ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.02.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 647/2014

HOTĂRÂRE
12.02.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 647/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Decizia nr. 647/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Năvodari prin primar, Direcția Economică - Serviciul Impozite și Taxe Locale, să se dispună:

- anularea Dispoziției nr. 691 din 23 mai 2012 prin care s-a respins Contestația din 29 martie 2012 formulată pe cale administrativă;

- admiterea contestației din 29 martie 2012 astfel cum a fost formulată în sensul anulării deciziei de impunere pentru impozite și taxe locale pe anul 2012 emisă la data de 27 martie 2012 și obligarea intimatei la restituirea creanței în sumă de 5.159.012,49 lei.

La data de 07 noiembrie 2012, reclamanta a depus la dosar precizări, arătând că înțelege să se judece în prezenta cauza cu orașului Năvodari prin primar și Direcția Economica - Serviciul de impozite și taxe locale.

Prin încheierea de ședință din 12 decembrie 2012, instanța a admis cererea formulată de reclamantă privind administrarea probei cu expertiză contabilă, cu obiectivele „să se stabilească ce sumă a achitat reclamanta cu titlu de impozit pentru terenul în litigiu pentru anul 2012, în condițiile în care terenul a fost încadrat în zona A, ce sumă s-ar fi datorat cu titlu de impozit dacă terenul ar fi fost încadrat în zona C".

Prin raportul de expertiză contabilă depus la data de 07 martie 2013, expertul a răspuns la obiectivul nr. 1 în sensul că suma achitată cu titlu de impozit pentru terenul în litigiu pentru anul 2012 în condițiile în care terenul a fost încadrat în zona A este de 1.449.503,12 lei, iar la obiectivul nr. 2, că suma ce s-ar fi dat cu titlu de impozit dacă terenul ar fi fost încadrat în zona C este de 4.661.004,47 lei.

Părțile nu au avut obiecțiuni la raportul de expertiză.

La data de 13 februarie 2013 reclamanta a depus la dosar note de ședință,

precizând faptul ca înțelege să solicite restituirea sumei de 3.856.829,45 lei reprezentând impozite si taxe locale plătite de către aceasta fără temei legal pentru anii 2009 - 2012.

Prin sentința civilă nr. 207/CA din 5 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca nefondată, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârât.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 23 ianuarie 2012 a fost emisă Decizia nr. 1132 de impunere pentru anul fiscal 2012, decizie ce nu a fost contestată de reclamantă, deși i-a fost comunicată cu confirmare de primire.

Ulterior, urmare declarației fiscale rectificative din 22 septembrie 2012, a fost emisă o nouă decizie de impunere la data de 27 martie 2012 pentru suma totală de 3.349.632 lei reprezentând impozit clădiri, terenuri, reclame și publicitate, firmă, autor.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație soluționată prin dispoziția nr. 691/23 mai 2012, în sensul respingerii ei.

A mai reținut prima instanță că, așa cum rezultă din contestației, obiectul acesteia l-a constituit suma de 1.449.503,12 lei privind impozitul pe teren persoane juridice și restituirea sumei de 2.795.759,53 lei, sumă considerată ca fiind plătită suplimentar la bugetul local, fără temei legal, cu titlu de impozit pe teren în cursul anilor 2009, 2010 și 2011 urmare anulării Hotărârea Consiliului Local nr. 205 din 18 februarie 2008 și nr. 125/2009.

A apreciat judecătorul fondului că ceea ce în fapt contestă reclamanta este stabilirea unui impozit pe teren cu o încadrare într-o zonă „A", în loc de zona „C" și, pe cale de consecință, majorarea valorii impozitului pe teren, invocând în sprijinul său două hotărâri judecătorești irevocabile prin care au fost anulate hotărârile consiliului local Năvodari privind încadrarea în zona „A”.

Astfel, s-a reținut, că prin Decizia civilă nr. 180/CA din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Constanța a admis recursul împotriva sentinței civile nr. 800/2011 a Tribunalului Constanța și a anulat în parte Hotărârea Consiliului Local nr. 125/2009 în ceea ce privește măsura încadrării în zona „A" a terenului pe care se află rafinăria.

Prin sentința civilă nr. 1027 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Constanța, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 634/CA din 22 martie 2012 a Curții de Apel Constanța a fost anulată Hotărârea Consiliului Local nr. 205 din 18 decembrie 2008 având aceleași obiect și care se aplicase pentru anul 2009.

În acest context, reclamanta a apreciat că astfel nu mai există temei legal pentru a calcula impozitul pentru anul 2012 pentru terenurile proprietatea sa încadrate în zona A, solicitând recalcularea la valoarea inițială corespunzătoare zonei C a orașului Năvodari, nivel stabilit pentru anul 2008.

Prin Dispoziția nr. 691 din 23 mai 2012, în respingerea contestației, s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești invocate de reclamantă nu mai au nici un efect juridic, deoarece ele produc doar efecte pentru viitor.

S-a reținut că, începând cu 01 ianuarie 2011, Hotărârea Consiliului Local nr. 125/2009 și nr. 205/2008 cu privire la încadrarea pe zone în cadrul localității Năvodari au fost abrogate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 76 din 28 mai 2010, care la rândul său a fost abrogată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011, începând cu data de 01 ianuarie 2012.

Potrivit Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011, s-a dispus încadrarea pe zone a teritoriului administrativ al localității Năvodari în vederea impozitării, terenul ocupat de rafinărie și situat la Km 23 al DJ 226 - actualul Bulevard Năvodari - în suprafață de 257,0041 ha este încadrat în zona A, categoria curți-construcții.

A apreciat judecătorul fondului că problemele ce se impun a fi examinate de instanță, în raport cu obiectul dedus judecății, sunt: 1) dacă prin decizia de impunere pentru anul 2012 a fost stabilit corect impozitul datorat de reclamantă pentru terenul aferent rafinăriei, 2) dacă reclamanta poate obține restituirea unor sume plătite cu titlu de impozit aferent anilor 2009-2011, în considerarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 și în lipsa exercitării procedurii administrative împotriva deciziilor de impunere pentru anii menționați mai sus și a unor hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a acelor titluri de creanță, care au dobândit calitatea de titluri executorii.

Prima instanță a apreciat că decizia de impunere din 27 martie 2012 și Dispoziția nr. 691 din 23 mai 2012 sunt legale, fiind emise în considerarea actului administrativ cu caracter normativ, Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011, a cărui anulare nu s-a solicitat sau față de care nu s-a invocat vreo excepție de nelegalitate, care a hotărât încadrarea pe zone a teritoriului localității Năvodari în vederea impozitării pentru anul 2011, terenul deținut de reclamantă fiind încadrat în zona A.

S-a constatat de asemenea că hotărârile judecătorești invocate de reclamantă sunt rămase irevocabile ulterior adoptării Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011 și ulterior intrării în vigoare a acesteia, neputând avea vreun efect juridic asupra actelor administrative contestate în cauză.

Pe cale de consecință, cum critica adusă de reclamantă actelor administrative contestate vizează exclusiv încadrarea în zona A a terenului, pe care se află sediul rafinăriei și cuantumul impozitului datorat, față de actul normativ în vigoare de la 01 ianuarie 2012, s-a constatat că în mod corect acest impozit a fost stabilit prin luarea în considerare a impozitului pe ha datorat pentru o încadrare în zona A și nu zona C, cum afirmă reclamanta.

În ceea ce privește petitul 2 din acțiune, astfel cum a fost precizat la 13 februarie 2013, care vizează restituirea sumei de 2.795.759,35 lei plătită, în accepțiunea reclamantei, suplimentar pentru anii 2009-2011, prima instanță l-a apreciat de asemenea, ca nefondat, motivat de faptul că reclamanta nu se află în posesia unor hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a deciziilor de impunere aferente anilor 2009 - 2011, care ar fi îndreptățit-o la restituirea potrivit art. 117 lit. f) din O.G. nr. 92/2003.

Hotărârile judecătorești invocate de reclamantă prin care au fost anulate hotărâri ale Consiliului Local Năvodari privind încadrarea în zonă a terenului pe anii 2009-2010 nu au putere decât pentru viitor și nu pot afecta titlurile de creanță necontestate potrivit procedurii administrativ fiscale, obligatorii.

În raport cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., prima instanță a obligat reclamanta la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către pârât.

Împotriva sentinței instanțe de fond a promovat recurs reclamanta SC A. SA, întemeindu-l pe dispozițiile art. 304

1

În motivarea acestuia s-a arătat că sentința instanței de fond este pronunțata cu interpretarea si aplicarea greșita a legii și cu schimbarea înțelesului și efectelor actelor juridice deduse judecații. De asemenea, sentința instanței de fond este pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii în privința prevederilor legale care reglementează efectele hotărârilor judecătorești, ale cailor de atac si ale cererilor incidente în legătură cu acestea.

S-a susținut că instanța retine inclusiv faptul că începând cu data de 01 ianuarie 2011 Hotărârea Consiliului Local nr. 125/2009 si nr. 205/2008 ce priveau reîncadrarea terenului societății reclamante au fost abrogate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 75 din 28 mai 2010 care la rândul său a fost abrogata de prin Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011 aplicabilă cu 01 ianuarie 2012.

S-a arătat și faptul că cele patru hotărâri menționate mai sus conțin aceleași prevederi cu privire la reîncadrarea nelegală a terenului societății noastre, menținându-se inclusiv aceeași motivație în adoptarea acestora. De altfel, în tot timpul judecării celor două dosare ce aveau ca obiect anularea celor două hotărâri nu s-a menționat la niciun moment faptul că acestea au fost abrogate.

Astfel, deși societatea a obținut anularea irevocabila a celor doua hotărâri, pârâta în mod abuziv emite cel puțin anual, o hotărâre cu același conținut nelegal, având în vedere toate acestea apreciază ca instanța de fond a concluzionat în mod eronat faptul că decizia de impunere din 27 martie 2013 și Dispoziția nr. 691 din 23 mai 2012 sunt legale fiind emise în considerarea actului administrativ cu caracter normativ Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011 a cărui anulare sau față de care nu s-a invocat vreo excepție de nelegalitate.

S-a mai arătat și faptul că, la momentul emiterii deciziei de impunere Hotărârea Consiliului Local nr. 125/2009 și nr. 295/2008 erau anulate irevocabil de către Curtea de Apel Constanta, prin urmare la acel moment instanțele judecătorești stabiliseră în mod clar faptul că reîncadrarea terenului aparținând societății noastre din zona „C" în zona „A" a orașului Năvodari este o măsură nelegala și abuziva.

Astfel,

faptul ca nelegalitatea reîncadrării terenului aparținând societății noastre fiind deja stabilită, nu poate face obiectul acestei acțiuni, în aceste condiții instanța de fond având obligația de a pune în aplicare cele statuate deja.

In această situație nu societatea reclamantă avea responsabilitatea efectuării altor demersuri judiciare suplimentare pentru a solicita anularea unei alte hotărâri cu același conținut ca si cele anulate. Un astfel de demers, era inutil, pârâta având posibilitatea de a abroga în orice moment Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011 și de e emite un alt Hotărârea Consiliului Local cu același conținut.

S-a invocat prevederilor art. 23.

- hotărârile judecătorești definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanțelor, în M. Of. al României, Partea l, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului București, fiind scutite de plata taxelor de publicare".

Prin urmare pentru ca societatea reclamantă să solicite o altă anulare a unei hotărâri cu același conținut nelegal ca si cele anulate ar trebui apreciat ca inutil. Pe de altă parte, emiterea unui astfel de act de către pârâta cu același conținut nelegal îl reprezintă în mod evident un abuz care ar trebui sancționat.

Prin concluziile scrise, intimatele-pârâte Orașul Năvodari și Direcția Economică - Serviciul Impozite și Taxe Locale a solicitat respingerea recursului, cu următoarele motive;

Argumentele pentru care solicită reclamanta anularea dispoziției de soluționare a contestației fiscale și admiterea contestației fiscale sunt fundamentate și împrejurarea că pentru reclamanta a fost emisă o decizie de impunere prin care i s-au calculat impozitele locale raportându-se la valoarea acestora ca și cum activele sale sunt situate în zona de impozitare „A" deși corect ar fi trebuit să i se calculeze, prin raportare la zona de impozitare „C".

Contestația i-a fost respinsă de organul fiscal, respectiv prin Dispoziția primarului nr. 691 din 23 mai 2012 pe considerentul că, la nivelul Orașului Năvodari au fost adoptate doua hotărâri de consiliu - Hotărârea Consiliului Local nr 76/2010 și Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011 prin care s-a schimbat Zonarea Orașului Năvodari, iar, de la acel moment, activele contestatoarei au fost incluse in zona de impozitare „A".

In cererea de recurs se invoca două aspecte - faptul că nu era necesar să solicite anularea Hotărârilor de Zonare (nr. 76/2010 și nr. 171/2011) care au stat la baza emiterii deciziei atacate și împrejurarea că, atât timp cât există o hotărâre de anulare a altor hotărâri de zonare anterioare aferente anilor 2009, 2010 este suficient pentru anularea deciziei de impunere din 2012, urmează a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele argumente:

Reclamanta nu a înțeles să conteste cele doua acte normative locale privind zonarea localității, ci numai s-au limitat în a solicita instanței „să ignore și să lipsească de orice efect toate referirile cu privire la Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011". Ori, aceste doua acte normative L 76/2010 și Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011 au intrat în circuitul civil și își produc efectele.

Toate persoanele fizice și juridice ce au proprietăți sau active în folosința pe raza localității Năvodari au achitat taxele și impozitele potrivit Zonării stabilite prin Hotărârea Consiliului Local nr. 76/2010 și Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011.

Această ultimă hotărâre locală privind zonarea își produce încă efecte întrucât este intrată î

n circuitul civil. Practic reclamanta nu neagă că, în conformitate cu actualul act normativ privind Zonarea imobilele sale au fost încadrate greșit ci, faptul că, deși au fost încadrate corect de organul fiscal și corect i-a fost calculat impozitul prin raportare la Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011, contestatoarea solicitată instanței ignorarea acestor acte normative,, în vigoare la acest moment, și stabilirea unui impozit pentru zona „C", deși potrivit noii Zonări activele sale sunt în „A".

Este lipsita de importanta argumentația contestatoarei în sensul că a anulat în instanță alte doua Hotărâre a Consiliului Local ale Consiliului Local Năvodari privind Zonarea (respectiv Hotărârea Consiliului Local nr. 205/2008 și Hotărârea Consiliului Local nr. 125/2009) în contextul în care Decizia de Impunere din data de 27 martie 2012 a avut în vedere Zonarea stabilita prin Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011.

Cu toate că instanța i-a sugerat in nenumărate ori, „calea ce o are de urmat", respectiv invocarea excepției de nelegalitate a Hotărârilor de Consiliu nr. 76/2010 și nr. 171/2011, prima fiind cea

care stabilește zonarea pentru anul 2011, iar cea de a doua pentru anul 2012. Cum recurenta nu a înțeles să le conteste, ele fiind valabile, și deciziile emise în baza acestora rămân valabile.

Actul administrativ contestat îl constituie decizia de impunere din data de 27 martie 2012, respectiv Dispoziția nr. 691 din 23 mai 2012 prin care s-a respins contestația împotriva deciziei.

În fond este vorba de contestarea obligației de plată a sumei de 1.449.503,12 lei privind impozitul pe imobile corelativ cu restituirea sumei de 2.795.759,53 lei, sumă despre care se afirmă a fi fost achitată suplimentar față de cuantumul real al obligațiilor de plată.

Argumentul îl constituie greșita încadrare imobilelor aparținând reclamantei-recurente în zona A, în loc de zona C, în orașul Năvodari.

Se reține faptul că prin Decizia civilă nr. 180/CA din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Constanța a anulat Hotărârea Consiliului Local Năvodari prin s-a introdus în zona A terenul pe care se află imobilul proprietatea reclamantei, iar prin Decizia civilă nr. 634/CA din 22 martie 2012 a Curții de Apel Constanța s-a anulat Hotărârea Consiliului Local nr. 205/2008 prin care stabilea același lucru aferent anului 2000.

Aceste Hotărâri Consiliului Locale vizează impozitele locale, precum și încadrarea terenurilor în zone - de la A la D anual.

Pentru anul 2012 ca și temei pentru calculul impozitului îl reprezentă Hotărârea Consiliului Local nr. 171 din 28 iulie 2011, prin care s-a stabilit aceeași încadrare în zona A pentru terenul aflat în proprietatea reclamantei-recurente.

Această hotărâre nu a fost contestată, precum celelalte, de către SC A. SA;

Susținerile din recurs precum că nu ar fi fost necesară contestarea și a acesteia, câtă vreme, precedentele hotărâri având același obiect - Hotărârea Consiliului Local nr. 205/2008 și Hotărârea Consiliului Local nr. 125/2009, au statuat asupra încadrării în zonă, nu pot fi primite întrucât acestea se referă la impozitul plătit într-un singur an calendaristic, neavând o aplicare pentru o perioadă mai extinsă.

Așa fiind, susținerile precum că autoritatea de lucru judecat stabilită prin hotărâre judecătorească sus-menționată, referitor la nelegalitatea reîncadrării terenului aparținând recurentei din zona C în zona A, nu au temei legal aspect rezultat și din faptul că în discuție nu este vorba despre o singură hotărâre, judecătorească prin care s-a statuat asupra acestui fapt, ci a două - fiecare vizând Hotărârea Consiliului Local cu aplicațiune anuală.

În aceste condiții, cum Hotărârea Consiliului Local nr. 171/2011 față de care nu s-a invocat excepția de nelegalitate își produce efectele juridice, în acest cadru normativ fiind emisă Decizia de impunere din 27 martie 2012, contestația administrativă împotriva acesteia fiind respinsă prin Dispoziția nr. 651 din 23 mai 2002, calculul impozitului pe teren trebuie să se raporteze la aceste dispoziții.

Trebuie precizat că recurenta nu a invocat erori de calcul a cuantumului impozitului ci doar greșita stabilire a acesteia în urma încadrării terenului în zona A și nu în zona C.

Concluzionând, calculul impozitului pe teren datorat de recurentă a fost legal cuantificat prin încadrarea acestuia în zona A și nu C, câtă vreme Hotărârea Consiliului Local Năvodari nr. 171/2011 era în vigoare, nefiind anulată sau suspendată.

Este de apreciat și faptul că aceasta din urmă Hotărârea Consiliului Local este aplicabilă doar în anul 2012. În aceste condiții, cum înscrisurile atacate au fost emise din punct de vedere al motivelor invocate cu respectarea normelor juridice aplicabile, recursul SC A. SA apare ca nefondat.

Având în vedere că în raport de susținerile invocate, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, acestea neîncadrându-se în dispozițiile art. 304

1

Ca parte constă în pretenții, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat, conform dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 207/CA din 05 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta SC A. SA la plata sumei de 3.720 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul - pârât Orașul Năvodari, prin primar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2014

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-05-30
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2915/2019
respingerea recursului. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în Dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel Constanța, încuviințat ca probă în prezenta cauză, de către expertul topograf D., dar și prin raportul de expertiză extraj
ÎCCJ 2023-04-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1968/2023
le dosarului de fond, rezultă că prima instanță - Curtea de Apel Constanța - s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat: (i) anularea dispoziției nr. 4939/23.06.2017 emisă de pârâtul Prim
ÎCCJ 2015-05-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2015
cepția lipsei de obiect în cererea de anulare a Dispoziției nr. x din 08 octombrie 2012, arătând că Primarul Orașului Năvodari a emis dispoziția de revocare a Dispoziției nr. x din 08 octombrie 2012 privind respingerea contestației fiscale
ÎCCJ 2016-10-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2774/2016
. civ. Recurenții-pârâți au criticat hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie: Sentința recurată este parțial nelegală, în ceea ce privește soluția de
ÎCCJ 2004-10-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4588/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 iulie 2003, la Tribunalul Constanța, reclamanta SC S.R. SRL, sucursala Năvodari, a solicitat anularea dispoziției nr. 229
Sursă