ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1959/2019

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 19 aprilie 2016, și înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, a solicitat obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, să reînnoiască avizele pentru încadrarea în condiții deosebite a locurilor de muncă ale personalului reclamantei expus profesional la radiații ionizate din cadrul Laboratorului de Radiologie și Imagistică Medicală, și din cadrul Laboratorului de Explorări Funcționale Cardiovasculare, începând cu anul 2015, și până la punerea în aplicare a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în prezentul dosar. În motivarea cererii reclamantul a arătat, în esență, că în cadrul Laboratorului de Radiologie și Imagistică Medicală și a Laboratorului de Explorări Funcționale Cardiovasculare, își desfășoară activitatea mai multe persoane, care sunt angajate în cadrul instituției cu contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată, ce manipulează instalații radiologice. Aceste instalații radiologice se încadrează la categoria de risc radiologie 2 și respectiv 3, așa cum reiese din autorizațiile pentru desfășurarea de activități în domeniul nuclear emise de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare și depuse la dosar. Până în 31 decembrie 2014, locurile de muncă din cadrul Laboratorului de Radiologie și Imagistică Medicală și a Laboratorului de Explorări Funcționale Cardiovasculare, au fost avizate de către Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, ca încadrându-se în locuri de muncă în condiții deosebite. În 2015 și 2016 reclamantul a formulat cererii la Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, în vederea reînnoirii avizului mai sus arătat, pârâta refuzând în mod pur formal și nelegal să își îndeplinească obligația. În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 194 și urm, art. 111, art. 116 din C. proc. civ., art. 4 din H.G. nr. 246/2007, orice alte prevederi legale menționate în cerere.

Apărările formulate în fond Pârâta Comisia Națională Pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN) a formulat întâmpinare la data de 19 mai 2016, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. La termenul de judecată din data de 15.09.2016, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, secția civilă.

Hotărârea de declinare Tribunalul Cluj, prin Sentința civilă nr. 475/2016 din 15 septembrie 2016, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, secția civilă, și în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond Investită cu soluționarea cauzei, prin Sentința nr. 406 din 08 decembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității formulării acțiunii și în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul Spitalul Clinic de recuperare Cluj, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naționala pentru Controlul Activităților Nucleare.

Calea de atac exercitată Reclamantul Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, a promovat recurs împotriva Sentinței civile nr. 406 din 08 decembrie 2016, a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal. Invocând ca temei de drept, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentințe atacate și trimiterea cauzei spre rejudecate la aceeași instanță. În subsidiar, a înțeles să invoce, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a Contenciosului Administrativ, excepția de nelegalitate a refuzului de a emite avizul.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, a depus întâmpinare, prin Serviciul Registratură și poștă electronică, prin care a solicitat respingerea recursului cu, consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate. Referitor la excepția de nelegalitate invocată în subsidiarul cererii de recurs, arată că acesta este inadmisibilă, în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 martie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea sa recurentul a solicitat: - Să admită prezentul recurs cu consecința casării hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, căreia îi solicităm să admită cererea de chemare în judecată formulată de recurentă raportat la caracterul fondat al acesteia. - în ipoteza în care se va menține soluția primei instanțe în ceea ce privește admiterea excepției tardivității în atacarea refuzului de reînnoire a avizului pentru încadrarea în condiții deosebite a locurilor de muncă ale personalului Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-Napoca expus profesional la radiații ionizate din cadrul Laboratorului de Radiologie și Imagistică Medicală și din cadrul Laboratorului de Explorări Funcționale Cardiovasculare aferent anului 2015, în baza art. 4 din Legea 554/2004, invocă excepția de nelegalitate a refuzului de a emite avizul mai sus arătat pentru anul 2015, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță, căreia îi solicităm să admită cererii de chemare în judecată formulată de recurentă raportat la caracterul fondat al acesteia fără a ține cont de acest refuz și de a obliga intimata la reînnoirea acestor avize din anul 2016, și până la punerea în aplicare a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în prezentul dosar. Este evident faptul că cererea subsidiară nu are a fi luată în analiză, eventuala admitere a cererii cu referire la analiza excepției de nelegalitate presupunând fie o antepronunțare, fie o contradicție nepermisă între respingerea recursului și casarea cu trimitere la instanța de fond, sub motivul admiterii excepției. În aceste condiții instanța are a analiza recursul doar din perspectiva admiterii excepției tardivității formulării acțiunii și pe cale de consecință a respingerii cererii reclamantului - recurent. În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a calculat momentul de la care a început să curgă termenul de 1 an privind atacarea actului administrativ emis de către intimata Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare. Astfel, așa cum am arătat și în cererea de chemare în judecată formulată împotriva intimatei, recurenta a achitat în întregime și la termen taxele și tarifele aferente reînnoirii avizelor mai sus menționate pentru anul 2015, astfel încât motivul pentru care dovada plății acestora nu a ajuns la Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, nu se datorează culpei recurentei. În susținerea acestui punct de vedere, recurenta menționează faptul că a respectat legislația aplicabilă pentru emiterea avizului aferent anului 2015, aspect ce se poate observa și din faptul că a depus documentația către Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, în primele luni ale anului 2015. Ulterior depunerii documentației, se trimite documentul ce conține cuantumul plății, iar instituția care solicită avizarea trebuie să efectueze plata și să se emită către Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, actele care atestă dovada plății. Având în vedere aceste aspecte, recurenta menționează că termenele au fost respectate iar plățile au fost achitate în întregime, dar din motive pe care nu le cunoaștem dovada plății taxelor și tarifelor aferente reînnoirii avizelor pentru anul 2015 nu a mai ajuns la intimată. Cu toate acestea, termenul de emitere al avizului nu are o sancțiune expresă astfel, și în condițiile în care se respectă aceste termene avizul putea fi transmis oricând pe parcursul anului 2015. Prin urmare, recurenta a așteptat până la sfârșitul anului 2015 pentru a i se transmite avizul însă acest fapt nu s-a realizat datorită unor motive care nu i-au fost aduse la cunoștință de către intimată. Abia la începutul anului 2016, când recurenta a solicitat reînnoirea avizelor privind încadrarea în condiții deosebite a locurilor de muncă menționate mai sus pentru anul 2016, a primit refuzul emiterii avizului solicitat pentru anul 2015, respectiv la momentul la care recurenta a depus din nou dosarul pentru reînnoirea avizelor privind încadrarea în condiții deosebite a locurilor de muncă ale personalului Spitalului Clinic de Recuperare Cluj-Napoca aferent anului 2016. Raportat la faptul că nu există niciun înscris din partea intimatei care să ateste respingerea dosarului întocmit pentru anul 2015, recurenta menționează că termenul prevăzut de revederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, trebuie luat în considerare prin raportare la răspunsul primit la începutul anului 2016, moment în care i s-a comunicat că nu se emite avizul solicitat. În realitate, recurenta ignoră termenul imperativ prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 246/2007, respectiv de 30 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ. În acest sens cererea reclamantei de reînoire a avizelor este datată 27.01.2015. Relevant în acest caz este faptul că pârâta îi comunică obligația de a depune ordinele de plată care atestă achitarea taxei, dovezi pe care reclamanta nu le-a putut produce nici în fața instanței de fond, nici de recurs. Chiar luând în considerare, cum pretinde recurenta efectuarea plăților și comunicarea acestui fapt în data de 11.02.2015, ori luând în considerare termenul de 15 zile prevăzut de art. 3 raportat la art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 246/2007, pentru soluționarea cererii de reînoire aviz de încadrare în condiții periculoase, care expira în 11.02.2015, în raport de data introducerii acțiunii de față la Tribunalul Cluj, respectiv 19.04.2016, termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, a fost depășit, astfel că în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității introducerii acțiunii. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Cum în raport de motivele invocate, recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., urmează a-l respinge ca nefondat.