ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1802/2015

Decizia nr. 1802/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DGFPMB (Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București, sancționarea pârâtei și acordarea de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 3233 din 23 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București și B. - Directorul Executiv al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice a Municipiului București și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București și B. - directorul executiv al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. Sentinței civile nr. 3233 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) NCPC, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) NCPC.

Prin Încheierea din 17 decembrie 2014 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) NCPC, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Prin Sentința civilă nr. 3233 din 23 octombrie 2013 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București și B. - Directorul Executiv al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice a Municipiului București și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții menționați, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței în temeiul art. 496 alin. (1) și (2) NCPC, cu consecința trimiterii cauzei, în temeiul art. 498 alin. (2) teza I C. proc. civ. către instanța de fond, în vederea judecării cauzei pe fond, cu obligarea la respectarea dispozițiilor art. 501 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

2.1. Motivele de recurs invocate

În mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților, față de împrejurarea că DGFPM București, actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București este organul fiscal competent, la care a fost depusă Contestația nr. 18087671 din 7 mai 2010 și care, din motive nelegale a suspendat soluționarea acestei contestații prin Decizia nr. 187 din 1 iunie 2010.

Prin Sentința civilă nr. 7558 din 13 decembrie 2013 Curtea de Apel București a anulat Decizia nr. 187 din 1 iunie 2010 ca nelegală și, totodată, a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București să soluționeze pe fond Contestația nr. 18087671 din 7 mai 2010 formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 2201449 din 29 martie 2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București. Această sentință a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 5394 din 23 mai 2013, decizie prin care s-a respins recursul declarat în cauză.

În mod nelegal DGFPM București nu a pus în executare hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă în termenul legal de 30 de zile conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, declinând competența de soluționare către Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, în baza interpretării nelegale a Ordinului OPANAF 450/2013 și cu încălcarea efectelor obligatorii ale hotărârii judecătorești.

Potrivit punctelor 14.3 și 14.4 din OPANAF 450/2013 „Contestațiile formulate de un contribuabil care ulterior depunerii contestației își schimbă domiciliul fiscal în condițiile legii - vor fi soluționate de organul de soluționare competent la data depunerii contestației - (adică DGFPM București, nota recurentului)

În situațiile în care procedura administrativă de soluționare a contestației a fost suspendată până la soluționarea laturii penale, iar instanța judecătoreasca să se pronunțe definitiv și executoriu, precum și în situația în care deși latura penală nu a fost definitivată, dar instanța de judecata obliga definitiv la soluționarea pe fond a cauzei, competența de soluționare aparține organului de soluționare competent la data rămânerii definitive a respectivei sentințe”.

Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 NCPC.

2.2. Soluția instanței de recurs

Potrivit pct. 14.4 din OPANAF nr. 450/2013 publicat în M.O. nr. 236/24 aprilie 2013 prin care au fost aprobate Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „În situațiile în care procedura administrativă de soluționare a contestației a fost suspendată până la soluționarea laturii penale, iar instanța judecătorească se pronunță definitiv și executoriu, precum și în situația în care deși latura penală nu a fost definitivată, dar instanța de judecată obligă definitiv la soluționarea pe fond a cauzei, competența de soluționare aparține organului de soluționare competent la data rămânerii definitive a respectivei sentințe”.

Din actele dosarului a rezultat că reclamantul și-a schimbat domiciliul începând cu data de 13 august 2012, la adresa din Județul Satu Mare, Oraș Negrești-Oaș.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că, înainte ca sentința civilă invocată să devină definitivă, reclamantul și-a stabilit domiciliul în raza de competență a organului fiscal Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 NCPC sunt hotărâri definitive cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Hotărârea judecătorească invocată în speță a rămas definitivă la data de 23 mai 2013 - data Deciziei nr. 5394/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel că în raport de domiciliul reclamantului la acea dată, competența organului fiscal a fost corect stabilită de instanța de fond, ca fiind cea a Direcției Generale a Finanțelor Publice Satu Mare.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 496 alin. (1) NCPC, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 3233 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - LM