ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2016

Decizia nr. 450/2016 Asupra cererilor de recurs de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 953 din 24 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2013 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta pârâtă reconvențională SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențională SC B. SA, având ca obiect pretenții. A fost obligată pârâta SC B. SA la plata sumei de 90.137 euro către reclamanta SC A. SRL reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, s-a respins în rest, acțiunea, fiind obligată pârâta la 49.359,62 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 30 septembrie 2010 între părțile din litigiu a intervenit contractul de execuție, vânzare și montaj, având ca obiect furnizarea, transportul și montajul elementelor prefabricate adecvate pentru realizarea obiectivului Parcare Piața, din localitatea Timișoara. Părțile au considerat drept parte integrantă a contractului oferta din 06 septembrie 2010. Costul lucrării, obiect al contractului, a fost stabilit la suma de 567.000 euro plus T.V.A. Pe parcursul executării lucrărilor reclamanta SC A. SRL. a întocmit situația de lucrări numărul doi, aferentă perioadei 16 aprilie 2011-03 mai 2012, în cuprinsul căreia sunt identificate lucrări în valoare de 238.496,07 euro, pentru plata cărora a emis, pe seama pârâtei SC B. SA factura fiscală din 20 iunie 2012. Pârâta nu a achitat suma menționată în factura arătată iar în fața instanței a contestat și situația de lucrări prezentată de reclamantă.

Potrivit concluziilor celor trei experți lucrările executate sunt în conformitate cu ultima variantă a proiectului respectiv cu structură prefabricată aceștia constatând că la data de 07 februarie 2011 SC B. SA a solicitat redimensionarea structurii de rezistență și a elementelor prefabricate în așa fel încât acestea să poată prelua încărcarea din construcția ce se va realiza în zona respectivă. Ca urmare a modificărilor structurii de rezistență arătate anterior cantitățile de materiale, lucrări și manoperă au suferit modificări. Prin calculele efectuate experții au demonstrat că schimbarea soluției tehnice a condus la diminuarea cantităților de prefabricate și implicit la diminuarea cantităților de materiale, determinând, implicit, o diminuare a costurilor pentru structura prefabricată.

în același timp, au conchis specialiștii, mărirea sarcinii utile pe planșeu de la cota de + 0,20 m, a condus la creșterea cantităților de materiale incluse în elementele prefabricate. Plecând de la constatările experților, tribunalul a concluzionat că pretențiile reclamantei SC A. SRL. sunt întemeiate în parte. pârâta SC B. SA mai având de achitat reclamantei suma de 90.137 euro, plus T.V.A. În temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ. tribunalul a dispus obligarea pârâtei SC B. SA la plata sumei de 49.359,62 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru (17.209,62 lei ), onorarii experți precum și onorariu de avocat, în cuantum de 8.000 lei. Împotriva sentinței civile nr. 953 din 24 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2013 a formulat apel reclamanta SC B. SA.

Prin Decizia civilă nr. 481 din 21 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost respins apelul ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut următoarele: Criticile apelantei s-au fundamentat numai pe pretinsul greșit raport de contraexpertiza, ce a stat la baza pronunțării hotărârii apelate, astfel că din acest considerent instanța de apel a dispus prin încheierea de ședință din 23 septembrie 2014 efectuarea unei noi expertize tehnice în specialitatea construcții.

Prin răspunsul la obiectivele stabilite de pârâta apelantă, experții au concluzionat că nu au găsit nici o solicitare scrisă, pe perioada desfășurării contractului, prin care să se solicite modificarea soluției constructive a parcării, sau a dimensiunilor acesteia, că reevaluarea lucrărilor s-a făcut avându-se în vedere prețurile stabilite de părți și că prețurile materialelor folosite care se iau în considerare sunt cele prevăzute în Buletin Tehnic cu prețuri în construcții valabil la data încheierii contractului și că deși experții nu au avut la dispoziție Situația ca să poată face comparația între prevederile proiectului și lucrările și cantitățile cuprinse în situația de lucrări, elementele prefabricate se livrează cu certificatul de calitate emis de producător, care confirmă dimensiunile elementului produs conform Detaliilor de execuție din proiect, calitatea betonului realizat, respectarea armăturii de rezistență prevăzută în proiect, precum și confirmarea că produsul respectă Proiectul aprobat, iar SC A. SRL este proiectantul de rezistență al lucrării întrucât așa a fost prevăzut în contractul părților.

Prin răspunsul la obiectivele pârâtei SC A. SRL, experții au arătat că din constatările și observațiile vizual făcute nu au constatat neconcordanțe față de planurile finale de rezistență și arhitectură. Conform documentelor consultate rezultă că Proiectul tehnic pentru elementele prefabricate au fost predate la beneficiar la 04 ianuarie 2012 și la 29 februarie 2012, iar din consultarea proiectului inițial ce a stat la baza ofertei și situația găsită pe teren nu au găsit diferențe semnificative aduse proiectului inițial, și nici din corespondența dintre părți din perioada execuției, nu au găsit modificări de soluții, de gabarite și de modificări geometrice ale construcției.

Referitor la motivul de apel privind constatarea efectului puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 2004 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/30/2013/al, ce are ca obiect procedura insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006, față de reclamanta intimată SC A. SRL prin care a fost admisă contestația formulată de apelantă la tabelul preliminar de creanța al debitoarei, fiind dispusă înscrierea la tabelul de creanță al debitoarei SC A. SRL a creanței pârâtei SC B. SA, Curtea a constatat că obiectul celor două cererii este diferit, nefiind întrunite în speță condițiile autorității de lucru judecat.

Prin Decizia civilă nr. 538 din 11 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost admisă cererea de completare a Deciziei civile nr. 481 din 21 mai 2015, cerere formulată de experții C. și D. A fost dispusă obligarea reclamantei apelante SC B. SA Timișoara la plata către experții C., D. și E. a sumei de câte 2.000 lei pentru fiecare expert, reprezentând diferență onorariu. Împotriva Deciziei civile nr. 481 din 21 mai 2015 și a Deciziei civile nr. 538 din 11 iunie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a Il-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC B. SA invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7,9 si art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. Recursul împotriva Deciziei civile nr. 481 din 21 mai 2015 O primă critică vizează faptul ca instanța de apel s-a raportat în mod greșit la contraexpertiza efectuată în cauză întrucât, deși a avut reprezentarea concluziilor expertizei care au confirmat în totalitate criticile aduse soluției de prima instanță respectiv a raportului de contraexpertiza, instanța de apel nu a ținut cont și nu s-a pronunțat în niciun fel față de toate aceste constatări ale expertizei și nu a prezentat nici concluzia esențială a expertizei efectuată în apel, prin care s-a stabilit atât procentual cât și valoric lucrările executate și cele rămase de executat de către reclamantă. Preturile contractelor indică valori net inferioare celor prezentate în raportul de contraexpertiza, prin urmare, reprezintă dovada că acesta este nefondat și în consecință se impune înlăturarea sa.

Recurenta susține ca greșit a respins instanța de apel solicitarea acesteia de constatare a efectului puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 2004 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2013/al întrucât a reținut că obiectul celor două cereri (cererea din prezentul dosar și cererea din Dosarul nr. x/30/2013/al) ar fi diferit și astfel nu ar fi întrunite condițiile autorității de lucru judecat. Prin sentința civilă nr. 2004 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/30/2013/al a fost admisă contestația la tabelul preliminar de creanță al debitoarei, fiind dispusă înscrierea la tabelul de creanța al debitoarei SC A. SRL, a creanței în cuantum de 2.331.277,3 lei.

Constatările și dispozițiile acestei sentințe au intrat în puterea de lucru judecat cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil al creanței deținute împotriva reclamantei, în cuantum total de 2.331.277,3 lei, în care se include și valoarea constatată de către instanță a lucrărilor neexecutate de către reclamantă. Cererea reconvențională formulată de reclamanta-pârâtă reconvențional SC A. SRL are ca obiect obligarea recurentei la plata contravalorii acelei părți de lucrări considerate executate și care ar fi rămas neplătite, incluzându-se pentru determinarea acestei valori și stabilirea contravalorii lucrărilor achitate și a celor ramase de executat. În atare condiții, se poate observa că cele două cereri nu au un obiect diferit, întrucât ambele vizează determinarea/stabilirea cel puțin a lucrărilor ramase neexecutate pentru ca în mod corespunzător să poată fi determinată/stabilita valoarea lucrărilor considerate executate și care ar fi rămas neplătite.

Mai învederează recurenta faptul că deși creanța deținută împotriva reclamantei debitoare în suma de 2.331.277,3 lei a fost constatată și dispusă printr-o hotărâre judecătorească, rămasa irevocabilă sub aspectul cuantumului indicat, aceasta creanță nu poate fi încasată, executată silit, și nici măcar compensată cu eventuala suma pe care ar putea-o pretinde, respectiv obține reclamanta, întrucât până nu vor fi efectuate distribuirile de sume de la tabelul de creanțe ale debitoarei, niciun creditor nu va putea să-și realizeze creanța, respectiv să invoce compensarea creanței sale. Recursul împotriva Deciziei civile nr. 538 din 11 iunie 2015 Prin Decizia civilă nr. 538 din 1 iunie 2015 a Curții de Apel Timișoara, a fost dispusa completarea Deciziei civile nr. 481 din 21 mai 2015 dispunându-se obligarea recurentei la plata sumei de 2000 lei pentru fiecare expert reprezentând diferența onorariu.

Recurenta critică faptul că, în mod nereal, instanța de apel a arătat în practicaua deciziei recurate că ar fi lăsat la aprecierea instanței soluționarea cererii de completare a Deciziei nr. 481 din 21 mai 2015, deși în realitate s-a solicitat să se dispună ca aceasta sumă să fie împărțită în mod egal pentru fiecare parte. In mod greșit, instanța de apel a dispus doar obligarea reclamantei la plata sumei de 6.000 lei, câte 2.000 lei pentru fiecare expert, cu motivarea de asemenea greșită că urmare a respingerii apelului, partea căzută în urmează să suporte și diferența de onorariu experți. Înalta Curte, analizând recursurile din perspectiva criticilor formulate constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele ce succed.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 481 din 21 mai 2015 recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Din perspectiva acestui motiv de recurs s-a susținut că instanța de apel nu a ținut cont și nu s-a pronunțat asupra expertizei efectuate prin care s-a stabilit atât procentual cât și valoric lucrările executate și cele rămase de executat de către reclamantă având în vedere că prețurile contractelor indică valori net inferioare celor prezentate în raportul de contraexpertiză, prin urmare, reprezintă dovada că acesta este nefondat și în consecință se impune înlăturarea sa.

Critica este nefondată, din considerentele deciziei atacate rezultând faptul că instanța de apel a analizat amplu expertizele efectuate în cauză reținând faptul că aceste lucrări s-au dovedit a fi corecte și convergente cu actele existente la dosar, ca atare, a reținut că sentința primei instanțe este legală și temeinică. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Deși recurenta a invocat acest motiv de recurs, aceasta nu a indicat vreun act normativ încălcat sau aplicat greșit de instanța de apel, prin urmare critica este lipsită de obiect.

Nici critica privind constatarea efectului puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 2004 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2013/al nu este fondată întrucât în mod corect a reținut instanța de apel că nu sunt întrunite condițiile invocării acestei excepții având în vedere că obiectul celor două cereri este diferit. Astfel, sentința civilă amintită este pronunțată în dosarul de insolvență al reclamantei, creanța declarată la masa credală neavând relevanță asupra soluției din dosarul de față, prin urmare nu sunt întrunite condițiile invocării autorității de lucru judecat. Referitor la recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 538 din 11 iunie 2015, Înalta Curte, reține ca nefondate criticile formulate.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 538 din 1 iunie 2015 a Curții de Apel Timișoara, a fost dispusă completarea Deciziei civile nr. 481 din 21 mai 2015 cu obligarea recurentei la plata sumei de 2.000 lei pentru fiecare expert reprezentând diferența de onorariu, cu motivarea că partea care a căzut în pretenții, respectiv apelanta reclamantă este obligată să suporte conform art. 274 C. proc. civ. restul onorariului pentru experți în sumă de 6.000 lei. Nu poate fi primită această critică având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. în conformitate cu care partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. întrucât apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, în mod legal instanța de apel, constatând culpa procesuală, a obligat apelanta reclamantă la plata diferenței onorariului pentru experți.

Față de considerentele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de reclamanta SC B. SA, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. 481 din 21 mai 2015 și a Deciziei civile nr. 538 din 11 iunie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2016.