ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2161/2015

Decizia nr. 2161/2015

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 3.927 din 10 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Ploiești, a anulat Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 2012 și, în parte - referitor la suma de 1.099.542 RON, reprezentând TVA, Decizia de impunere din 14 octombrie 2011, emise de D.G.F.P. Călărași, obligând pârâta să ramburseze reclamantei suma de 1.099.542 RON, reprezentând TVA.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta.

Recursul este tardiv.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

De asemenea, potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 20 martie 2014 și că aceasta a declarat recurs la data de 8 aprilie 2014, așa cum rezultă din mențiunea aplicată pe cererea de recurs,  depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile.

Pentru a face dovada formulării în termenul legal a recursului, recurenta a depus la dosar două înscrisuri: confirmarea de primire a trimiterii unui fax, din data de 3 aprilie 2014, și un borderou de predare către Poșta militară a unor acte, din data de 7 aprilie 2014, însă niciunul dintre aceste documente nu conțin vreo mențiune care să ateste că actele transmise pe aceste căi vizează dosarul în discuție.

Or, conform art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 301 C. proc. civ. și că recurenta nu a pretins și nu a dovedit că ar fi fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea urmează să admită excepția tardivității și să facă aplicarea dispozițiilor legale sancționatorii mai sus invocate, în sensul respingerii recursului, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității declarării recursului, invocată de instanță din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași împotriva Sentinței nr. 3.927 din 10 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2015.

Procesat de GGC - N