ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2635/2015

Decizia nr. 2635/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 6500/2/2013, reclamantul Spitalul Clinic de Copii Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, obligarea pârâtei la avizarea încadrării în condiții deosebite a personalului din cadrul Laboratorului de Radiologie al Spitalului Clinic de Copii Brașov.

Prin sentința civilă nr. 314 din 3 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul Clinic de Copii Brașov, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 314 din 3 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Spitalul Clinic de Copii Brașov.

Recursul declarat de reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii.

Recurentul-reclamant a formulat, în esență, următoarele motive de nelegalitate ale hotărârii recurate:

Instanța de fond a reținut, în mod eronat, că incidența în cauză a dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., republicat, nu poate justifica admiterea cererii Spitalul Clinic de Copii Brașov

Situația personalului din Laboratorul de Radiologie al spitalului se încadrează în aceste prevederi legale, respectiv, în ipoteza în care legea nu prevede un astfel de caz, iar acest text de lege nu putea fi invocat prin cererea administrativă adresată Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare, întrucât reprezentantul instituției pârâte nu are calitatea de judecător și nu s-ar fi putut pronunța asupra prevederilor art. 5 C. proc. civ., republicat.

Mai mult, Curtea de apel a reținut în mod eronat, că în prezenta cauză nu sunt incidente aceste dispoziții legale, prin raportare la prevederile cuprinse în Ordinul Președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare nr. 173/2003.

Atât timp cât Spitalul Clinic de Copii Brașov deține autorizația pentru desfășurarea de activități în domeniul nuclear nr. MA 977/2012, prin care Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a autorizat spitalul să utilizeze instalații radiologice în cadrul Laboratorului de Radiologie, autorizație emisă în baza Legii nr. 111/1996, republicată, rezultă că spitalul îndeplinește condițiile prevăzute și de Ordinul nr. 173/2003.

Personalul din cadrul Laboratorului de Radiologie al spitalului lucrează în condiții deosebite, identice cu cele din anul 2010, fiind expus la radiații ionizante, în aceste locuri de muncă existând factori de risc ce nu pot fi înlăturați, indiferent de măsurile tehnice și organizatorice luate pentru eliminarea sau diminuarea acestora, simpla lor prezență constituind noxă profesională și în plus, personalul din toate laboratoarele radiologice din țară beneficiază de încadrarea în condiții deosebite de muncă.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

II. Analiza motivelor de casare

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de reclamant, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de recurentul-reclamant, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate, sentința pronunțată în litigiu fiind dată ca urmare a aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale cauzei.

În mod judicios instanța de fond a reținut că refuzul pârâtei de avizare a încadrării în condiții deosebite a personalului din cadrul Laboratorului de Radiologie al Spitalului Clinic de Copii Brașov, este justificat, fiind în concordanță cu prevederile H.G. nr. 246/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, dispozițiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 246/2007, cu modificările și completările ulterioare, în forma în vigoare la data depunerii și soluționării cererii reclamantului, prevăd că începând cu data de 1 ianuarie 2013, nu se mai acordă avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, ci, doar se reînnoiesc avizele deja acordate, în condițiile în care, a existat un aviz valabil până la finele anului precedent.

Cum în cauză, reclamantul nu deține aviz de încadrare în condiții deosebite a locurilor de muncă a personalului expus profesional la radiații ionizante, valabil până la data de 31 decembrie 2012, în mod legal, prin adresa din 28 martie 2013, intimata-pârâtă a respins cererea de încadrare în condiții deosebite a locurilor de muncă pentru personalul din cadrul Laboratorului de Radiologie al spitalului.

Pe de altă parte, așa cum a constatat prima instanță, conform prevederilor art. 16 din H.G. nr. 261/2001, angajatorii care au locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, vor face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite, în cel mult 90 de zile de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, rezultând astfel că la expirarea acestui termen, se va acorda numai o reînnoire a avizelor existente.

Potrivit art. 16 din H.G. nr. 246/2007, la data intrării în vigoare a acestei hotărâri au fost abrogate dispozițiile H.G. nr. 261/2001, context în care, în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că nu mai există cadrul legal necesar emiterii unui nou aviz, iar recurentul - reclamant nu îndeplinește condițiile legale cerute pentru reînnoirea avizului de încadrare în condiții deosebite a locurilor de muncă, situație care nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. (2) C. proc. civ., republicat.

Potrivit textului de menționat, odată primită și înregistrată o cerere pe rolul instanței, judecătorul are obligația de a o soluționa, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

În speță, lipsa cadrului legal prevăzut pentru emiterea unui nou aviz de încadrare în condiții deosebite a locurilor de muncă, nu se încadrează în ipoteza în care legea nu prevede dispoziții exprese pentru rezolvarea unei cereri de chemare în judecată, din moment ce, în cauză, judecătorul fondului a pronunțat o soluție recurgând la normele legale în materie, pe care le-a interpretat și aplicat în mod corect la circumstanțele de fapt ale procesului.

Un argument în plus reținut de către prima instanță în fundamentarea acestei concluzii, și pe care instanța de recurs îl împărtășește, îl constituie împrejurarea că în contextul prezentat anterior, recurentul-reclamant nu s-a adresat intimatei-pârâte cu o solicitare de stabilire a condițiilor în care își desfășoară activitatea, în raport cu prevederile cuprinse în Ordinul Președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare nr. 173/2003, urmând ca în funcție de modul de soluționare a acestei cereri administrative, să se aprecieze asupra incidenței în cauză a prevederilor art. 5 alin. (2) C. proc. civ., republicat.

Instanța de control judiciar nu contestă faptul că personalul din cadrul Laboratorului de Radiologie al spitalului își desfășoară activitatea în condiții deosebite, identice cu cele din anul 2010, dar prevederile legale incidente în materie, în vigoare la acest moment, justifică refuzul intimatei-pârâte de avizare a încadrării în condiții deosebite a locurilor de muncă pentru personalul respectiv.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul Spitalul Clinic de Copii Brașov, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Spitalul Clinic de Copii Brașov împotriva sentinței civile nr. 314 din 3 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2015.