ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 766/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 766/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.C. a chemat în judecată Statul Român
prin Consiliul Local al Municipiului Cluj – Napoca, SC L.C.S.C. SA, SC L.C.S.C.
SA, SC L.C.S.I. SA și SC L.C.S.F. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe
care o va pronunța să constate nulitatea absolută a donației imobilului situat
în Cluj - Napoca, constând din loc de casă, înscris în C.F. Cluj Napoca, pentru
încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 813 și art. 814 alin. (1) și (2) C.
civ., în sensul că acceptarea donației făcute de reclamantă către pârâtul
Statul Român nu a fost făcută prin act autentic și nici nu a fost notificată
reclamantei.
De asemenea, a solicitat
anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate
asupra terenurilor emis de Ministrul Industriilor, precum și anularea parțială
a actelor constitutive autentificate de B.N.P.B.M. din 13 iulie 2004 și să
dispună rectificarea tuturor cărților funciare mai sus menționate, în
restabilirea situației anterioare de carte funciară pentru imobilul în litigiu,
prin radierea tuturor înscrisurilor efectuate în favoarea pârâților și
reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea sa.
Judecătoria Cluj - Napoca
prin sentința civilă nr. 3966 din 16 mai 2006 a admis acțiunea formulată de
reclamanta P.C., constatând nulitatea absolută a donației imobilului situat în
Cluj - Napoca a dispus rectificarea tuturor cărților funciare mai sus
menționate în restabilirea situației de carte funciară anterioară a imobilului
în litigiu, prin reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei
și radierea tuturor înscrisurilor subsecvente.
Împotriva acestei sentințe
au declarat apel pârâții Statul Român prin Consiliul Local Cluj Napoca, SC L.C.S.C.
SA, SC L.C.S.I. SA, SC L.C.S.F. SA, apeluri care au fost admise prin Decizia nr.
395/ A din 28 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2148/211/2006.
În considerentele deciziei
s-a statuat că prima instanță urmează să soluționeze excepția de necompetentă
privind petitul referitor la anularea certificatului de atestare a dreptului de
proprietate.
În rejudecare, cauza a fost
înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 11413/211/2007.
Prin încheierea pronunțată
de Judecătoria Cluj-Napoca în ședința publică din 14 ianuarie 2008, s-a dispus
disjungerea petitului nr. 2 al acțiunii și formarea unui dosar cu număr nou
având ca obiect acest petit.
S-a format astfel, Dosarul nr.
371/211/2008, iar la termenul din 14 ianuarie 2008, pârâtele au invocat
excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj - Napoca.
Față de obiectul acțiunii,
respectiv anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de
proprietate, instanța a admis excepția necompetenței materiale invocată de
pârâtă și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Astfel sesizată, Curtea de
Apel Cluj, prin încheierea din 19 septembrie 2008 în temeiul art. 244 alin. (1)
pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării acțiunii, până la
soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 11413/211/2007 aflat pe rolul
Judecătoriei Cluj - Napoca, întrucât soluționarea cauzei care are ca obiect
anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate
asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor depinde de soluția ce se va
da în acest dosar, având ca obiect constatarea nulității absolute a donației
imobilului situat în Cluj-Napoca, loc de casă în suprafață de 197 mp.
Împotriva încheierii de
suspendare din data de 19 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 371/211/2008
de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, a formulat recurs SC L.C.S.C. SA, SC L.C.S.I. SA, SC L.C.S.F. SA,
invocând dispozițiile art. 304
1
, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1)
și (3) C. proc. civ.
Recurentele au susținut, în
esență, că încheierea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii
întrucât, deși s-a respins inițial cererea de suspendare, instanța de fond a
revenit asupra acesteia deși soluția nu se mai putea schimba decât în calea de
atac, dacă se uza de aceasta împotriva încheierii.
De asemenea, instanța avea
obligația conform art. 137 C. proc. civ., de a soluționa cu prioritate
excepțiile invocate de recurente, respectiv: excepția prematurității acțiunii
ca urmare a neefectuării procedurii prealabile, excepția prescripției dreptului
la acțiune și în subsidiar, excepția tardivității acțiunii, excepții care fac
de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, analizând recursul formulat, în raport de motivele de recurs,
apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Se constată faptul că la
termenul din 19 septembrie 2008, s-a solicitat de intimatul - reclamant P.C.,
suspendarea judecății în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,
această cerere fiind pusă în dezbaterea părților.
La aceeași dată, instanța a
pus în discuția părților și excepțiile referitoare la tardivitatea formulării
acțiunii, respectiv prescripția dreptului la acțiune, a lipsei plângerii
prealabile.
Potrivit art. 28 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile
Codului de procedură civilă, deci implicit cu cele ale art. 137 alin. (1) C.
proc. civ., care prevăd că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor
de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte,
cercetarea în fond a pricinii.
Pentru că privește o cerință
pentru declanșarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanței,
excepția lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond, la fel fiind și
excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin urmare, instanța de
fond, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., trebuia să se pronunțe
mai întâi asupra acestor excepții, pe care le-a și pus în dezbaterea părților.
Neprocedând în acest sens,
devin incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cererea de suspendare, în
temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. nu putea fi soluționată înaintea
rezolvării acestor excepții.
În concluzie, în temeiul art.
312 alin. (1) teza I, art. 316 coroborat cu art. 282 alin. (2) C. proc. civ. și
art. 20, respectiv art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se
va admite recursul, se va casa încheierea atacată și se va trimite cauza pentru
rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
SC L.C.S.C. SA, SC L.C.S.I. SA, SC L.C.S.F. SA împotriva încheierii din 19
septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal.
Casează încheierea atacată
și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 februarie 2009.