ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2016

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 450/2016

Asupra cererilor de recurs de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 953 din 24 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în

Dosarul nr. x/30/2013 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

pârâtă reconvențională SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta reclamantă

reconvențională SC B. SA, având ca obiect pretenții. A fost obligată pârâta SC

B. SA la plata sumei de 90.137 euro către reclamanta SC A. SRL reprezentând

contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, s-a respins în rest,

acțiunea, fiind obligată pârâta la 49.359,62 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că la data de 30 septembrie 2010 între părțile din litigiu a

intervenit contractul de execuție, vânzare și montaj, având ca obiect

furnizarea, transportul și montajul elementelor prefabricate adecvate pentru

realizarea obiectivului Parcare Piața, din localitatea Timișoara. Părțile au

considerat drept parte integrantă a contractului oferta din 06 septembrie 2010.

Costul lucrării, obiect al contractului, a fost stabilit la suma de 567.000 euro

plus T.V.A.

Pe parcursul executării lucrărilor

reclamanta SC A. SRL. a întocmit situația de lucrări numărul doi, aferentă

perioadei 16 aprilie 2011-03 mai 2012, în cuprinsul căreia sunt identificate

lucrări în valoare de 238.496,07 euro, pentru plata cărora a emis, pe seama

pârâtei SC B. SA factura fiscală din 20 iunie 2012. Pârâta nu a achitat suma

menționată în factura arătată iar în fața instanței a contestat și situația de

lucrări prezentată de reclamantă.

Potrivit concluziilor celor trei

experți lucrările executate sunt în conformitate cu ultima variantă a

proiectului respectiv cu structură prefabricată aceștia constatând că la data

de 07 februarie 2011 SC B. SA a solicitat redimensionarea structurii de

rezistență și a elementelor prefabricate în așa fel încât acestea să poată

prelua încărcarea din construcția ce se va realiza în zona respectivă.

Ca urmare a modificărilor structurii

de rezistență arătate anterior cantitățile de materiale, lucrări și manoperă au

suferit modificări. Prin calculele efectuate experții au demonstrat că

schimbarea soluției tehnice a condus la diminuarea cantităților de prefabricate

și implicit la diminuarea cantităților de materiale, determinând, implicit, o

diminuare a costurilor pentru structura prefabricată. în același timp, au

conchis specialiștii, mărirea sarcinii utile pe planșeu de la cota de + 0,20 m,

a condus la creșterea cantităților de materiale incluse în elementele

prefabricate.

Plecând de la constatările experților,

tribunalul a concluzionat că pretențiile reclamantei SC A. SRL. sunt întemeiate

în parte. pârâta SC B. SA mai având de achitat reclamantei suma de 90.137 euro,

plus T.V.A.

În temeiul prevederilor art. 274 C.

proc. civ. tribunalul a dispus obligarea pârâtei SC B. SA la plata sumei de

49.359,62 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă

judiciară de timbru (17.209,62 lei ), onorarii experți precum și onorariu de

avocat, în cuantum de 8.000 lei.

Împotriva sentinței civile nr. 953 din

24 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2013 a

formulat apel reclamanta SC B. SA.

Prin Decizia civilă nr. 481 din 21 mai

2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost

respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de apel a reținut următoarele:

Criticile apelantei s-au fundamentat

numai pe pretinsul greșit raport de contraexpertiza, ce a stat la baza

pronunțării hotărârii apelate, astfel că din acest considerent instanța de apel

a dispus prin încheierea de ședință din 23 septembrie 2014 efectuarea unei noi

expertize tehnice în specialitatea construcții.

Prin răspunsul la obiectivele

stabilite de pârâta apelantă, experții au concluzionat că nu au găsit nici o

solicitare scrisă, pe perioada desfășurării contractului, prin care să se solicite

modificarea soluției constructive a parcării, sau a dimensiunilor acesteia, că

reevaluarea lucrărilor s-a făcut avându-se în vedere prețurile stabilite de

părți și că prețurile materialelor folosite care se iau în considerare sunt

cele prevăzute în Buletin Tehnic cu prețuri în construcții valabil la data

încheierii contractului și că deși experții nu au avut la dispoziție Situația

ca să poată face comparația între prevederile proiectului și lucrările și

cantitățile cuprinse în situația de lucrări, elementele prefabricate se

livrează cu certificatul de calitate emis de producător, care confirmă

dimensiunile elementului produs conform Detaliilor de execuție din proiect,

calitatea betonului realizat, respectarea armăturii de rezistență prevăzută în

proiect, precum și confirmarea că produsul respectă Proiectul aprobat, iar SC

A. SRL este proiectantul de rezistență al lucrării întrucât așa a fost prevăzut

în contractul părților.

Prin răspunsul la obiectivele pârâtei

SC A. SRL, experții au arătat că din constatările și observațiile vizual făcute

nu au constatat neconcordanțe față de planurile finale de rezistență și

arhitectură. Conform documentelor consultate rezultă că Proiectul tehnic pentru

elementele prefabricate au fost predate la beneficiar la 04 ianuarie 2012 și la

29 februarie 2012, iar din consultarea proiectului inițial ce a stat la baza

ofertei și situația găsită pe teren nu au găsit diferențe semnificative aduse

proiectului inițial, și nici din corespondența dintre părți din perioada

execuției, nu au găsit modificări de soluții, de gabarite și de modificări

geometrice ale construcției.

Referitor la motivul de apel privind

constatarea efectului puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 2004 din

26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/30/2013/al, ce

are ca obiect procedura insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006, față de

reclamanta intimată SC A. SRL prin care a fost admisă contestația formulată de

apelantă la tabelul preliminar de creanța al debitoarei, fiind dispusă

înscrierea la tabelul de creanță al debitoarei SC A. SRL a creanței pârâtei SC

B. SA, Curtea a constatat că obiectul celor două cererii este diferit, nefiind

întrunite în speță condițiile autorității de lucru judecat.

Prin Decizia civilă nr. 538 din 11

iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a

fost admisă cererea de completare a Deciziei civile nr. 481 din 21 mai 2015,

cerere formulată de experții C. și D. A fost dispusă obligarea reclamantei

apelante SC B. SA Timișoara la plata către experții C., D. și E. a sumei de

câte 2.000 lei pentru fiecare expert, reprezentând diferență onorariu.

Împotriva Deciziei civile nr. 481 din

21 mai 2015 și a Deciziei civile nr. 538 din 11 iunie 2015, pronunțate de

Curtea de Apel Timișoara, secția a Il-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC

B. SA invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7,9 si art.

312 alin. (3) C. proc. civ.

Recursul împotriva Deciziei civile nr.

481 din 21 mai 2015

O primă critică vizează faptul ca

instanța de apel s-a raportat în mod greșit la contraexpertiza efectuată în

cauză întrucât, deși a avut reprezentarea concluziilor expertizei care au

confirmat în totalitate criticile aduse soluției de prima instanță respectiv a

raportului de contraexpertiza, instanța de apel nu a ținut cont și nu s-a

pronunțat în niciun fel față de toate aceste constatări ale expertizei și nu a

prezentat nici concluzia esențială a expertizei efectuată în apel, prin care

s-a stabilit atât procentual cât și valoric lucrările executate și cele rămase

de executat de către reclamantă. Preturile contractelor indică valori net

inferioare celor prezentate în raportul de contraexpertiza, prin urmare,

reprezintă dovada că acesta este nefondat și în consecință se impune

înlăturarea sa.

Recurenta susține ca greșit a respins

instanța de apel solicitarea acesteia de constatare a efectului puterii de

lucru judecat a sentinței civile nr. 2004 din 26 septembrie 2013 pronunțată de

Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2013/al întrucât a reținut că obiectul

celor două cereri (cererea din prezentul dosar și cererea din Dosarul nr. x/30/2013/al)

ar fi diferit și astfel nu ar fi întrunite condițiile autorității de lucru

judecat. Prin sentința civilă nr. 2004 din 26 septembrie 2013 pronunțată de

Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/30/2013/al a fost admisă contestația la tabelul

preliminar de creanță al debitoarei, fiind dispusă înscrierea la tabelul de

creanța al debitoarei SC A. SRL, a creanței în cuantum de 2.331.277,3 lei.

Constatările și dispozițiile acestei sentințe au intrat în puterea de lucru

judecat cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil al creanței deținute

împotriva reclamantei, în cuantum total de 2.331.277,3 lei, în care se include

și valoarea constatată de către instanță a lucrărilor neexecutate de către

reclamantă. Cererea reconvențională formulată de reclamanta-pârâtă

reconvențional SC A. SRL are ca obiect obligarea recurentei la plata contravalorii

acelei părți de lucrări considerate executate și care ar fi rămas neplătite,

incluzându-se pentru determinarea acestei valori și stabilirea contravalorii

lucrărilor achitate și a celor ramase de executat.

În atare condiții, se poate observa că

cele două cereri nu au un obiect diferit, întrucât ambele vizează

determinarea/stabilirea cel puțin a lucrărilor ramase neexecutate pentru ca în

mod corespunzător să poată fi determinată/stabilita valoarea lucrărilor

considerate executate și care ar fi rămas neplătite.

Mai învederează recurenta faptul că

deși creanța deținută împotriva reclamantei debitoare în suma de 2.331.277,3

lei a fost constatată și dispusă printr-o hotărâre judecătorească, rămasa

irevocabilă sub aspectul cuantumului indicat, aceasta creanță nu poate fi

încasată, executată silit, și nici măcar compensată cu eventuala suma pe care

ar putea-o pretinde, respectiv obține reclamanta, întrucât până nu vor fi

efectuate distribuirile de sume de la tabelul de creanțe ale debitoarei, niciun

creditor nu va putea să-și realizeze creanța, respectiv să invoce compensarea

creanței sale.

Recursul împotriva Deciziei civile nr.

538 din 11 iunie 2015

Prin Decizia civilă nr. 538 din 1

iunie 2015 a Curții de Apel Timișoara, a fost dispusa completarea Deciziei civile

nr. 481 din 21 mai 2015 dispunându-se obligarea recurentei la plata sumei de

2000 lei pentru fiecare expert reprezentând diferența onorariu.

Recurenta critică faptul că, în mod

nereal, instanța de apel a arătat în practicaua deciziei recurate că ar fi lăsat

la aprecierea instanței soluționarea cererii de completare a Deciziei nr. 481

din 21 mai 2015, deși în realitate s-a solicitat să se dispună ca aceasta sumă

să fie împărțită în mod egal pentru fiecare parte. In mod greșit, instanța de

apel a dispus doar obligarea reclamantei la plata sumei de 6.000 lei, câte 2.000

lei pentru fiecare expert, cu motivarea de asemenea greșită că urmare a

respingerii apelului, partea căzută în urmează să suporte și diferența de

onorariu experți.

Înalta Curte, analizând recursurile

din perspectiva criticilor formulate constată că acestea nu sunt fondate pentru

considerentele ce succed.

În ceea ce privește recursul declarat

împotriva deciziei civile nr. 481 din 21 mai 2015 recurenta a invocat motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii.

Din perspectiva acestui motiv de

recurs s-a susținut că instanța de apel nu a ținut cont și nu s-a pronunțat

asupra expertizei efectuate prin care s-a stabilit atât procentual cât și

valoric lucrările executate și cele rămase de executat de către reclamantă având

în vedere că prețurile contractelor indică valori net inferioare celor

prezentate în raportul de contraexpertiză, prin urmare, reprezintă dovada că

acesta este nefondat și în consecință se impune înlăturarea sa.

Critica este nefondată, din

considerentele deciziei atacate rezultând faptul că instanța de apel a analizat

amplu expertizele efectuate în cauză reținând faptul că aceste lucrări s-au

dovedit a fi corecte și convergente cu actele existente la dosar, ca atare, a

reținut că sentința primei instanțe este legală și temeinică.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța, interpretând greșit

actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

Deși recurenta a invocat acest motiv

de recurs, aceasta nu a indicat vreun act normativ încălcat sau aplicat greșit

de instanța de apel, prin urmare critica este lipsită de obiect.

Nici critica privind constatarea

efectului puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 2004 din 26

septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2013/al nu

este fondată întrucât în mod corect a reținut instanța de apel că nu sunt

întrunite condițiile invocării acestei excepții având în vedere că obiectul celor

două cereri este diferit. Astfel, sentința civilă amintită este pronunțată în

dosarul de insolvență al reclamantei, creanța declarată la masa credală neavând

relevanță asupra soluției din dosarul de față, prin urmare nu sunt întrunite

condițiile invocării autorității de lucru judecat.

Referitor la recursul declarat

împotriva Deciziei civile nr. 538 din 11 iunie 2015, Înalta Curte, reține ca

nefondate criticile formulate.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 538

din 1 iunie 2015 a Curții de Apel Timișoara, a fost dispusă completarea

Deciziei civile nr. 481 din 21 mai 2015 cu obligarea recurentei la plata sumei

de 2.000 lei pentru fiecare expert reprezentând diferența de onorariu, cu

motivarea că partea care a căzut în pretenții, respectiv apelanta reclamantă este

obligată să suporte conform art. 274 C. proc. civ. restul onorariului pentru

experți în sumă de 6.000 lei.

Nu poate fi primită această critică

având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. în conformitate cu care

partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească

cheltuielile de judecată. întrucât apelul reclamantei a fost respins ca

nefondat, în mod legal instanța de apel, constatând culpa procesuală, a obligat

apelanta reclamantă la plata diferenței onorariului pentru experți.

Față de considerentele reținute,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursurile declarate de reclamanta SC B. SA, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. 481 din 21 mai 2015 și a

Deciziei civile nr. 538 din 11 iunie 2015, pronunțate de Curtea de Apel

Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 martie 2016.