiză contabilă efectuat în apel.

Motivarea deciziei Curții de Apel răspunde exigențelor impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv a condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii civile contractuale a pârâtei și obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere în cuantum, de 20.433,96 euro.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună modificarea sau casarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, recursul declarat de pârâta SC B. SA va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC A. SA Botoșani și de pârâta SC B. SA Fălticeni împotriva Deciziei nr. 50 din 13 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.